2,780 matches
-
Rodolfo pune un pistol în mână lui Wurm și îl provoacă la duel, situație în care Wurm bate în retragere. Rodolfo îi spune că ei trebuie să moară în acealși timp, iar Wurm trage un foc în aer. Soldați și servitori se precipita înăuntru urmați de Walter. Wurm se strecoară prin mulțime și dispare. Rodolfo îngenunchează în fața tatălui său care îi spune că virtutea lui își are o răsplată. “Căsătorește-te cu dragostea ta adevărată“. Walter îi urează lui Rodolfo să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în viață numai de dragul lui. Ei decid să părăsească satul în seara respectivă (Andrem, raminghi e poveri). Miller pleacă. Dinspre biserică se aud sunete de orgă și Luisa începe să se roage. Rodolfo se strecoară în camera Luisei împreună cu un servitor. El îi spune acestuia să-l informeze pe Conte că poate fi găsit aici când totul va fi gata pentru ceremonie. Luisa încă se roaga când Rodolfo scoate o sticluța din buzunar și toarnă conținutul ei într un pahar cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tânăr nobil în slujba Prințului de Argon și îndrăgostit de Leonora (bariton); Ferrando, căpitan în armată lui de Luna (baș); Ines, confidenta Leonorei (soprana); Ruiz, un soldata sub comanda lui Manrico (tenor); Un țigan bătrân (baș); Un mesager (tenor); călugărițe, servitori, soldați, țigani, partizani ai lui Manrico Actul 1. "Îl Duello" Tabloul 1. Cameră de gardă din Palatul Aljaferia, aparținând Contelui de Luna, Zaragoza, Spania. Ferrando, un bătrân căpitan și om de încredere a Contelui de Luna, ordona gărzii să vegheze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo (bariton); Floră Bervoix, prietena Violettei (mezzo-soprana); Baron Douphol, protectorul Violettei (bariton); Annina, cameristă Violettei (soprana); Doctorul Grenville, doctorul Violettei (baș); Marchizul d'Obigny, un prieten al Florei (baș); Gastone, viconte de Letorière (tenor); Giuseppe, (tenor); servitorul Violettei; servitorul Florei (baș); un comisionar, doamne și domni, prieteni ai Violettei și ai Florei, matadori, picadori, țigănci, măști. Actul 1 Saloanele Violettei Valéry. Violetta, o celebra curtezana, da o mare petrecere în saloanele sale. Ultimul sosit este Gaston, un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tatăl lui Alfredo (bariton); Floră Bervoix, prietena Violettei (mezzo-soprana); Baron Douphol, protectorul Violettei (bariton); Annina, cameristă Violettei (soprana); Doctorul Grenville, doctorul Violettei (baș); Marchizul d'Obigny, un prieten al Florei (baș); Gastone, viconte de Letorière (tenor); Giuseppe, (tenor); servitorul Violettei; servitorul Florei (baș); un comisionar, doamne și domni, prieteni ai Violettei și ai Florei, matadori, picadori, țigănci, măști. Actul 1 Saloanele Violettei Valéry. Violetta, o celebra curtezana, da o mare petrecere în saloanele sale. Ultimul sosit este Gaston, un conte, care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
di Monforte, guvernator al Siciliei sub stăpânirea franceză, tatăl lui Arigo (bariton); Giovanni da Procida, doctor și patriot sicilian (baș); Béthune, omul de încredere a lui Monforte (baș); Conte de Vaudemont (baș); Ninetta, damă de companie a Elenei (mezzo-soprana); Danieli, servitorul Elenei (tenor); Tebaldo (tenor) și Roberto (baș) soldați francezi; Manfredo, un sicilian; soldați francezi, bărbați și femei, călugări, etc. Actul I Palermo, Piața Grande. Câțiva soldați francezi, printre care Roberto și Tebaldo, în timp ce se cinstesc cu vin, nu contenesc să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tenor); Jacopo Fiesco, un nobil genovez, șeful patricienilor din Genova, care ulterior se va ascunde sub numele conspirativ de Andrea (baș); Paolo Albiani, un bijutier și curtean la curtea Dogelui (bariton); Pietro (bariton); Damă de companie a Ameliei; soldați, marinari, servitori ai lui Fiesco, senatori, curteni la curtea Dogelui, prizonieri africani (numai în versiunea din 1857) Prolog Genova. Anul 1339. Scenă reprezintă o piață publică din Genova pe fundalul căreia se află biserică Sân Lorenzo iar în dreapta se zărește Palazzo degli
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prieten al lui Gustavo (bariton); Mlle Arvinson sau Ulrica, o prezicătoare (mezzo-soprana); Oscar, pajul lui Gustavo (soprana); Ribbing și Horn sau Samuel și Tom, conspiratori (bași); Silvano, un marinar (bariton); partizani ai lui Ribbing și Horn sau Samuel și Tom; servitori, bărbați, femei, copii, măști, dansatori. Actul I Tabloul 1. Boston, Sala de Audiență a Palatului Guvernatorului. Riccardo, conte de Warwick, Guvernatorul englez de Massachusetts, deschide audiență. Printre cei prezenți se află și inamicii guvernatorului, Samuel și Tom, care împreună cu partizanii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Mistress Quickly, (mezzosoprana); Meg Page, (mezzo-soprana), a două dintre prezumtivele ʺvictime“ ale tentativei de seducție a lui Falstaff; Bardolfo, (tenor), slujitorul lui Falstaff; Pistola, (baș), slujitorul lui Falstaff; Dr Caius, (tenor), proprietar de pământ; Robin, (tenor), pajul lui Falstaff; populație, servitori ai lui Ford, zâne, vrăjitoare, măști. Actul I Tabloul 1. Hanul La Jarretière. Dr. Caius îl acuză pe Șir John Falstaff, un bătrân libertin, că ar fi intrat la el acasă prin efracție, împreună cu cei doi acoliți ai săi, și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
netulburat hangiului o sticlă de vin de Xérès, el refuză să-și îndrepte greșeală. Cât depre Bardolfo și Pistol, aceștia neagă totul. Fără să fi obținut nici o satisfacție Dr. Caius pleacă înjurând. Falstaff cercetează notă de plată și le reproșează servitorilor lui că îi risipesc banii. După ce și-a golit complet pungă pentru a achita notă, Cavalerul elaborează un nou plan pentru a-și ameliora situația financiară. El proiectează să o seducă pe Alice Ford și Meg Page, și una și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ei se apropie pe furiș și spre stupoarea lor descoperă acolo pe ...Fenton și Nannetta. Această revelație nu face decât să îl aducă pe Ford în culmea furiei, si acesta îl gonește pe Fenton. Oamenii se îndepărtează iar femeile ordona servitorilor să arunce 445 pe fereastră conținutul cufărului de rufe în Tamisa. Alice îl aduce pe Ford să asiste la spectacolul cu Falstaff ud leoarca ieșind din apă. Actul III. Tabloul 1. În fața hanului. Ud până la piele, Șir John comandă un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pene, care Îl pudrează din mers pentru a-i da părului exact nuanța dorită de el. Cum la fel de antologice sunt și cele 300 de ținute complete ale ministrului de la curtea de Saxa, Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou, fluieră arii din Viața pariziană sau muzică de fanfară, vrând să pară la vânătoare cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de rând. La 25 de ani și-au pierdut părul, mâncat de hydrargyr (ca să nu-i spunem mercur). ș...ț Sunt pur și simplu niște oameni epuizați”. Devitalizarea lor galopantă, efeminarea tot mai pronunțată stau la rădăcina poreclelor de cocodè
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să fii pe cât de artificial posibil. Dați-mi superfluul; am să las celorlalți necesarul”. Ambele aforisme Îi aparțin lui Wilde. Dar iată cum sună aceleași principii sub pana lui Villiers de l’Isle-Adam: „Să trăim? O s-o facă pentru noi servitorii”. Sau, mai radical, la Barbey d’Aurevilly: „Să rămâi artist chiar și-n sicriu!”. Fără a se identifica În Întregime cu apologeții estetismului (fie el decadent, prerafaelit, postsimbolist etc.), dandy-i aparțin totuși acestei familii de spirite. „Fie că este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel mai bine tot Barbey, În cartea despre Brummell, „iubirile care se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spune ceva ce trebuia spus oricum: iată-l cufundat În atâta respect, Încât ea e gata să Înnebunească de nerăbdare. În fine, el dă drumul marelui cuvânt - cuvântul umilitor: „Ar fi oare cu putință să doriți o căsătorie cu un SERVITOR al vărului dumneavoastră german?”. Astfel vorbi cel Însărcinat cu comanda gărzilor de corp. Dar, exact cum calculase, tot ceea ce Îi prezenta Domnișoarei ca bariere de netrecut o făcea să treacă peste. În consecință, Îi ceru cu mult curaj regelui permisiunea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut crede că este un civis romanus În Franța: căci, adevărați sclavi, galii 1 parcă nici nu existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum aceștia ar fi fost niște animale și nu se dezonora șterpelind banii burghezilor (a se vedea În acest sens conversația ducesei de Tallard din ultima lucrare a dlui Barrière); sau contesa d’Egmont, care nu socotea că săvârșește
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aforism fundamental: XXXI În viața elegantă nu mai există nici un fel de superioritate: aici totul se tratează Între puteri egale. Cine este o companie aleasă nu se adresează nimănui spunându-i: „Am onoarea etc.”. Pentru că el nu este prea umilul servitor al nimănui. Gustul uzanțelor dictează astăzi noi formule, pe care oamenii de bun gust știu să le adecveze Împrejurărilor. În această privință, celor lipsiți de imaginație le recomandăm să consulte Scrisorile lui Montesquieu. Acest ilustru scriitor a dovedit o rară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
obținute de cei care știu să pună În practică principiile noastre Într-un mod mai mult sau mai puțin fericit. Un om nou este pe cale să apară, echipajele sale sunt de bun gust; Își primește oaspeții În mod desăvârșit, iar servitorii lui nu sunt bădărani; mesele pe care le dă sunt excelente, este la curent cu moda, cu politica, cu obiceiurile efemere, cu noile cuvinte; uneori, i se Întâmplă să le și creeze; În sfârșit, În casa lui totul are un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
960-1127 d.Hr., iar folosirea lor se va generaliza între secolele XII și XIV585. Că folosința primelor forme de monedă de hârtie are un conținut mistic, este un fapt subliniat și de către Max Weber: "Pâinea falsă, figurine ale femeilor și servitorilor, înlocuiesc jertfa reală. Cei mai vechi bani de hârtie nu aveau funcția de a-i plăti pe cei vii, ci pe cei morți. La fel stau lucrurile și în relațiile cu zeii sau demonii"586. Ovidiu Drâmba situează folosința monedei
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
să se țină seama de faptul că ungurii au ocupat mari întinderi de pământ fără să fie prea numeroși. Când agricultura începe a se dezvolta, în secolele XIII-XIV, descendenții cuceritorilor unguri care s-au mulțumit cu o pătură subțire de servitori pentru paza turmelor lor, au trebuit să recruteze mâna de lucru agricolă printre muntenii români. Acest fapt explică întemeierea atâtor sate, în secolul XIV, în văile mai largi și în basinele Transilvaniei, sate care poartă adesea numele unei așezări sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
conturează bine „doctorul Ali” și „polițistul” C., iar dintre ocazionalii tovarăși de drum - un ansamblu de operă rus, cu un impresar obez și cu o primadonă trecută, dar cu o voce extraordinară. Câteva portrete de indigeni - rajahi, dar și umili servitori -, transcrierea unei povești de dragoste dau variație jurnalului. Împletirea dintre liric și epic caracterizează schițele și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]