7,518 matches
-
Stării d’întîi. Sensul acesteia se circumscrie celui de „stare absolută, pre-ontologică în spiritualitatea românească (nici Ființă, nici Neființă), /.../ înțeleasă ca stare pe loc. Spre ea tinde poetul: setea liniștii eterne, cântecul vechi ce obsedează și pe Hyperion (mi-e sete de repaos).” (p. 16.) Eminescu este, pentru prima oară în literatura română, aducător „... fie al unui cântec ce a încifrat realitatea/.../ prin metaforă/..../fie a unui cântec ce descifrează Starea d’întîi ca Enigmă prin alegorie.”( p. 17.) Fenomenologia creației
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
un sens ce amintește creația continuată de tip cartezian: „Umbra celor nefăcute nu-nceta a se desface/ Și în sine neîmpăcată stăpânea eterna pace.” Și Amăriuței își amplifică argumentația: „Că eterna pace, adevărat leit-motiv de căutare a poetului (ca și setea de repaus) era neîmpăcată, iată ceea ce apare nu numai curios dar și imposibil. Adevărul este că Ființa și Neființa, teme de ontologie (adică de fundament noologic) privesc Lumea în totalitatea ei ființată sau desființată. Nepătrunsul lui Eminescu nu are nimic
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
...în casa mare a „Zorilor Bucovinei” s-au adunat oameni înrudiți întru duhul de înălțare, aspirația spre libertate, setea de adevăr și dragostea pentru cuvântul matern... În pragul uneia dintre cele mai mari sărbători creștine, Pogorârea Sfântului Duh, și aproape de împlinirea a 125 de ani de dăinuire a sufletului românesc în veșnicia eminesciană, în casa mare a „Zorilor Bucovinei
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
mai mari sărbători creștine, Pogorârea Sfântului Duh, și aproape de împlinirea a 125 de ani de dăinuire a sufletului românesc în veșnicia eminesciană, în casa mare a „Zorilor Bucovinei” s-au adunat oameni înrudiți întru duhul de înălțare, aspirația spre libertate, setea de adevăr și dragostea pentru cuvântul matern. Gazdele au avut alături fețe monahale de la Mănăstirea Putna, prieteni dragi de la Suceava, pe reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul-consilier Ionel Ivan, ambianță în care am simțit respirația spiritului românesc reîntregit
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sărută-mă cu sete în noaptea adormită Ș-apoi străbate lumea păcatelor din mine! Cu șoapte diafane atrage-mă-n ispită Cu tine mă-nvelește, ascunde-mă în tine! Simți tu, oare, doru-mi cu-al tău cum se-mbină? Fiorul plin de flăcări cum
LA PIEPTUL TĂU MĂ FRÂNGI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377121_a_378450]
-
și cenușa lumii gura o să-și caște pe dezghețul nostru într-un ultim act... somnul din colibe s-ar muta pe sănii trase de iluzii spre un loc mai cald și în loc de ghețuri să topesc vedenii când sunt mort de sete -n ochii tăi să scald... friguri diferite ce credeau asemeni masca mea de iarnă fața ta de ger și prezentul gheții ce-a dorit să semeni orizontul iernii substitut la cer. Referință Bibliografică: Corecție (1) / Crinu Sorin Leșe : Confluențe Literare
CORECȚIE (1) de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377150_a_378479]
-
felinare așteptând să vină buzoianul care arde în lumină; împărțeai stropite cu sângele sfânt visuri, anemone, pacea din cuvânt ca un pom din care culeg întruna poame să nu le mai fie niciodată foame, să nu le mai fie niciodată sete semn că au trecut de partea ta poete orice frumusețe nu e frumusețe dacă nu le dă tuturor binețe! și deschizând ochii am văzut rămasă mioritiada la mine pe masă pe care mi-o pun veșnic căpătâi și când deschid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă ninge, iar fiecare fulg este
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
și ură. Dacă privim doar cu instinctul putem avea mari dezamăgiri și nemulțumiri. Din păcate, trăim într-o vreme în care instinctualitatea trece mereu înaintea gândirii logice și prețuirii umane. Dorința de a se satisface fizic ascunde, mai întotdeauna, o sete de iubire adevărată căutată pe căi greșite. De aici și regretele unora că îmbătrânesc și vor să transmită acest sentiment morbid și altora care poate nu gândesc la fel. Așadar, cum privește dragostea din sufletele noastre? Răspunsul îl știe fiecare
DESPRE PRIVIREA DRAGOSTEI DIN NOI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377177_a_378506]
-
a lapte-și-l toropise somnul, Cu fruntea cucuiată de două mici cornițe, Și presimțind scăparea, a behăit spre Domnul Atunci duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”,elaborate între 1954 - 1958 e o operă de mare rafinament . Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", (Ovid S. Crohmălniceanu.) Iubirea e la Voiculescu o invicibilă văpaie purificatoare. O sete fără margini de absolut arde în acest amor condamnat: „Iubirea ni-i sfințită de marea-i înălțime, Ne urcă la lumina eternelor dureri. Acolo, sus, păcatul n-ajunge nici ca gând, Și vițiul nu suie nici în închipuire; E ca
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
2017. De ce râvnim după averi și lucruri, Când viața e făcută să te bucuri, De ce ne facem planuri pentru mâine, Când astăzi noi trăim doar pentru pâine, De ce vrem apă de pe unele planete, Când totul e aici dacă ne este sete, De ce nu mai avem răbdare, Când ne-ntâlnim cu orișicare, De ce mințim pe cei din jur, Când adevărul este cel mai pur, De ce uram surorile și frații, Când toți am fost creați s-avem relații, De ce călătorim în lung și
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
mult De ce râvnim după averi și lucruri,Când viața e făcută să te bucuri,De ce ne facem planuri pentru mâine,Cănd astăzi noi trăim doar pentru pâine,De ce vrem apă de pe unele planete, Când totul e aici dacă ne este sete,De ce nu mai avem răbdare,Cănd ne-ntâlnim cu orișicare,De ce mințim pe cei din jur,Cănd adevărul este cel mai pur,De ce uram surorile și frații,Când toți am fost creați s-avem relații,De ce călătorim în lung și
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
închină. Ai văzut în primăvară, Mugurii cum cresc pe ram? Viața cântă într-o vioară, O speranță tot mai am... Ai văzut cum focul sacru Arde fără încetare? Cu iubire nesfârșită... Dă scântei la fiecare! Ai văzut Izvorul viu Care setea-ți potolește? Când deșertul te tot strânge Fără sfori și fără clește? Ai văzut eternitatea, Cum se sprijină de munți? Poartă lauri de lumină, În pecetea de pe frunți... Ai văzut? foto imagine internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ai văzut? / Camelia
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
lumii val Fără speranța mântuirii... Tu n-ai puterea...numai tu Să schimbi ceva-n a ta ființă Dar nu uita...Cuvântul spune: La Domnul totu-i cu putință! Rugă Sfioasă pășesc pe altarul Ce arde în inima mea Cu sete să sorb din nectarul Ce curge din dragostea Ta... Căci zorii din nou se arată Și drumul prin lume e greu Mai dă-mi Tu putere o, Tată Să merg prin credință mereu... Mai lasă prin Duhul Tău Sfânt Speranță
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
dacă merge bine, să se încheie în jurul orei 01.30. Merse la automatul de la capătul culoarului de la etajul 1 și își luă o cafea. A ieșit pe balcon, unde și-a aprins o țigară din care a tras adânc, cu sete. Voia să se lase... Maria nu suporta fumul de țigară. Amintindu-și, a răsucit țigara în scrumieră, rupând nervos pachetul și aruncându-l. Gata! Nu va mai fuma. S-a ridicat și a plecat spre sala de operație. Nu ieșiseră
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > FEMEIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Femeia ce-mi locuiește-n suflet e o apă străină pe care o beau de sete și nu mă satur. Ea s-a retras în memorie, stă-n cuvintele pe care le spun, între minciună și adevăr cu dreptul de veto necontestat. E unică și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
De multe vieți încerc să trec de-un zid/ schimbând și haina umbrei care doare/ dar nu răzbesc infernul să-l inchid...”// (Iubire) Iubirea îi trezește prin zâmbetul său „herghelii de gând” care rătăcesc în lumea sa interioară galopând cu sete spre a se împlini. Mărturisește că se zbate între două stări care o guvernează: „Chiar ai trezit fără să știi în mine/ Cu-n zâmbet hergheliile de gând/ Ce rătăcesc și-acum prin zări străine,/ Cu vântu-n coarne, viu și
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
doar miercuri, vineri și duminică ești liberă. - Am înțeles, la revedere domnul Mircea, la revedere, doamnă. Rămași singuri, până s-a schimbat mama sa și a trecut să pregătească prânzul, Mircea a scos o bere din frigider și, golind cu sete un pahar, a mers să lase bagajul în camera lui și să revină la ținuta abordată de dimineață. Și-a aranjat noua achiziție pentru voiaj în debaraua în care își avea pregătite tot ce-i trebuia pentru turism și campare
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
taxi care să-i ducă până în centru, lângă piața Grivița Au ajuns și au intrat în salonul mare, unde seara concerta o formație de muzică populară. Au evitat bufetul și sala de autoservire. Acolo venea toată lumea prinsă de foame, de sete sau de căldură prin piață. În salon erau doar câteva persoane. Era liniște și răcoare. Cum cei doi aveau nevoie de discreție, acesta era locul ideal pentru scopul întâlnirii lor. Au ales un loc mai retras și au început să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
locurile Pe unde împreună Am umblat Despletiți În văzul lumii Ținându-ne de mână Copilăria Din sărutul Ce pe ascuns mi l -ai dat Oază asta ești În deșertul ce îl străbat singular Luciul apei să îl sărut Lasă- mă Setea umbletului Să îmi astâmpăr la umbra dumbrăvii de lângă altarul ce mi ai promis de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: extras din memoria unui sărut / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016
EXTRAS DIN MEMORIA UNUI SĂRUT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382165_a_383494]
-
Oamenii de la oraș nu au fântâni. Ei nu cunosc darurile pământului și nu-l mângâie primăvara cu sapa și plugul ca acesta să dea rod. O să cumpăr apă din apropiere. Mă întorc imediat Bătrâna: Nu pleca! Nu-mi mai este sete. Rămâi cu mine! Poate mor. Femeia tânără: Nu mai vorbi așa. O să ne descurcăm noi și printre srăini. Bătrâna: Mai prietenoși sunt copacii decât oamenii. Când sunt obosită, după o zi de lucru, dacă caut sprijin la un copac, acesta
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
beneficiul de o parte și tristețea de alta). Ne-am împins mofturile caraghioase în tot, în schimb ne-am despiritualizat, înădușiți de managementul profitului fără scrupule, pătruns adânc și în muzică, unde tâlharul gust modern, ca o amară ironie, preface setea de cântec de altădată în ocean de muzică dezlănțuită ce ne îneacă după ce ne zăpăcește. Cât de alinător glăsuia cântec interpreta Mirela Voiculescu-Fugaru...! Ne topeam de admirație pentru ea, îi iubeam cântecele, dar în fața iubirii nimic nu e mai ostil
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
Exuberantă ca un cireș înflorind, de o vioiciune eclatantă, iradiind energie pozitivă, lumină și o nețărmurită curiozitate, sete de a cunoaște, de a ști și de a se ști în centrul atenției, de a fi prețuită și iubită, argint viu clocotind sub ispitirile electrizante ale talentului de a seduce și de a abandona, ea însăși, cvasi-instantaneu -, tânăra Cristina
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
-l adie vântul,/ Să-mi citiți dorul meu de sat,/ Să nu mi-l faceți, nicicând, uitat.”. Panoramarea ,,În satul Căciulătești” se derulează într-un evident ritm de folclor muzical și de joc popular: ,,Apa-i rece, la izvor,/ De sete, nu am să mor,/ Întunericul ne-așteaptă,/ ROATA (s.n.) s-o jucăm la poartă” - pentru a îngemăna, în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]