740 matches
-
un acoperiș de tablă literele pe care le imprimați pe hîrtie sunt ca niște picături grele care cad care cad care cad buf buf buf pe acoperiș peste noi toți ne inundă nu se mai poate așa avem deja timpanele sfîșiate ne-ați înnebunit vă rog să părăsiți imediat încăperea puțin ne pasă ce ați scris dumneavoastră acolo chiar dacă este vorba de o capodoperă puțin ne pasă chiar dacă este vorba de cea mai uluitoare carte a tuturor timpurilor aceasta este o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut că a venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de potențialul său erotic. După logodnă însă, de vreme ce obiectivul întregii simfonii a seducției este atins, miza dispare cu desăvârșire, astfel că atitudinea lui Johannes față de tânără se răcește vizibil. Intenția manifestă a eroului este să provoace ruperea logodnei, la care, sfâșiată, Cordelia consimte în cele din urmă. Acest elaborat joc polifonic, cu tatonări, cu accelerări și cu derapaje prevăzute ab initio, constituie însuși climaxul experienței plăcerii estetice. În final, eroul se simte liber să înceapă un nou concert al cuceririi cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpînul lui să i-l înlocuiască. 13. Dacă dobitocul a fost sfîșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfîșiat. 14. Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s-o plătească. 15. Dacă stăpînul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
într-o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nevoile, va vorbi de pe coama înaltă a munților de oseminte. Va pomeni victimele nevinovate sau inconștiente ale groaznicului măcel. Va striga: „Jos armele!” și zângânitul de oțel va fi semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la capel, ca pentru salut, în picioare, cu pieptul rezemat de muchia de sus a chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și cămașa cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de orbita însângerată a unui ochi împuns, neagră și adâncă. „Mai stai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Bănuiesc că localnicii acestei zone mai erau încă în pat, ca să-și revină în urma cine știe căror fapte indecente făcute în noaptea precedentă. Mulți aveau probabil nevoie de asistența unui medic: o cusătură, două ici și colo într-un orificiu sfâșiat sau un organ genital zdrobit. Puteam doar să-mi imaginez câți ochi sălbatici și depravați mă priveau lacom de dincolo de jaluzelele trase. Încercam să nu mă gândesc la asta. Începusem deja să mă simt ca o halcă de carne deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură după lovitură. Iar George Stephenson fusese un tip masiv. Probabil opusese multă rezistență. Deci fuseseră ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: "Să nu-i răspundeți!" 22. Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîșiate, și i-au spus cuvintele lui Rabșache. $37 1. Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfîșiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului. 2. A trimis pe Eliachim, căpetenia casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfîșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca-ntr-o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n-am reușit s-o aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era dezgolit și complet vizibil. O lampă cu infraroșii revărsa căldură asupra lui și ceea ce rămăsese se simțea bine și confortabil, deloc dureros. Nu sângera; iar din rană răsărea o crescătură, ceva cărnos, roz și răsucit, care părea o parte sfâșiată a brațului sfârtecat și care, din vreun motiv anume, nu fusese tăiată. Apoi văzu că avea o formă. Privi și privi; și în mintea lui apăru amintirea unei fișe militare pe care scria: "Amputarea piciorului impusă de..." Adormi. Undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acordă, și un "obscur" scriitor român. Ar sparge gheața, atrăgând atenția asupra valorii literaturii române, și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lasă în grija nopții amarul unei zile. Mura... fetița cu ochii de mură. Cu buzele care au uitat sa zâmbească și să pronunțe cuvântul Mamă! Cu mâinile muncite și crăpate de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile și să oprească lacrimile suferinței. Suferința copilului orfan... În vale, zorile anunțau mereu o nouă zi. Pentru Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
omenești. Dacă mă avânt în zona vânturilor din Oceanul Indian, am 50% șanse de supraviețuire. Nava e o epavă; instalația electrică e stricată; radioul funcționează rău; îmi lipsește lumina; nu am cum să semnalizez; tambuchiurile se încarcă de apă; velele sunt sfâșiate; pompa nu funcționează”. 16: Aștept cu nerăbdare să văd dacă ce spune presa e adevărat: în trei zile consecutive au ars - n-or fi ars până în temelii, dar foc a fost - trei stadioane de fotbal din Glasgow, iar ziariștii detectivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
este îngăduit, în schimb, ba chiar i se poruncește, să se hrănească din belșug cu flori în așteptarea visului revelatoriu 101. Ezdra procedează întocmai. După șapte zile, ridicând ochii, vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea iscoditoare a lui Ezdra, femeia începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani; după îndelungi rugăciuni, Domnul se îndură și-i dărui un fiu, pe care-l crescu și-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta l-a ruinat!”, a declarat Josef Joschi Kappl, supărat că Nicu Covaci se pretinde singurul căruia i se cuvin meritele pentru capodopere precum “Cei ce ne-au dat nume”, “Mugur de fluier”, “Cantafabule”. “Săraca pasăre Phoenix are aripile cam sfâșiate. Expresia ei nu dă impresia de renaștere, ci de reanimare”, a mai afirmat Josef.
Țăndărică, atac dur la Nicu Kovaci, după 50 de ani de la constituirea trupei Phoenix () [Corola-journal/Journalistic/73012_a_74337]