614 matches
-
treilea pe undeva prin zona gâtului. Studiază cărți tibetane și - nopți în șir - stă de vorbă c-un străin, despre care se spune că ar fi yoghin. Doctorul este, printre altele, și legist, singurul autopsier din Stațiune. Își depășește atribuțiile sfârtecând cadavrele mai mult decât este necesar... Doctorul nu este nebun. E ascuns. Și el mă urăște. Îi va trece: nimeni nu-l va ajuta mai mult, mă voi îngriji. Instrumentar, cărți, aparatură, seruri rare. Cadavre. Vor muri oameni mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În acele zile, mulți căutau refugiu în oraș: unii se temeau de extinderea revoltelor și jafurilor, alții aveau motive serioase să nu se afle în calea armatelor ce urmăreau restaurarea; unii căutau protecție sub egida legalității fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ceea ce-l privește, Alp Arslan stă așezat pe un podium de lemn acoperit cu perne. Cei doi bărbați se măsoară Îndelung din priviri, apoi Învingătorul poruncește: — Să se Înfigă patru țepușe În pământ, să fie legat de ele și sfârtecat! Iusuf Îl privește pe celălalt de jos În sus, cu dispreț, și strigă: Aceasta este oare pedeapsa pe care trebuie s-o Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor. Trecut de miezul nopții. Ora coșmarurilor, ora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu greu și răspundeau focului. Câteva secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei și în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i trup focul mitralierei. Ducu i-a văzut mâinile încleștându-i-se de smocurile de iarbă uscată de deasupra gurii de foc și și-a zis: o face pentru ca trupul său mort, sfârtecat de gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea victoriei... Pentru câteva clipe s-a lăsat liniștea... Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și tancuri, să intre pe făgașul regăsirii libertății pe care o tatonaseră minerii din Valea Jiului, îl încercaseră muncitorii de la Brașov și-l speraseră atâtea victime și victimizați în temnițele și lagărele opresiunii, martirizații și martirii închisorilor comuniste, Timișoara curajului - Bucureștiul sfârtecat de planuri arhitecturale demențiale - Sibiul școlilor militare = triunghiul de foc al unui poligon plin de zone incendiare ăn toată țara. Miracolul a început în cel mai occidental oraș al României, indicându-ni-se direcția dezvoltării noastre. Un miracol a fost
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
reconstituindu-și morțile mai întâi într-o coliziune frontală și apoi într-o capotare; prostituata care s-a lăsat de meserie izbindu-se într-un parapet de ciment al autostrăzii, cu corpu-i supraponderal aruncat prin parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
teafără după mecanismul cromat de deschidere. Preț de o clipă, am avut impresia că eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva toate cele câteva inimi ea vindecase mâini picioare și câteodată suflete știa că nu moartea e cea mai fără de îngeri timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir la uscat pe locul odăii am făcut grădină cine-a știut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veche de doc. Cu pieptul strîns ca Într-un clește, alergă spre ei și, fără să mai aștepte ca unul sau celălalt să-i spună ceva, trase de prelată ca să descopere bazinul. Rămase uluit În fața cadavrului pe care crabii Îl sfîrtecaseră și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Cel care zăcea În fața lor era Yves Pérec. Loïc Întoarse capul, se uită apoi la sora și la tatăl lui. Citi În ochii lor același sentiment pe care Îl Încerca el. Marie Începu să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin în urma mea. Apoi ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin desenul lumii, sub soarele crud al adevăratei credințe, și nu voi mai fi singur! Vai mie, cum mă chinuie, cât de tare mă chinuie. Furia lor e balsam pentru mine, și pe această șa de război pe care mă sfârtecă, oh, fie-vă milă, râd, binecuvântez lovitura ce mă țintuiește răstignit. Ce tăcere s-a lăsat peste deșert! E noapte și sunt singur mi-e sete. Și așteptarea fără capăt, unde-i orașul, ce larmă se aude în depărtare, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au sfâșiat hainele și mi-au tăiat clavicula. I-am tras lui Tilden un șut în vintre. Profanatorul de morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]