3,720 matches
-
roman. Vine peste noi, nu poate sta unde îi e locul zise Autorul, care apăruse dintr-un colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are nevoie, o sfîșie dintr-o mișcare și lasă restul să cadă pe jos. Cînd toate mașinăriile și toate mecanismele astea le poți face să funcționeze ca și cum ar fi niște aparate care fac parte din tine, zbîrrrrrr, uite-așa merge treaba, de ce credeți voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și ne-a ținut după aceea permanent la curent cu ce se petrecea în spatele cortinei. — Ce idealuri? Vorbe în vînt. Delfinașule, am o poziție, trebuie să înțelegi, mă sperie gîndurile astea morbide, dar ce-ți veni tocmai acum? I se sfîșia sufletul că trebuia să-l împartă cu alta. Credeai c-o să mă poți duce de nas ca pe nătăfleții tăi? Nici prin gînd nu mi-a trecut, Delfinașule, numai că ambiția unei femei nu-i suficientă în asemenea situații. Asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l stropesc, cere. Tîrnăcop dispare imediat înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește de obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în cîrcă tot soiul de acuzații. În sînul fiecărui grup au început să se instaleze frustrări, temeri și nemulțumiri, aproape fiecare avea cel puțin o previziune sumbră despre ce avea să urmeze. Ba că va fi o revoluție care o să sfîșie țara în șapte, că o să ne trezim cu o Românie care o să arate ca cea de după Dictatul de la Viena, ba că Piticul o să le vină de hac tuturor și că pînă la urmă o să anexăm și Basarabia, ba că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru oricare tânăr care vrea să devină poet. Întrebarea este însă cum se ajunge la originalitate? Poate cu mai mult... calm. În loc să te razi în cap, cu gesturi febrile, și să-ți lași doar un moț pe creștet, în loc să-ți sfâșii nervos blugii în dreptul genunchilor, mai bine te speli, te îmbraci cuviincios și ieși senin în lume. În mod sigur nu vei semăna cu nimeni. Ce este S ´ I ce nu este sub ie Nu oricui îi stă bine să se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tine, Îl uiți pe Celce-te-ține în-Existență, în timpul cât te afli în Ea!“ „După ce, din doi timpi și trei mișcări, s-a dezbrăcat și Ea (ah, Triunghiul Bermudelor dintre coapsele Ei!), a început să te sufoce cu sărutările Ei, să te sfâșie cu dinții, să te mursece (se enervase deja!), smulgând hălci crude din tine, înfulecându-te pe nemestecate.“ Se simte... plăcerea cu care încruntatul filozof evocă - sub pretextul că dezaprobă - erecția, actul sexual, sexul femeii etc. O carte care it ´ i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba înghite pași furișați / de felină venită să sfâșie / tihna primului ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește nici o clipă liniștea. Ea are mereu inițiative excentrice, ca un copil care răstoarnă un scaun sau toarnă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul negativ, Neagu, un țăran cu o gospodărie frumoasă, pe care Silvana îl urăște instinctiv pentru bunăstarea lui. Cu inima sfâșiată de durere, fetița află apoi că propria ei mamă vrea să o încredințeze altei familii, ca să-și poată reface viața (nu găsește nici un bărbat care să vrea să o ia cu copil cu tot). Silvana încearcă să se împace cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri pe care l-a publicat nu demult - Scrisori pe frunze / Letters on leaves, Timpul, Iași, 2008 -, Rafila Radu este o apropiată a lui Dumnezeu, a universului, a tot ceea ce altora li se pare măreț și inaccesibil. Arghezi era sfâșiat de incertitudini când se adresa divinității și nu primea răspuns. Rafila Radu îl evocă pe Atotputernicul în treacăt, cu aplomb, ca pe un cunoscut oarecare, care mai și dă semne de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-a uitat / pierdută-n acest
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli, stabilește triumfător: „Figurarea palmierilor pe Columna lui Traian ca fundal pentru balaurul cu cap de lup și pentru capul de dac cu căciula moțată este o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi a lui Zalmoxis.“ Ce-am mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a intrat în sală Blegul. N-am dat importanță, știind chestia cu ciomegile. Din nefericire, uitasem pățania cu Blegul în călduri, echivalentul omenesc fiind "Blegul în campanie electorală". Cu dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu untul din voi în câteva zile, căcănarilor! Nu sunteți buni nici de zeama oului! La 4 dimineața se trezea înainte să tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers mai departe, mi-am deschis inima, v-am simțit ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în inimă. Așteaptă până ți se scutură cuiburi din vene, până păsările negre te vor sfâșia ca pe un hoit putred, până se va face târziu în gușile cerului. Coboară înserare peste felia de pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți inunde sângele, aș cobor fulgere, ploaie în trupul tău. Îmbrățișarea nu ține locul de vânt în pupă. Genia, tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sătești din apropiere, prețăluindu-l ca fiind numai bun de argat pe la curțile gospodarilor. Cu țăranii siberieni s-a Înțeles de minune. — N-ai unde să fugi, Îi spuneau ei. Dacă o iei spre miază noapte, Îngheți pe drum ori te sfîșie lupii. Spre răsărit, țara-i atît de mare, că dă În America. Cunoaștem noi vînători care bat pămînturile astea pînă acolo. Pe drumuri Însă, nu-i de trăit. Pomean s-a tulburat tare cînd a auzit de America. Visa mereu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu se învață, asta se naște. De aceea oamenii sunt într-adevăr fiii Tatălui din Cer. Ca și omul care strălucea acolo, pe munte. Fiindcă iubesc. Și numai iubirea îi face să-și dăruiască viața celorlalți. Cu bucurie... chiar dacă-și sfâșie, pentru asta, inima. Îngerul de Crăciun "Ei, asta-i! Las' că le-arăt eu lor ! își spuse înciudată și se așeză la computer. N-au vrut să mă ia cu ei la colindat ! Da' ce, eu nu pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]