728 matches
-
Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă le putem numi astfel, atacă toate aspectele scriiturii, de la vocabular la filo sofia timpului, trecînd prin codurile de încheiere. Într-adevăr, citi torul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celui dintîi dar, de această dată, din punctul de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit ființial, purtat de un război pe care nu și l-a dorit? Cu sobrietate și discreție, Chalandon (devenit Antoine în text) mînuiește măiestru cuvinte precise, lacrimi și tăceri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu care am afinități. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rug aprins ca să ne vedem mai bine la față veți spune. Nicio schimbare nu-i mai împovărătoare sau mai ușor eliberatoare decât simulând comedia erorii când din întâmplare se ivește-n mulțime o făptură fără de prihană și fără de ură sfârșind sfâșiată de-o atroce virtuală creatură într-un strigăt prelung cum se răsfrânge-un ecou în amurg precum nici iadul n-ar fi atât de pregnant pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar înfiripa ca un fractal raiul prea sfânt
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
ocupat în carne se face Podoabă infinitului. 26 decembrie 2006 Lovește ziua trupul meu lovit. Auzi-l cum nu se mai aude. Lumina va mai scădea din prea puținul ei Pănă în visul surpat, Până când îmi va vorbi Cu coaja sfâșiată, Iar ceea ce îmi va spune Va fi tăcerea întâiului har, înflorirea ce din sfâșiere zămislește. Lumină din lumină, vindecare din vindecare, Inima bate dincolo de ea în ceea ce se zidește abia: Mână cu mișcări visate de degete, Ochi gata să se
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
sale clasice, care privea către cele o mie de ferestre oarbe ale hotelului Adlon, distrus de flăcări. Ceva mai încolo, ruinele ambasadelor și reședințelor particulare aveau un aer de melancolie distinsă și oarecum încărcată, ce amintea de Palmira. Drapelul roșu, sfîșiat, mai degrabă atîrna decît plutea deasupra Porții Brandenburg, arc de triumf știrbit de tirurile artileriei. Pietrele sale, smălțate de nuanțele cenușii roșiatice ale apusului, păreau a fi niște ruine nespus de vechi, triste și senine. Ajunsesem pe altă planetă. Asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și imperialiste: în fapt, din punct de vedere istoric, democrațiile occidentale s-au arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o mare parte din textura planetară. Ne aflăm de bună seamă în era planetară de vreme ce aceasta se află în noi. Nu ne aflăm doar în era planetară, ne aflăm în epoca de fier planetară. Devenind solidară de facto, planeta rămîne sfîșiată, convulsivă, seismică. Vechile dușmănii și înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Portretul matern apare frecvent creionat în note autumnale, melancolice: „Lângă lacul larg-înfiorat și pal, Te-am văzut în toamna rămânând pe mal, Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val.” („Mama de departe”) Mama este deseori legată de lumea satului pentru că păstrează, ca și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta, Unduire și moarte Thomas Carlyle, Cultul Eroilor Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației Emile Durkheim, Despre sinucidere Jules de Gaultier, Bovarismul Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei Vasile Lovinescu, Incantația sîngelui Vasile Lovinescu, Mitul sfîșiat Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns Marcel Mauss, Eseu despre dar Marian Papahagi, Fața și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine Vassili Rozanov, Apocalipsa timpurilor noastre Lev Șestov, Începuturi și stîrșituri
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai frumoasă din lume. Scapin (18) Îmi închipui. Octave (18) Izbucneam toți în lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă. Și n-a fost om să nu-și fi simțit inima sfîșiată văzînd o fire atât de iubitoare. În baza multiplelor evaluări făcute de către Octave, Scapin anticipează Rezolvarea-Pn4' pentru a accelera cursul evenimentelor narate: Scapin (19) Adevărat, e înduioșător. Și-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
zguduitoare (iubire-dăruire-gelozie-trădare), cercul dubios al încorsetatului regim comunist, oglinda unei societate care promova o viață dublă, artificială, „amestec de yoga și psihologie dubioasă”, picinginea promovării minciunii. înscrustații îndurerate au străEătut timpul. Atâtea vieți vor rămâne „marcate de memoria unei epoci sfâșiate, de o lume asasinată... memoria unui timp neisprăvit, decapitat, asasinat de violența ucigașă a secolului pe care l-am străEătut...” (Sanda Stolojan - Amurg senin) Vrem, nu vrem, ni se deschide fereastra unui mini-studiu de caz, pe care să-l punctăm
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sălbatic, pletele aurii ale clematitei rodite, nucile mărunte ale ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
criminale, riscurile de proliferare haotică a armamentului nuclear toate acestea au reprezentat prețul pentru libertatea redobândită de Europa Centrală și de Est. În 1998-1999, când izbucnește din nou conflictul în Balcanii de vest cum e numit acum cu pudoare spațiul sfâșiat al fostei Federații Iugoslave, importanța strategică a României, prea puțin luată în seamă până atunci, s-a aflat subit într-o lumină orbitoare. Acestei noi conjuncturi i se adaugă și faptul că Rusia lui Elțân nu-și poate permite să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
partide, iar concurență de interese dintre clase, pe verticală, pătrunsese și ea în cadrul sferei publice. Pe la mijlocul secolului trecut (secolul al XIX-lea n.m.R.E.), în faza unui antagonism de clasă mai mult sau mai putin voalat, sfera publică este ea însăși sfâșiata de sciziunea între two nations (este vorba despre conflictul de interese dintre aristocrație și burghezie n.m.), iar reprezentarea publică a intereselor private câștiga (...) valoare politică. Reclamă comercială în stil mare dobândește (...) calitatea unei reclame mai mult decat numai comerciale, chiar
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite și sfâșiate, cu fața brăzdată de unghiile răzbunătoare. În această îmbrăcăminte prăpădită, ar fi fost uciși de tații, frații, soții ce alergaseră la strigătele femeilor care se scăldau dacă persoane îndatoritoare ce tocmai treceau nu i-ar fi scos din belea. Ca
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din pricina lui Tefnaht... Auta își opri gîndul: oare numai din pricina lui Tefnaht?... Lacrimi mari îi udară genele. Nefert văzu. Văzu și Hor. Nici unul nu vru să-l tulbure și nici unul nu spuse nimic. Dar Auta simțea că se înăbușă. Zise sfîșiat: - Eu, Hor, mă auzi, Hor, eu, numai eu sunt vinovat de toate! Acum știu bine: numai eu... Hor se întristă. - Tu? De ce tocmai tu! - Dacă nu v-aș fi rugat să mă duceți cu luntrea... Hor pricepu și îl opri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a Răului ce trebuie exorcizat, a mântuirii ce trebuie asigurată", după cum opinează Gabriela Adameșteanu.917 Miturile oficiale (al "vârstei de aur", al "revoluției salvatoare", al "complotului malefic"), dar și contra-miturile subversive 918 (al "salvatorului", mai exact al americanilor eliberatori, mit "sfâșiat" în urma înăbușirii revoltei maghiare din 1956, sau al "dizidentului"), au forat în adâncime imaginarul colectiv, lăsând sechele și traume vizibile și azi, funcționale în mitul integrării în Occident și în polemica fără menajamente dintre integraționiști și izolaționiști în anii '90
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
primitivi, trad. Raluca Lupu-Oneț, Dacia, Cluj, 2003. Lévi-Strauss, Claude, Antropologia structurală, trad. I. Pecher, Editura Politică, București, 1978. Lévi-Strauss, Claude, Myth and Meaning, Routledge, London, 2001. Lévi-Strauss, Claude, Gândirea sălbatică, trad. I. Pecher, Editura Științifică, București, 1970. Lovinescu, Vasile, Mitul sfâșiat, Institutul European, Iași, 1993. Lurker, Manfred, Lexicon de zei și demoni, trad. Adela Motoc, Editura Enciclopedică, București, 1999. Mahé, Nathalie, Mitul lui Bachus, trad. Mihai-Gruia Novac, Artemis, București, 2006. Maxwell, J., Magia, trad. Maria Ivănescu, Univers Enciclopedic, București, 1995. Morretta
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
amintită remarca lui Vitsaxis, conform căreia imaginația mitică are întotdeauna o finalitate, fie religioasă, fie "științifică", socială, emoțională etc. Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 22. 170 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 25. 171 Petru Bejan în Vasile Lovinescu, Mitul sfâșiat, p. 23. 172 Ibidem, p. 18. 173 Ibid., p. 25. "Esențialitatea antinomică a mitului îl face nedefinibil; uimirea nu se teoretizează". ibid., p. 28. 174 Ibid., p. 26. 175 Ibid., p. 27. 176 Ibid., p. 15. 177 Ibid., p. 18
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cum vin prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse. Dar, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, de o furie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse. Dar, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, de o furie bezmetică... și, în ciuda fricii de moarte, care îi înzecea puterile, se pomeni auzindu-și glasul îngroșat... care nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]