159,175 matches
-
ne-a văzut. Fiersese apă Într-un ceaun mare, iar alături lui, pe un grătar, Într-un ibric, țuică. Paiele de pârlit porcul erau pregătite. Sarea pentru frecat șoricul era și ea pe un scaun, alături. Cuțitele, ascuțite. Mirosea, În sfârșit, a pace În cer și Crăciun pe pământ. - Bine, mă, Gheorghe, să nu-mi spui tu că tai porcul? Că doar mă știai acasă!... Și dacă nu ne ajutăm noi Între noi, atunci cine? - l-a certat, În glumă, bunicul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea, care trăia momentul ca pe un spectacol al copilăriei fără de sfârșit. - Hai, bă, moș Gogule, nu vezi că fără dumneata nu suntem buni de nimic? - a glumit și Ghici În timp ce el și celălalt au Încolțit grăsunul spre gardul din fața casei. În cele din urmă, l-au prins. Toți cei de față
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Pană Dindelegan - a rămas același și s-a dovedit a fi format o echipă; aceasta explică omogenitatea în - totuși! - diversitatea atît de accentuată a diferitelor articole. Acest dicționar novator prin scopurile propuse și, mai ales, prin ducerea lor la bun sfîrșit n-a avut nici tradiție și nici predecesori. Ceea ce s-a mai scris în domeniu a fost extrem de redus și cu prea puține note de modernitate și de internaționalitate precum dicționarul de față. Marele merit al D-ului, este că
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
naratologie etc. Socotim, de asemenea, că este de reliefat că informațiile din articole nu se mărgiensc la textul propriu-zis al articolului X: dacă cititorul vrea să-și lărgească sfera noțiunilor, el poate merge mai departe consultînd și trimiterile aflate la sfîrșitul articolelor. Un singur ex., la metodă se trimete la analitic; analiză; (metodă) comparativ-istorică; (Gramatică) generativă; lingvistică matematică; model; modelare; pragmatică; sintetic; structuralism. Prin lectura acestui conglomerat de texte cel ce consultă D va căpăta multiple cunoștințe despre metodă! La unele
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
lui J. L. Austin. Considerăm însă că numai citarea celui care a introdus o nouă noțiune lingvistică nu este suficient dacă se indică unde și cînd s-a întîmplat așa ceva. Dacă la Austin lucrurile par simple pentru că la Bibliografia de la sfîrșitul volumului nu este menționată decît o singură carte a sa, la Chomsky nu este prea ușor de detectat în care dintre cele 7 lucrări ale autorului american - prezente în Bibliografie - apare, pentru prima dată, noul concept. La fel la E.
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
este însă pedepsită. Și mama și copilul mor la naștere. Iar sufletul - nebotezat, de vreme ce n-a fost încarnat - ajunge în limb. Adică părăsește cerul, fără a fi avut vreo experiență pămîntească. Este de presupus că va rămîne acolo pînă la sfîrșitul vremurilor, în acel spațiu-limită dintre Cer și Pămînt sau, poate, dintre Infern și Pămînt. Infernul și Paradisul par egale în această metaforă dumasiană. Ediția princeps, în volum, a primului roman al Muschetarilor se încheie cu un text - la fel de important pentru
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
uitat. Deși dușmanii trag asupra lui, nu e atins de nici un glonte. În timpul cît au stat acolo, cei patru prieteni au fost păziți de morții părăsiți în fort după lupta ce se purtase cu o zi în urmă. Cînd, la sfîrșitul primului roman, același Athos pleacă să îl găsească pe călău, în plină noapte, peste o apă, după ce a ezitat la o răscruce și a întrebat trei trecători pe unde să o ia, e limpede că povestirea se transformă într-un
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
roman, în testamentul lui Porthos, citim: Am un fiu, în comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne, în sfîrșit, Aramis și relația sa cu ceilalți. Nu este deloc întîmplător că singurul indiciu în acest sens se găsește nu în interiorul ciclului dedicat muschetarilor, ci în altă parte. Se știe că Aramis, cel mai "misterios" dintre cei patru, se află deseori
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
prin studiul lui Sorin Antohi Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie. Note pentru publicul românesc. Sunt îndeplinite astfel toate criteriile pentru un volum de un lux democratic, accesibil unei diversități de cititori. Am citit romanul cu mare interes, dar la sfârșit m-am întrebat - aș spune că inevitabil - cât din atenția mea se datorează calităților sale și cât unei sume de considerente extrinseci. Stephen Moss observa de altfel, în "Guardian", că cei mai mulți critici aproape că au uitat să se refere la
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
cu majusculă, vorbește despre Domnia Sa, pentru ca în finalul articolului să scrie despre "Monici". Artificiile sînt șmecherești și simpliste, efectul ar fi fost mai puternic și mai elegant dacă o numea pur și simplu pe numele ei de la început pînă la sfîrșit. Joculețele de acest tip sînt parte a aerului încărcat de cafenea hermeneutică în care Dan Petrescu pășește adeseori. Nu trebuie uitat în această încercare de găsire a punctelor slabe că Dan Petrescu are meritul incontestabil de a spune de multe
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
închide, cu mare satisfacție pentru cititor, prin aducerea în atenție a altor exemple din aceeași categorie, a cărților uitate în vîltoarea isterică a mărturisitorilor la modă. Așa se întîmplă cu cartea Sandei Golopenția căreia Dan Petrescu îi face dreptate: "în sfîrșit, între atîtea volume examinate aici din punctul de vedere al probității reproducerii și utilizării documentelor, în general defectuoase, putem menționa și o fericită excepție: Anton Golopenția, Ultima carte. Text integral al declarațiilor în anchetă ale lui Anton Golopenția aflate în
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Cătălin Constantin La sfîrșitul anilor șaptezeci Mathew Lipman, profesor de filosofie la Columbia University, gîndește un program filosofic, destinat nu studenților săi, ci copiilor cu vîrste între șase și optsprezece ani, numit Filosofia pentru copii. Nu o glumă, ci un program serios, în care
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
doctrinele politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu va reacționa la fel și spre sfârșitul domniei, când Dimitrie Cantemir trece de partea rușilor: "...au făcut multe meșteșuguri Costandin-vodă, mai vârtos cu bani au împăcat pe turci ca să nu meargă la ei, văzând pe moscali că au întrat în Țara Moldovei, nădăjduind în oarece chip izbândă
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
joacă. Mincinosul de la Teatrul Odeon, prima montare a Meșterului în România, la întoarcerea lui de la începutul anilor '90 - Vlad Mugur a părăsit țara în 1972, după "celebrele" teze din iulie și s-a stabilit în Germania, la München - Mincinosul așadar, Sfîrșitul Troiei de la Teatrul Mic, Crima din Strada Lourcine de la Piatra Neamț, toate acestea nu se mai joacă. Din păcate. Cel care a transformat un vis într-o superbă realitate este, cum spuneam, Tompa Gabor, care a organizat la Cluj, între 26
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-au fost smulși din mijlocul vieții atâția ani în care am ajuns tineri la bătrânețe, bătrâni aproape de sfârșitul vieții în tăcere". Parcurgerea vieții în tăcere este o simplă supraviețuire biologică. Dacă vrem să revenim la mentalitatea europeană, trebuie să ne proclamăm public convingerile, să vedem realitatea așa cum este, căci, vorba lui Maiorescu, "primul semn de inteligență din viața
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
moment am înțeles reacția unui amic, atunci când folosisem cu seriozitate sintagma "după Revoluție" pentru a localiza un eveniment. A început să râdă în hohote de parcă îl gâdila cineva. Râdea de prostia mea. Apoi râsul a devenit nervos, spasmodic și la sfârșit a întrebat cu luciditatea și groaza omului aflat întâmplător într-un azil de nebuni: "Care revoluție?!". Cea mai cunoscută răzvrătire contemporană împotriva obedienței românești aparține, fără îndoială, Anei Blandiana cu "Eu cred că suntem un popor vegetal..." și alte versuri
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
un animal șchiopătînd" (Cursa de seară). Sau apocalipsa printr-o variantă picant-domestică: "se vede pămîntul/ pe care transcriem această farsă/ și povestită de altcineva/ va părea mică, infinit de mică/ reală ca o stea// o machetă din zahăr ars/ cu sfîrșitul lumii/ pe care-o voi mînca doar eu/ și mama mea" (Ieșirea din apă). Urmează comedia istoriei, cu ajutorul unor episoade înregistrate la hotarele fabulosului, realizat inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și argăsiri, veșnici
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Paradoxale au părut, la început, toate direcțiile exploratorii ale artei care, în timp, s-au dovedit fecunde. Și nu e exclus ca recuperarea adevărului în termeni de operă să fie un punct de răscruce în evoluția conceptelor estetice. Interpretarea "fără sfârșit" Problema este, de fapt, de a formula adevărul în termeni de semnificare. Ceea ce, la drept vorbind, nici nu este chiar atât de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
va trebui găsit un unghi de vedere din care cele două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar există și mulți se laudă că îl cunosc: este semiotica. Am să pornesc de la una din definițiile ei fondatoare, formulate la sfârșitul secolului XIX și care și după o sută de ani e considerată încă destul de nebuloasă. E vorba de interpretantul final, proiectat de Charles S. Peirce să se refere "la maniera în care semnul tinde să se reprezinte pe sine ca
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de rezistență, ca pe o ghicitoare metasemiotică, în care povestea va încerca să respecte principala condiție a interpretantului, aceea de a fi el însuși semn de interpretat, mai mult sintetic decât analitic, iar fără-de-sfârșitul, scopul pe care i
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o schiță de confesiune asupra căreia pare să fi revenit de mai multe ori, probabil până către sfârșitul vieții, fără să îi fi dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia cuiva "tăbăcit de vizionări", care descoperă că nu mai reușește să vadă deosebirea dintre cenzura propriu-zisă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat. După câțiva ani, când Tudor se întoarce din detenție, articolul circulă ca nuvelă, iar "reflectarea otova", care îl costase libertatea, e văzută ca "reflectare tragică", după criteriul estetic repus între timp
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
o rutină orală și școlară", citim în Postfața din 1936, de aceea este absolut necesară cercetarea manuscriselor. Din cele trei texte, reiese clar relația gîndită de G. Călinescu dintre Opera și Viața lui M. Eminescu. În Lămuriri, anunță că la sfîrșitul celui de-al cincilea volum Opera urmează să publice Bibliografia și Notele de la Viața lui Mihai Eminescu. În Postfața din 1936, citim: "Cele șase volume alcătuiesc un singur studiu, care trebuiește să fie citit de la un capăt la altul, fiindcă
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
reluarea Amintirilor lui Creangă în polemică pe față cu G. Călinescu, dintr-un unghi mult mai puțin mitizant și din care dimensiunile fabulos homerice ale humuleșteanului, așa cum le măsurase Călinescu, devin aproape normale, dacă nu de-a binelea realiste. În sfîrșit, în capitolul ce-i revine din Istoria literaturii române moderne, rod al colaborării cu Ș. Cioculescu și Tudor Vianu, și anume acela despre sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, privește literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
ale humuleșteanului, așa cum le măsurase Călinescu, devin aproape normale, dacă nu de-a binelea realiste. În sfîrșit, în capitolul ce-i revine din Istoria literaturii române moderne, rod al colaborării cu Ș. Cioculescu și Tudor Vianu, și anume acela despre sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, privește literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i lui Macedonski primul loc, în detrimentul neoromanticilor și neoclasicilor minori care păreau și mai par în ochii multora a ocupa prim-planul literar. Însușirea de
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]