827 matches
-
peștele și căpșunele și aș fi dorit mai curând s-o miros pe Lea, să-i privesc pulpele și călcâiele cum se ridicau brusc în mers, ca pe arcuri, trimițând toată greutatea în degete. Și aș fi dorit să simt sfârcurile sânilor ei în gură, căci băieții din clasele mari povesteau că e o senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului înspre turnul de apă și apoi am intrat în piață. Pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cum se ridicau brusc în mers, ca pe arcuri, trimițând toată greutatea în degete. Și aș fi dorit să simt sfârcurile sânilor ei în gură, căci băieții din clasele mari povesteau că e o senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului înspre turnul de apă și apoi am intrat în piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o balegă, ceea ce pe ea n-a părut s-o deranjeze. I-am privit sânii. N-am putut altfel, oricât de tare m-am străduit. Erau plini și frumoși și din când în când mi se părea că bănuiesc forma sfârcurilor. Dedesubt, pântecele-i era neted, iar buricul, ca o mică monedă din colecția mea. Purta părul despărțit pe mijloc cu o cărare și pe obraji îi cădeau șuvițe care aveau ceva rebel și ceva de femeie. Și toate la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și chel, ce ai spus? Și el se întoarce, nu sunt băiat, sunt fată, însă îmi suna de parcă ar fi repetat întruna o mantră și în clipa aceea s-a îndreptat de spate, iar pe pieptul bolnav i se vedeau sfârcurile unor sâni mititei, cine știe ce bătălie crâncenă se dădea înăuntrul său, între zvâcnirile vieții și forțele morții, aproape că puteai vedea două mâini luptându-se pe sub cămașă, încercând să se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în cele din urmă? Pe pânza din fața mea se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor mele, iar eu sunt copleșită de dorință, îmi depărtez genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea scoate niciodată din adâncuri, părul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îi strâng trupul între coapsele mele, nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise, iar el îi linge, își înfige dinții în sfârcuri, legându-mă de el cu o funie a durerii, îndesându-mi întreg trupul în gura lui, trupul meu obosit, epuizat, se coace din nou în cuptorul gurii sale fierbinți, din care va ieși din nou proaspăt și aromat ca pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pete albe pe umeri, ea își pleacă ochii, pare că vestea aceasta nu face decât să îi adâncească tristețea. Îți este foame, draga mea, Zohara se așază cu agilitate pe canapea și scoate din rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este firesc, explică-i că este frumos să ai sâni, îl rog eu, dar el îmi spune cu răceală, sigur că e frumos și îmi este clar că amândoi ne gândeam în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu câte fete m-am culcat, de unde sunt, ce facultate urmez, ce fel de muzică îmi place, dacă am citit romanele lui Osamu Dazai 1, unde mi-ar plăcea să merg dacă aș putea călători, dacă sunt de părere că sfârcurile ei sunt prea mari în comparație cu ale altor fete. I-am răspuns calm la întrebări și apoi m-am culcat. A doua zi dimineața a vrut să luăm micul dejun împreună și iar m-a sâcâit cu tot felul de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se remodelau ușor, asemenea suprafeței lacului unduindu-se în bătaia lină a vântului. Câtă perfecțiune! gândii eu. De când arată Naoko atât de bine? Unde a dispărut trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko atât de bine? Unde a dispărut trupul pe care l-am ținut în brațe în noaptea aceea de primăvară? În noaptea în care o dezbrăcasem ușor și ea plânsese, trupul ei nu mi se păruse perfect. Sânii erau tari, sfârcurile proeminente, șoldurile ciudat de rigide. Era o fată frumoasă, bineînțeles, iar trupul ei era minunat și atrăgător. Din punct de vedere fizic, m-a stimulat și m-a excitat, ducându-mă pe culmile cele mai înalte ale plăcerii, dar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A desfăcut fermoarul și mi-a luat penisul întărit în mână. — E cald, zise ea. A început să-și miște mâna, dar am oprit-o. I-am desfăcut nasturii de la bluză și i-am dat jos sutienul. I-am sărutat sfârcurile moi și roz. A închis ochii și a început să-și miște, ușor, degetele. — Te pricepi, am spus. Fii băiat bun și taci, zise Naoko. După ce-am ejaculat, am ținut-o în brațe și am sărutat-o din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
liceu am reușit să o resping, dar acum eram neputincioasă. Trupul nu mă mai asculta, pur și simplu. Mi-a luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scene care se repetau la nesfârșit, așa că m-am plictisit repede. Dacă aș fi în locul surorii mai mici, n-aș înnebuni așa ușor, spuse Midori. Aș sta să văd ce se întâmplă. Da, te cred în stare. — Nu crezi că sfârcurile ei sunt prea închise la culoare pentru o elevă de liceu, virgină? — Ba da, am zis eu. Midori își lipise privirile de ecran. Mă impresiona pur și simplu interesul ei și mă gândeam că n-a aruncat degeaba banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă aș fi în locul tău. Și exact asta îmi place la tine... îmi place la nebunie! — Cât de tare îți place? am întrebat-o eu, dar Midori nu mi-a răspuns. Se lipi de mine, î[i apropie buzele de sfârcurile mele [i începu să-și miște, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferența dintre ea și Naoko, dintre felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins sfârcurile în dinți, apoi am băgat un deget în vaginul ei cald și umed. Am început să-l mișc. — Ai greșit, Watanabe. Acela-i doar un rid. Nu pot să cred că ești capabilă de glume în asemenea momente! — Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capul pe spate, ascultă marea și simți răcoarea vîntului care intra pe fereastră. Îi simți părul mătĂsos desfăcut pe brațul său și trupurile lor erau puternice și Încordate, și-și lăsĂ mîna pe sînii ei, simțind cum i se-ntăresc sfîrcurile, Înmugurite rapid sub degetele sale. — O, Roger, spuse ea. Te rog. Hai, te rog. — Taci. — Asta e? O, e minunată. — Taci. — O să fie bună cu mine. Nu-i așa? Și o să-ncerc să fiu și eu bună cu ea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doar ce-i cu apa ta. — Vine ea, spuse Roger. Cineva ciocăni la ușă. — Uite, a venit. Tu du-te și dă-ți drumu’ la apă. — O să fie minunat. N-o să-mi iasă nimic din apă, În afară de nas, poate și sfîrcurile și degetele de la picioare; și o să las apa cît de rece se poate. Valetul aduse o frapieră cu gheață, apa la sticlă și ziarele, Își primi bacșișul și ieși. Roger Își făcu ceva de băut și se așeză ca să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
clipă pe marginea bazinului. În mod normal, bărbații ar sări după minge și jocul ar reîncepe, dar, de data asta, sunt complet interziși de imaginea acestei femei care stă cu o mână în șold, în timp ce apa i se scurge de pe sfârcuri. — Scoate-l de tot! răcnește Vijay. Baby răcnește „Prindeți-mă!“ și, cu brațele ridicate, își face vânt în piscină. Stewart și Vijay, care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
terasă și mă ascult îngrășându-mă. Visez la acele vremuri când écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intrarea în scară, femeile și copiii așteptau cu înfrigurare rezultatele tranzacțiilor. Mahării afacerilor cu acțiuni Noua Generație erau doi vecini de-ai lui, Safta și Fănel, care dețineau acțiuni la cluburi italiene. Ăștia se lăudau că stăpâneau un sfert de sfârc de-al lui Mutu - autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii plăpânzi. Se aplecă ușor și-i atinse gâtul cu buzele. Gherghina tresări și întoarse spre dânsul doi ochi plini de spaimă. ― De ce crezi că te-am chemat, Gherghino? șopti Aristide, luîndu-i fierul din mână și așezîndu-i pe un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]