597 matches
-
amenințarea războiului a părut așadar să se îndepărteze. În timp ce Léon Blum condamnă "lașa ușurare" obținută la München, francezii, ca și englezii, trăiesc cu iluzia păcii. Continuă să râdă, să petreacă, să se amețească. Însă dansează pe un vulcan. În vreme ce Hitler sfârtecă și anexează Cehoslovacia, Mussolini, care nu vrea să se lase mai prejos, invadează Albania în aprilie 1939. La 1 septembrie 1939, trupele germane, marțiale și cuceritoare, trec frontiera poloneză. Pe 3 septembrie 1939, după luni, ani de compromisuri și încercări
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vorba de o luptă numai împotriva religiei catolice, ci împotriva religiilor de orice culoare, pentru că ideea divinului trebuie să dispară, pentru a fi înlocuită de cea de clasă, de stat sau chiar de rasă, pentru că familia umană trebuie să fie sfârtecată de neînțelegeri profunde, iar Trupul mistic al lui Cristos să fie sfâșiat cumplit, ca să nu spunem suprimat de concepțiile prea recente. 25. Nici Dumnezeu, nici omul. Reîntoarcerea barbariei Și omul? Pentru om nu mai este loc, cel puțin așa cum îl
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci semenii voștri cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de veacuri etc. -, ci, mai ales, moștenirii unui stat hipercentralizat și nu numai al „comunismului”; mai bine zis, al celui mai primitiv comunism implantat În Europa de o „echipă” - Chivu Stoica, Dej, Pauker, Pătrășcanu și alții - care, Înainte de a se sfîrteca Între ei, au aplicat modelul cel mai grosolan de „naționalizare” și „colectivizare”, nimicind nu numai elitele financiare, politice, culturale, bisericești, ale țării, dar deposedând pe toată lumea, adeseori inutil, de toată avuția și instrumentele de lucru, Într-un turbion resentimentar nemaivăzut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu ne lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor. Ei bine, azi, se pare, rod al acestor „disensiuni” penibile, uneori grotești și infantile, care au apărut În lumea noastră - când nu sunt opera unor noi și rapace oportuniști „de stil nou”! -, domnii politicieni care „ne conduc” În timp ce se sfârtecă Între ei cu zâmbetul pe buze sau schimbând alianțele cum alții Își schimbă lenjeria de corp, neuitând să-și aprovizioneze conturile substanțiale În bancă sau să ia masa cu unii „simpatici mafioți”, ei, „disprețuiți” În continuare de noi, e drept
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și apasă asupra unui suflet, asupra unei conștiințe, sau ne indică un „detaliu”, o „pată” pe lângă care privirea noastră a trecut de sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zgârieturi - ca și cum ceva s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras-o înapoi pentru că era udă. În acest moment - când arătătorul meu s-a retras năclăit - mi-am șters imediat mâna de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-i atrag atenția lui Jayne nici asupra acestui lucru pentru că, în definitiv, nu eram decât un pasager. 1 4 c o p i i i Urcând încet scările spre camera lui Robby, am auzit sunetele înfundate ale gloanțelor care sfârtecau zombii, emanând din, credeam eu, computerul lui. În capul scărilor m-am oprit, confuz, fiindcă ușa era deschisă, ceea ce nu se mai întâmplase, apoi am realizat că din moment ce Jayne și cu mine intrasem în casă fără să ne vorbim (s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care, din jenă exagerată, Nichita nici nu mi l-a dat, și i-am citit cu voce tare un singur poem: Către Hypnos. Prietenul meu din America a albit și a recunoscut că-l uitase, de altfel, în acest volum sfârtecat de aproape oricine vrea să lovească în Nichita se mai află vreo câteva texte de aceeași amploare și uriașă originalitate! Sigur, Nichita, ca toți marii acestei lumi, a publicat și texte de conjunctură, cum se spune; ce să mai zici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru funcționari și nici instituții publice de genul ministerelor, singura excepție constituind-o președinția. "Înainte, făceam parte din Palestina, acum ținem de un clan", îmi spune Leila Chadid. "Trupul sfâșiat al țării mele..." Ca o consecință imediată, atâția indivizi sunt sfârtecați în explozii pentru care ei se oferă voluntari. În fața unei mașini militare perfecte, inatacabile, cu avioane, rachete, tancuri, pe care n-o poți ataca și care te lovește de la distanță, trebuie impus un corp-la-corp, o violență murdară și promiscuă față de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pp. 138-146. 62 Ibid., pentru critică fortărețelor; și Discorsi, îi. 24, pp. 181-184. 63 Principe, xx. îi, p. 140; deși astfel de orașe trebuiau să fie deținute de principe sau de republică. Pentru modul adecvat de dobândire a unui oraș sfârtecat de facțiuni, vezi Discorsi, îi. 25, pp. 184-185. 64 Discorsi, iii. 27, pp. 233-234; cf. Istorie, îi. I 6, p. 668. Vezi, de asemenea, William J. Connell, "I fautori delle parte. Citizen Interes and the Treatment of a Subject Town
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea curs prac tic, În gaze tărie, fragedului său talent literar, abia desco perit și afirmat, dar iarăși de esență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-am cunoscut la vremea lor și În intimitatea lor și al căror ecou trist l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele Încă proaspăt, năvălit dintr-o inimă sfârtecată de un glonte bine țintit. [...] Cora Irineu făcea parte, așadar, dintr-o familie de sinucigași. Căci există familii cu sinucigași În serie, așa cum există familii cu accidentați mortal, eredități cu morți violente sau cu cente nari uitați de Dumnezeu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate putrezite. Pune ca cei ce fug peste Dunăre să fie vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. Peștii și pescărușii au o masă bogată. Lucrurile se știu, dar nimeni nu poate dovedi nimic din ceea ce se întâmplă zilnic. Unde dispărea vreunul, în urmă rămâneau tăcerea, rudele și prietenii cu ochii măriți. Regele de la oraș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în cartea de rugăciuni? Cum încape moartea într-o fotografie maroniu-albă nu mai mare decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să se facă atât de mică, pe deasupra mai lăsând de jur-împrejur și o margine goală pentru iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul mort. Acordeonul era obiectul rămas în urma sa care trebuia să-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai sfârșeau. La vremea secerișului, la frontiera verde, leșurile zăceau printre combine. Erau oameni ce fuseseră împușcați ori sfâșiați de câini - deseori și una, și alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o isterie a fugii. Căci scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
primul ministru ungar Pál Teleki să se întoarcă dela Viena «zdrobit sufletește» după cum ne declară ministrul ungur al învățământului, de atunci, istoricul Bálint Hóman. Din prima clipă a intrării trupelor și administrației maghiare în Ardealul rupt din trupul țării noastre, sfârtecate din toate părțile de vecini, silniciile la care a fost supusă populația românească n-au mai cunoscut limite. Și când o delegație română s-a plâns primului ministru Teleki de amploarea masacrelor de la Ip și Trăznea despre cele întâmplate, acesta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
năvalnic în sânge. Era o viață patriarhală care merita să fie trăită. Asupra omenirii însă, asupra Europei în special, pluteau nori tot mai grei, tot mai învolburați. Lumea mare nu avea liniște. Foarte curând țara ne va fi din nou sfârtecată de urgii ale istoriei. Conducătorii lumii n-au știut să prevină fenomene evidente chiar pentru omul simplu, necunoscător al evoluției politice din sferele înalte, de după primul război mondial. Acei mari orbi ce țineau frâiele planetei au permis instalarea în scaune
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atacarea susținută a o serie de state, ca Polonia, Cehia, Slovacia, în Est, mai apoi Franța, Belgia, Olanda în Vest, prin rapturi ordinare de care nu este scutită nici România, victimă a diktatului de la Viena prin care țara ne este sfârtecată, ungurii intrând în Ardealul de Nord, ca mai apoi rușii printr-un ultimatum, să ocupe într-o noapte Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței, iar Bulgarii la rândul lor să rupă și ei din trupul țării cele două județe dobrogene Durostor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să-l jupu iască de piele. Cu toate că mai văzuse pe la televizor delfini și îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era de sfîrtecat ! Carnea era năclăită în nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]