14,354 matches
-
după aceea, mă gîndesc la felul în care o voi spune. Conținutul și bugetul hotărăsc stilul filmului meu, si nu invers".(...) Artiștilor nu le plac, bănuiesc, definițiile, pentru că văd în ele un fel de a impune legi și reguli care sfîrșesc invariabil prin a-i încadra într-un spațiu precis, în care se simt prizonieri. Tata ne povestea de Comenius, care prin 1670, se plîngea de limitele limbajului verbal. "Ca să descrii un elefant unor oameni care n-au văzut în viața
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
a expedia acel plic...). Evident, nu-i pot fi decît, retrospectiv, recunoscător directorului Contemporanului pentru a fi apelat amical la mine și a ma fi angajat la revista d-sale, în 1990. Dar daca - așa cum glăsuiește dictonul - a tot ceea ce sfîrșește bine e bun, cum am putea califica ceea ce sfîrșește rău? Cu riscul de-a face figură de ingrat (?), îmi simt datoria de a da în vileag adevărul. Nicolae Breban mi-a promis - și mi-a repetat adeseori, de-a lungul
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
decît, retrospectiv, recunoscător directorului Contemporanului pentru a fi apelat amical la mine și a ma fi angajat la revista d-sale, în 1990. Dar daca - așa cum glăsuiește dictonul - a tot ceea ce sfîrșește bine e bun, cum am putea califica ceea ce sfîrșește rău? Cu riscul de-a face figură de ingrat (?), îmi simt datoria de a da în vileag adevărul. Nicolae Breban mi-a promis - și mi-a repetat adeseori, de-a lungul anilor promisiunea - ca niciodată nu mă va "da afară
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana de înot). Că și aceasta satiră, care sfîrșește, semnificativ, într-un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o epuizanta emisiune televizată,/ în care a fost vorba despre/ viitorul poeziei la triburile boșimane// Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Aceste noi tentacule erau semnul unei extraordinare frici cauzate de grija pentru imaginea "sifonata" a țarii. Simplul fapt că America nu mai putea ieși cu fruntea sus din conflict a declanșat un halucinant mecanism de autoiluzionare: "cei care înșelau au sfârșit prin a se iluziona ei înșiși". Denunțarea lucida a acestei situații nu este lipsită de ironie: calificarea exagerată a unor documente drept secrete duce la scăparea de sub control a datelor. Lupta celor câtorva inițiați cu tomuri imense de documente secrete
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
în mod vădit, aceea de a specula în primul rînd firul epic principal. Astfel încît rezultă o poveste cu și despre tineri, unii imorali, alții amorali, cu o morală de încheiere lesne de ghicit: cine face că ei, așa va sfîrși. Din categoria science-fiction-ului vom aminti The Matrix/Matrix cu Keanu Reevs, o feerie, se pare, a efectelor speciale de clasă. Pe Sharon Stone o veți putea urmări în toată splendoarea să într-o peliculă de acțiune, Gloria. Urmăriri combinate cu
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
cu Robert De Niro și Billy Cristal. Primul, un mafiot cuprins de atacuri repetate de panică, cel de-al doilea - doctor psiholog obligat prin forță împrejurărilor să-l trateze pe mafiot. Începută sub auspicii ciudate, relația dintre cei doi va sfîrși printr-o prietenie serioasă. Titlurile franceze nu lipsesc din lista comediilor: Le diner de cons/ La cină cu un gogoman este un delicios film, cu umor de bună calitate, care se află încă în fruntea box-office-ului francez la aproape un
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
Cristian Teodorescu O ziarista mărunțica și inimoasa din Oltenia îmi povestea, la începutul mineriadei care s-a sfîrșit la Stoenesti, cum au decis liderii să vină în Capitală. Ziarista știa bine ce înseamna viața minerilor și simpatiza cu protestele lor, dar - profesional - știa să-și despartă simpatiile de observarea faptelor. Astfel că a evaluat destul de exact șansele de
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
sînt într-o stare de excitație permanentă, de continuă ardere, ele se nasc pentru a muri într-o singură pagina numai (larva și fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă carnavalesca, sfîrșind adesea în farsă. Protagonistul, ca și în alte cărți, e orașul, o geografie asumată, filtrată fin, pînă va fi devenit chiar fibră povestitorului care se lasă pradă unei magii a locului și, nu mai putin, a fantasmelor care îl traversează
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară pe
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
socialului, al literaturii sau lingvisticii. Într-un studiu deosebit interesant, intitulat Caragialeștii și datat 1945, Cornel Regman urmărește prezența unor trăsături comune, a unor constante stilistice, ca să spunem așa, în linia ce pleacă de la Iorgu sau Costache Caragiale și se sfârșește, trecând prin Ion Luca, cu Mateiu. Se poate vorbi de "o dinastie"?, se întreabă Cornel Regman. Sau mai degrabă, folosind o inspirată sintagma, de "un moment Caragiale"? Trecutul lor "artistic" - deși nu știu de ce nu renunț la ghilimelele ironice, intenția
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
conținut. Dacă, bunăoară, Kamenev, Zinoviev, Buharin s-ar fi îndepărtat singuri și la timp, nu i-ar mai fi îndepărtat alții, la modul știut. La noi chiar, care adoptasem din zbor aceste moravuri, un secretar general de partid, Foriș, a sfârșit cu craniul teșit - o cerință a istoriei, ca să meargă mai ușor înainte - Lucrețiu Pătrășcanu ciuruit de plumbi - tot ca să nu șomeze istoria -, pe când un șef de stat, Gheorghiu-Dej a regretat târziu a fi șezut pe un fotoliu cu droturi fatale
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
plumbi - tot ca să nu șomeze istoria -, pe când un șef de stat, Gheorghiu-Dej a regretat târziu a fi șezut pe un fotoliu cu droturi fatale. Încă mai spre noi, cel din urmă președinte al R.S.R., înaintea deci a dlui Iliescu a sfârșit într-un fel pe care avem motive a crede că nu-l prevăzuse. Provenit, deci, dintr-o familie cu o asemenea ereditate, mai cruntă decât a Atrizilor, dl Iliescu, trecând peste împrejurarea că de vreo zece ani încoace s-a
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
de articole, gazeta "numai discredita se poate. I-am spus să convoace pe redactori pe mîine la 5 ore la conferință. A promis că-i cheamă". De unde reiese că avea anumite prerogative în coordonarea activității gazetei. Pînă la urmă, va sfîrși prin a-i nega însușirile de gazetar și conducător de publicație lui Rusu-Șirianu, delăsător cum era și, după aprecierile lui N. Cristea, gafeur politic. În iulie e decis să-l îndepărteze de la conducerea gazetei, demnitate pe care să și-o
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
a se feri de propriul său corp ca de un asasin: "E trupul, desigur/ e fostul prieten/ și totuși/ mă feresc ca de ucigaș" (Nimic). Notificată fiind tristețea ca un "virus" distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd, extenuat și speriat de grandoarea ceremoniei, alinat de tatăl care, neinspirat, îl asigură că "totul se va sfîrși în curînd", spre oroarea superstițioșilor. Spre deosebire de Bertolucci, care, dacă-mi amintesc eu bine, reușește să construiască în film un contrast impresionant între simpla umanitate a împăratului, un copil privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
sale, cum se întâmplă de exemplu, în întâlnirile cu fata-rață, prezență miraculoasă și imaginea iubitei pierdute: "Ah, cu aceeași senzație perfectă că toate acestea mi se mai întâmplaseră cândva. Cândva... Ceva I-me-mo-ri-al." Sub semnul rescrierii permanente, romanțul personajului contemporan se sfârșește în cheia improvizației și a revenirilor halucinante într-un spațiu fictiv. Mai mult, după cum pare să ne sugereze această parabolă a vindecării, viața, la rândul ei o operă deschisă, devine narațiune exemplară prin actul salvator al rostirii - sau, în cuvintele
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
atît de persistentă? Răspunsul e simplu și fără nuanțe de dubiu: Ion Iliescu - șeful de stat care a asmuțit un segment din populația țării să umilească, să bată măr și să zdrobească(sic!) alt segment. Iar după ce totul s-a sfîrșit așa cum știm, i-a adunat pe vandali și... le-a mulțumit zîmbitor, în văzul lumii întregi!!! La această performanță inegalabilă se mai adaugă, din păcate, ceva. Într-o țară care - începînd de pe la 1848 încoace - a fost practic inventată, proiectată, construită
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
gândesc totuși că altă comparație ar fi fost încă și mai plină de semnificații dramatice: aceea dintre destinele unor Sebastian și Fundoianu. Primul, la București, a îndurat ce a îndurat, celălalt, prins de război în Parisul ocupat de nemți, a sfârșit în camera de gazare. Nu pot de asemenea să înțeleg în ce fel a devenit dl Nicolae Manolescu antisemit și a periclitat aderarea României la structurile europene, cum s-a afirmat, făcând analogia între Holocaust și Gulag. Sunt realități atât
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
sînt A doua viață a lui Eminescu (Editura Europa Nova, 1994) și Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu (Editura Floare Albastră, 1995). Dl Georgescu este un bun cunoscător al poetului și publicistului, începînd cu manuscrisele și sfîrșind cu textele publicate. Cred că, mai ales după moartea lui Petru Creția, eminescologii noștri nu sînt mai numeroși decît degetele de la o mînă. Partea proastă, în legătură cu dl Georgescu, pe care îl prenumăr fără să ezit printre eminescologii valoroși, este că
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
difuzat pe internet (ca și textul din care voi cita), Andrei Valachi reprezintă un caz aproape didactic al felului în care un român onest ajunge, în doar câțiva ani, confruntat cu un aparat social imbecil, să-și piardă orice iluzie, sfârșind prin a-și lua lumea în cap: "în 1995 am terminat facultatea și mi-am luat licența cu media 8,71. Până în februarie am dus-o destul de greu din punct de vedere financiar. Mai tehnoredactam câte un proiect, mai cumpăram
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
schimbase cu o iotă fidelitatea față de Moscova. Retragerea rușilor nu a însemnat, la urma urmelor, decât un alt "punct" în zestrea diferenței separatoare. Evenimentul a inaugurat perioada "naționalismului" comunist românesc, care, cu toate etapele de deschidere dintre anii 1964-1971, a sfârșit prin a accentua până la absurd izolarea țării în anii '80, anihilând orice formă de rezistență autentică și mișcare pentru reforme, pe care le-au cunoscut o serie de țări "partenere" de sistem." Greșeala de a fi mereu rezonabil Vitalie Ciobanu
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
sili rectoratul din București "să fundeze o catedră specială de Istoria și Filosofia Religiilor și să pună bazele unei "Școli orientale", în care aș putea preda sanscrita și pali. Așa că vă rog încă o dată să aveți răbdare să-mi pot sfîrși studiile cu succes". Și, peste o lună, o ruga pe mama că "dacă m-ai ajutat cu atîtea sacrificii pînă acum, ajută-mă încă pînă ce îmi voi sfîrși opera care îmi va face un renume european". La începutul lui
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
Așa că vă rog încă o dată să aveți răbdare să-mi pot sfîrși studiile cu succes". Și, peste o lună, o ruga pe mama că "dacă m-ai ajutat cu atîtea sacrificii pînă acum, ajută-mă încă pînă ce îmi voi sfîrși opera care îmi va face un renume european". La începutul lui decembrie 1929 o înștiința că a acceptat invitația profesorului său Dasgupta de a petrece cîteva săptămîni în casa acestuia, după obiceiul indian al relațiilor dintre maestru și discipol. Acest
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]