814 matches
-
își dădea seama perfect că, dacă Sultana ar fi pus ochii pe altcineva, ar fi fost ireductibilă, și el, Ioanide, dacă ar fi avut capriciul de a o câștiga, ar fi trecut prin încercările cele mai dure. Vara mergea spre sfârșite și doamna Ioanide și Pica se întoarseră de la mare. Cam în același timp reapăru și Tudorel, așezîndu-se într-o zi pe neașteptate la masă, cu un aer bine dispus, care însă izgoni dispoziția lui Ioanide. Acesta, după ce arătase atâta deciziune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zice despre mine?", la care, firește, cu greu putea avea un răspuns sincer și satisfăcător. . - Sunteți privit, zicea Smărăndache, cu aceeași stimă caîntotdeauna. . - Stimă, stimă, ce înseamnă asta? Îmi mai acordă lumeaun rol în viitor, sau mă consideră un om sfîrșit? . - Natural, căuta Smărăndache să sofisticheze inteligent,sub impresia momentului, toate personalitățile trec printr-o eclipsă. După aceea va veni dezamăgirea și toți se vor întoarce spre figurile familiare. . - E o ipoteză amabilă a dumitale, zicea Pomponescu cuglasul pompos cu care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vă spun cum aleșii au învins dumneavoastră recent o problemă mult mai mare: foametea. Da. Foametea. Consiliul a permis ca o grămadă de mizerie otrăvitoare dintr-un transportor care-a explodat să izoleze orașul. Stocurile noastre de hrană erau pe sfîrșite. Am fi fost puși în situația de a introduce o raționalizare severă, în speranța că acest consiliu va interveni să ne salveze în ultima clipă, dar am hotărît să nu riscăm. Am hotărît să acționăm pe cont propriu. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii de pește al adâncurilor ai lui Herman, am văzut o stranie prințesă a unui ținut îndepărtat, rasă-n cap și cu urechile ciudat de mari. A fost singura dată când m-am văzut frumoasă)." Anca plecase acasă în zori, sfârșită, cu oasele țepene, cu sentimentul pătrunzător că aceea nu era lumea în care se născuse, că maidanul arăta altfel, că norii luau pe cerul dimineții forme imposibile, profetice, că până și vrăbiile care săreau printre gunoaie n-ar fi trebuit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sclipire de neliniște trecu prin ochii marcomanului, dar el își reveni imediat; nu se întoarse spre fiul său, ci răspunse pe un ton amabil și învăluitor: — Sunt sigur că nu și-a dat seama că ați venit. Ziua e pe sfârșite și nu e înțelept să lași animalele pe afară după apus. Le poate ataca vreun lup. — Lupi, spui? — întocmai. De-o vreme, s-a umplut ținutul de ei, din păcate. Dându-și seama că vorbele lui pot fi înțelese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că... Fără măcar să-l privească, Balamber îi spuse lui Gualfard: — Acum singurul lucru pe care-l mai putem face e să ne despărțim în grupuri și să cercetăm fiecare desiș de pe aici. Și încă în mare grabă, ziua e pe sfârșite și se văd limpede semne de ploaie. Sigur, fu de acord burgundul, acum e tot cea mai putem face. — O să-i căutăm și noi. Dă-mi doi oameni care știu bine zona și răspândește-i pe ceilalți împrejur. Ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până o făcu să lase pumnalul. Căzură încleștați în iarbă, unde lupta continuă. Tânăra se zbătea, strigând, sub trupul războinicului și strângea genunchii, rezistând încercărilor lui de a-i desface picioarele. în sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul morții. încetul cu încetul, în vale se așternu din nou tăcerea. Se auzeau doar plânsul îndepărtat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe când câțiva bărbați robuști închideau porțile. Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o, în vreme ce îi îngrijea gâtul ce-l ardea, Sebastianus nu-și putu închipui ce vârstă avea: trăsăturile îi erau fine, iar ochii care doar cu puține săptămâni înainte avuseseră, probabil, o expresie blândă, acum, adânc încercănați, aveau o privire opacă, sfârșită parcă. O văzu cum scutură din cap gânditoare. — Lidania e o femeie minunată. Sunt sigur că în secret, când nimeni nu o vede, plânge cum facem toate și totuși... dacă n-ar fi fost ea... Degetele ei se mișcau delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot, cu mijloace improvizate. Mijloacele noastre de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii sunt extenuați, cu atât mai mult cu cât rezervele grâu sunt pe sfârșite, deși m-am zbătut cum am putut și din timp să facem provizii tocmai cu gândul la acest asediu, pe care îl consideram inevitabil. Fapt e că, până acum o lună, administrația militară și colegiul decemvirilor nu pregătiseră nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
I-am cerut să mă lase să simt, să iubesc și i-am cerut iertare pentru tot ce am făcut și pentru tot ce nu am făcut. I-am dat la schimb lacrimile mele, un anotimp, un început și un sfârșită I-am dat tot. Am slujit-o cu pasiune și am slujit altor interese, altele, mereu altele. I-am cerut iertare pentru că m-am ridicat de fiecare dată când am căzut. I-am cerut iertare că am știut să iert
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
exaltarea. Și în șederile de mai târziu în acest oraș nu am avut tihna unei priviri de critic, mereu, și cred că nu se poate altfel, este ceva ce oferă surprize. Zilele trec, se apropie data plecării, banii erau pe sfârșite și noi, eu și S. Popp, nu ne înduram să părăsim locul. Biletele de tren le aveam și pentru întors la Roma. Ne dăm buzunarele pe dos, strângem o mică sumă și socotim că am mai avea, cu strânsă economie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întâmpla, fără nici un motiv, să mă gândesc la viața pe care o duceau apropiații doicii, dar, nu știu de ce, sub toate aspectele, viața și fericirea celorlalți îmi făceau greață. În ceea ce mă privește, înțelegeam bine că existența mea era pe sfârșite, că se stinge dureros de încet. Atunci de ce să mă mai intereseze viața imbecililor, a acestei canalii plesnind de sănătate, care mănâncă bine, doarme bine, face dragoste bine, pe care n-o încearcă nici cel mai mic rău și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
VODĂ] Nu-i nimica, bine, bine. Tot nu era Gruie-acela vre un om cum se cuvine, Orice pas făceam în țară [î]l simțeam că mă încurcă, Prea era din cale-afară prost și îmi dădea de furcă... Treaba asta e sfârșită... mortu-i colo în cămară Și, de ochii lumii numai, ca să scap de vorbe doară. Și ca lumea să nu zică că făcui vro nedreptate, O să-l spînzure-n câmpie și afară de cetate Ca dușman împărăției cei turcești și dușman mie: Trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al lui Keseru. El crede că B. fusese singurul care și-a asumat consecințele faptului că „toate istoriile sunt pe sfârșite, istoria noastră, a tuturor, este ne-narabilă”. Urgența găsirii romanului Îl acaparează cu atât mai intens. * „Când se va elibera de text, se va elibera, Într-o anume măsură, de el Însuși, poate, și de apăsătorul simțământ care din nou Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să vorbesc despre emblemă. Ar Însemna să revenim la identitate, entitate și așa mai departe. Sunt esențiali, aș spune. Pentru că literatura este esențială. Cum se Întâmplă și În alte situații, Trieste dobândește conștiința realității sale atunci când această realitate este pe sfârșite. Marele loc de refugiu al expatriaților de oriunde și «melting pot», Trieste nu avea atunci absolut nici o conștiință culturală. Literatura Marelui Trieste de la finele secolului al XIX-lea este modestă, strict Înlănțuită de literatura italiană. Abia noua generație literară avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în mod brutal. Dar avea să savureze fiecare pas mărunt care avea s-o afunde iar în sclavie. În camera lui Mark, pedichiura era pe sfârșite. Mark stătea pe pat, uitându-se atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zilnice - cumpărături și gaze - și de fiecare dată când el făcea asta, ea se simțea tot mai ciudat. Mark, insista ea, e foarte aproape de a redeveni mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pur și simplu în furcă. S-a întors către noi. „A trebuit să facă iarăși un drum în capitală. Autoritățile o presează. Pun întrebări. S-au îngrijorat. De la minister vin somații. Așa sau așa, răbdarea lor e de-acum pe sfârșite.” „O amenință?” a întrebat doamna Sanowsky. „Nu, deocamdată nu, eu mai am încă locul de muncă și pe tine te așteaptă la școală. Ți se permite să sari peste anul școlar. Ei, ce zici, nu-i frumos?” Tata m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Arșița coborând după dealul viilor. Fecioara aruncându-se În fântână. Laptele fierbând singur pe vatră. Casa pustie. Bivolii pe la porți. Un măr se desprinde de ram, zdrobindu-se În râpa adâncă, cu viermele În el. Lângă șură parastasul e pe sfârșite. Popa e roșu În obraji. În pomul mortului nu mai sunt mere și nici colăcei. Se aprind stelele, aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni murind. Totul ca o constatare. Ca ceva de dincolo de ușă. Cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
FRANCE Draga mea, Am primit Întâia scrisoare de la tine ieri seară În timp ce făceam ultimele aranjamente În vederea zugrăvitului. Nu am mai plecat la Weimar din motive lesne de Înțeles. E Îndeajuns că am văzut Bulgaria. Concediul meu de odihnă este pe sfârșite. Aseară m-a sunat Mihai, care astăzi pleacă la Sorento, și l-am rugat să te sune ca să faceți cumva să vă vedeți și să apuci să vezi și Roma Împreună cu el Înainte de a te Întoarce la București. Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amestecul prietenelor ei. — Asta pentru că Danny nu era un psihopat de la anunțurile personale. — Dar tot m-aș fi putut dovedi un psihopat, interveni Danny plin de înțelepciune. Îmi plăcea de el. Era de partea mea. Dar răbdarea Mariei era pe sfârșite și m-am gândit că ar putea sfârși certându-se. Și ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]