1,489 matches
-
o leagă [pe Tereza] de Karenin e mai bună decât dragostea existentă între ea și Tomas". Karenin iubea necondiționat, dezinteresat, iar Tereza îl iubea așa cum era: "Dragostea dintre om și câine e idilă. E o dragoste fără conflicte, fără scene sfâșietoare, fără evoluții. Karenin înscria în jurul lui Tomas și al Terezei cercul vieții sale întemeiate pe repetare și aștepta de la ei același lucru"445. Dragostea necondiționată, iată enigma eternei reîntoaceri: "Timpul uman nu se învârtește în cerc, ci avansează în linie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt capăt de sat, mă afund în câmp, ca să nu-i aud țipetele (binecunoscutul țipăt al porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt atât de sfâșietoare, încât le auzi de la kilometri distanță, știe tot satul că la noi se taie porcul. Puțin mai târziu, mi se rupe inima din nou văzându-l mort, cu gâtul tăiat, cu rictusul acela oribil. Voi avea nevoie de timp pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu poate s-o îndure, se adresează din nou mitului pe care l-a creat (Stello) cu această rugăminte: „Viața mea e proastă, mai vino să mă scuturi”. Nu se joacă deloc cu vorbele. Bocetul ei este demn și rugăciunea sfâșietoare. Dă acum și o judecată aspră, dar dreaptă, despre condiția intelectualului român: „Așezați în mediocritate, într-o țară mică, fără atmosferă culturală prea intensă, handicapați de lipsa de avere, înzestrați cu un spirit critic care ne împiedică să ne credem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
situației de dupa 1494. Plecarea lui Giannozzo Manetti la Napoli nu a fost un răspuns la tirania lui Medici. Plecarea umanistului a fost rezultatul unei operațiuni de fracționare internă a partidului Medici. Ca atare, gestul era tipic pentru acest sistem politic sfâșietor de competitiv și de multe ori corupt, cunoscut sub numele de republicanism un sistem care în Florența, la începutul anilor 1450, era încă foarte viu. Appendix Sentințele împotriva lui Silvester Iohannis Bartoli și Chiarus Bettini date de curtea lui Giannozzo
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
tei care o apăra de vânturi (știm bine că insula este adesea bântuită de furtuni, de bună seamă reci, de vreme ce înrobitul Caliban este silit să strângă atâtea lemne și să întrețină focul), și după ce trezise în ei, prefăcut în harpie, sfâșietoare remușcări și grea durere, Ariel, întrebat de Prospero, îi spune în ce hal i-a lăsat: „Îi ține vraja / Atât de strâns încât, de i-ai vedea, / Te-ai îndura de ei. Crezi tu, spirit, că da? / — Eu, să fiu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ne înfiora. Aveam atunci 10 11 ani. Târziu, după ce am făcut muzică liniară și muzică bizantină la seminar, mi-am putut da seama de calitatea acelor coruri și de specificul lor rusesc, ce ne înfiora prin armonia disperării, prin armonia sfâșietoare a stepei rusești. Se vorbea în sat că la miezul nopții se duceau toate călugărițele la râu și în-timp-ce-făceau-bae cântau-îngerește. FERMA „IEPURAȘI” La marginea satului Corbeni, satul în care locuiau părinții mamei mele, se afla ferma regală „Iepurași” care avea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
elemente, verbul-predicat și substantivul-subiect, fac parte din aceeași familie de cuvinte: Plouă ploaie deasă de toamnă, ploaie ciobănească. Observații: Aceste verbe pot avea un subiect „adevărat” numai în condiții particulare, când nivelul gramatical neutru este convertit într-unul stilistic: „Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger’, gem.” (M. Eminescu) • expresii verbale care exprimă stări atmosferice sau coordonate temporale, constituite din verbul a fi și un substantiv sau un adjectiv, adverb, într-un anumit grad de substantivare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca o dezmorțire" și durerea în diversele ei forme se întrepătrunde cu simțul vederii "ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului" și operațiile abstracte ale activității nervoase "străbat creierul cu sfâșietoare lumină". Gândurile "se aud", "liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele-o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale". Rar apar referiri despre gust la Nichita Stănescu acru, sărat, dulce-amar, cuprinzând toate formele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doară/ ca o dezmorțire și durerea în diversele ei forme se întrepătrunde cu simțul vederii ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului și prin abstractul activității nervoase străbat creierul cu sfâșietoare lumină. Gândurile se aud, liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale, iar uneori, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului poetul este străpuns
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oda safică sunt celelalte două modalități esențiale de bucurie împlinită prin iubire. Sentimentul iubirii mistuitoare este trăit în Vechiul Testament ca o supremă bucurie prin ascensiunea într-o ordine superioară a lumii, în poesia lui Safo sentimentul este recuperat printr-o sfâșietoare suferință fizică, fiind o putere malefică ce distruge armonia organică și conștiența integrării eului în plină înflorire 1205. La Dante cruzimea și violența, delirul și viziunea din singurătatea dorului se îmbină cu culmile fericirii declanșate de întâlnirea cu Beatrice. Înalturi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mitic sau un prototip al șamanilor.”<ref id=”24”>Victor Kermbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 446</ref> Infernul lui Orfeu începe odată cu ieșirea din Infern. Cântecele sale devin și mai triste și mai sfâșietoare. Marele Eminescu îi evocă imaginea în Memento mori astfel: „Iar pe piatra prăvălită, lângă marea ntunecată Stă Orfeu-cotul în reazim pe-a lui liră sfărămată ......................................................... De-ar fi aruncat în haos arfa-i de cântări umflată, Toată lumea după dânsa, de-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în tine conflictual. De regulă, un cuplu, spre a se armoniza, e făcut din poli, e din părți complementare. Ori în anumiți copii, se varsă tocmai polaritățile părinților și nu-i de mirare că sunt condamnați să ducă o luptă sfâșietoare tot restul vieții. Kazantzakis observase coexistența unor trăsături contrarii în chiar configurația mâinilor sale. Una dintre ele era delicată precum structura ființială a mamei despre care spunea că este o sfântă, cealaltă puternică și fermă asemeni tatălui-erou pe care abia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se facă sub asistența competentă a unui mentor care să relativizeze teoriile cognitive ca pe ipostaze ale spiritului și nu ca pe întrupări ale adevărului. Când mentorul nu se arată deloc sau nu e pe măsura învățăcelului, inițierea e trudnică, sfâșietoare și problematică. Tinerețea, descoperă Kazantzakis după ce aceasta va fi apus, este vremea ceții. La tinerețe vrei să refaci lumea după tiparul minții tale. Ești promotor de revoluții. Dumnezeu, dacă s-ar fi îndurat de oameni, crede el, ar fi inversat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o fervoare mistică în stare să reasambleze ordinea socială. Personajele aproape că-și recompun identitățile, noile date existențiale venind parcă din pecetea rolului asumat. Personajul distribuit în rolul lui Hristos este pus să-și reconfigureze identitatea într-o luptă interioară sfâșietoare. Manolios se confruntă cu umbra sa, cu răul din el, cu propria sa confuzie, ca și cum renașterea ar fi posibilă numai după ce consimți un episod dureros de clarificator. Ceața confuziei se risipește odată cu momentul în care chipul lui Hristos se poate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
logodna fiicei lui bolnave. Mihelis își rupe, una după alta, legăturile cu lumea aceasta. Întâi consimte să renunțe la avere în favoarea săracilor din Sarachina. Apoi crede că și-a omorât tatăl prin atitudinea lui. Apoi încă o legătură se desface sfâșietor: moartea iubitei lui. Singurătatea se adâncește însoțită de o cruntă suferință. La capătul lor vine alegerea: pustia, adică pregătirea pentru lumea cealaltă. Creștinismul nu este din lumea aceasta. - Abia când te porți ca și cum nu ai fi din lumea aceasta, începi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
unii prilej de meditație, de descoperire a altor straturi ontologice. A muri la o vârstă pe care o stabilește statul(cu puțin peste 60 de ani) ca să nu suferi sau ca să nu-i împovărezi pe alții cu suferința ta, este sfâșietor, este fără speranță. A eluda astfel de reguli înseamnă a-i juca o festă demonului, a-l înfrunta. Creștinul nu neagă existența diavolului, ci o recunoaște ca fiind acea putere nevăzută care se opune lui Dumnezeu, însă necesară mântuirii. Și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul trup (Poșeta veche); evocarea se amestecă ambiguu cu retrăirea traumelor (pierderea părinților, a prietenilor), jocul devine realitate, călătoria în timp o nouă înmormântare, iar „povestea” capătă accente tragice, sfâșietoare (Cinematografele copilăriei, Peisaj cu lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților din familie (un fel de sacrificiu simbolic al părinților pentru nașterea și viața fiului) par generate de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
Basarab, cu „kralul” sârb Simion Stareț), menite să întărească neatârnarea țării, ocrotind de factorii neprielnici „crucea, neamul și moșia”. Politica lui Vlaicu e, în condițiile date, una de renunțări amare și de sacrificii bine chibzuite, „cugetarea” primând, cu oricât de sfâșietoare urmări, asupra „simțământului”. Dacă voievodul nu are de ales, dilema tânărului Mircea tinde să se rezolve într-un alt fel, din momentul în care dragostea lui și a Ancăi e jertfită, cu inevitabilă cruzime, întru reușita calculelor reci. Apariție surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
el exploatează sentimentul de dragoste, niciodată expus de-a dreptul, întotdeauna prezentat cu delicatețe, pe ocolite cumva, spre a nu stingheri austeritatea morală: iubita (sau poate soția) îi trimite celui îndrăgit, aflat departe, în „xinite” (printre străini, la lucru), o sfâșietoare scrisoare de dragoste, fără însă a-și dezvălui direct sentimentele. Astfel, iubitul află că, de când a plecat departe, i s-au îmbolnăvit mioarele rămase acasă, i se năruie târla ce le adăpostește și, tot de atunci, plâng de dorul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
târziu, în casa ce aparținea unui cuplu de medici trimiși de o organizație umanitară: aceasta era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la Mr. Micawber care îl anunță că este obligat să părăsească orașul cît poate de repede din cauza dificultăților financiare și pentru a aștepta la Londra inevitabilul, adică trimiterea sa în închisoarea datornicilor: Am fost atît de zguduit de conținutul acestei sfîșietoare scrisori, încît pe loc am dat fuga la han, cu gîndul ca în drum spre școală să caut să-l îmbărbătez pe mister Micawber. Dar la jumătatea drumului am întîlnit diligența de Londra, iar sus pe imperială i-am văzut
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorul, deși are „stilul” unui artist „naiv”, nu are deloc tendința eufemistică a acestuia, teama sa reverențioasă, autolimitarea. El povestește; și, întrucât pentru el (ca să fim expeditivi) nomina sunt res, povestea sa transbordează în viață, restituindu-i fără efort „date” sfâșietoare menite a fi cunoscute. Pentru următoarea lucrare pe care sper că o va face Camon, două cărți apărute zilele acestea îmi dau posibilitatea de a identifica două „cazuri” noi. Primul (cu privire la care nu pot fi decât laconic, dată fiind incompetența
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
avut grijă ca fiii mei să nu le citească, cel putin nu în adolescență"21, mărturisește Sábato, pentru care literatura nu este divertisment, nici evadare, ci este cea mai completă și profundă modalitate de a explora condiția umană. Scrisul e sfâșietor, e o "obscură pedeapsă", scrisul nu i-a lăsat lui Sábato nici o clipă de răgaz, l-a epuizat, l-a făcut să oscileze adesea între "idee și sânge". Personajele sale, emanații ale obsesiilor sale nocturne, cum spune adesea, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dura și aspră, dar exactă, puternică, precisă. Scrie cum ar sculpta statui, cu lovituri de dalta sau penel, "din piatră sau lemnul rebel". Literatura trebuie, în accepțiunea să, să-i dezvăluie omului propria înfățișare, de aceea scrisul este pentru Sábato "sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de acord cu crezul sau: "scriitorul are un singur angajament: cel față de adevăr 119. În ficțiune, eroul sau este, fără îndoială, Don Quijote. Am parafrază
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copiilor noștri, din moment ce nu mai poți distinge dacă cineva este omagiat pentru că este erou sau criminal?"104 se întreabă, amar, Sábato. Scriitori ai suferinței, preocupați deopotrivă de om, cu tot ce are el mai tragic, sufletul, văzut că o regiune sfâșietoare și ambigua, sediu al înfruntării necontenite dintre trup și puritate, dintre nocturn și lumina, câmp de luptă între furii și olimpicele zeități ale rațiunii, nu putem afla o ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]