861 matches
-
și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog, doamnele să se dezbrace și luați loc. Arătă câteva x-uri cu perne de piele, risipite în jurul unei măsuțe lungi cu un sfeșnic de cristal și o scrumieră de argint. Melania Lupu își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai sus se afla argintăria, în principal sfeșnice, printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman, ca ultimul nivel de pragmatism în comerț, această silință a negustorilor arabi de a vinde fleacuri evreiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și unei pleiade de romancieri care nu aveau În comun decît faptul că avuseseră parte de un articol scris de Franz Weyergraf, Întreaga familie putuse să plece În vacanță În vara aceea. Zărind În vitrina unui anticar din Aix-en-Provence două sfeșnice din bronz, Franz Îi spusese fiului său: „O să le cumpărăm! Fac o nebunie, dar nu-I nimic. Să zicem că ni le oferă Hemingway“. La Întoarcere, François Îl rugase pe tatăl lui să-i scrie o dedicație pe cartea Scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
CAP APLECAT Mă îndemn să fiu și o clipă mai sânt Undeva pe câmp a murit fratele vânt. Toamna sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amîn. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. În fântână mi-aplec gând și cuvânt. Ceru-și deschide un ochi în pământ. [1929] * ELEGIE Tremură aceeași apă și frunză la bătăile aceluiași ceas. În ce tărâm și-n ce somn te-ai oprit
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
important. Casa lui Noth, spunea Westlake, fusese bombardată de artileria rusească, dar Noth continuase să locuiască într-o cameră dosnică rămasă intactă. Westlake a făcut un inventar al camerei, a constatat că aceasta conținea un pat, o masă și un sfeșnic. Pe masă se aflau fotografii înrămate ale lui Helga, Resi și soția lui Noth. Mai era și o carte. Meditațiile lui Marcus Aurelius, traduse în germană. De ce o revistă atât de proastă cumpărase un reportaj atât de bun nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint. M-am ghemuit pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că Amanda n-a cumpărat nimic altceva, lua-o-ar naiba! — Dar trebuie să ai ceva. Măcar un borcan gol de gem? Privirea lui Alice a măturat sufrageria. Peste tot nu vedea decât borcane de gem - folosite pe post de sfeșnice, umplute cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi timpul cu el! a mârâit Jake. Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații: George venise
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean și subțire, imaginea unui Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avem alți sfinți la care ne închinăm. Și la urma urmelor, fiecare cu ale lui. Dumnezeu cu arhanghelii, noi cu necazurile noastre! Vorbeau cu păcat și preotul le-o spunea: - Putem să lăsăm noi biserica? - Adică, cum? - Păi, n-are sfeșnice, n-are preșuri, câte nu-i trebuiesc?! Bărbații își mângâiau obrazurile aspre și răspundeau în dodii: - Nici noi n-avem multe, și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreo două icoane poleite cu aur și hainele de slujbă ale sfinției-sale, strălucitoare, călcate atunci, cu ciucuri pe margini. Se minuna ăl bătrân. Unde să vinzi bulendrele astea? Le-au împachetat bine și, de la ușă, ucenicul a mai cărăbănit un sfeșnic cu trei picioare, plin de ceară uscată. Sandu scotocise toate ungherele, să dibuiască niscaiva bani de la miruit, dar nu găsise. Înjura în gura mare în sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. {EminescuOpVII 97} Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumânări de său băgate în gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici, aici petrecea el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui adesa se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie... mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea de cugetări melancolice... Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună Și mucoasa lumânare sfârâind săul și-l arde Și-n această sărăcie te inspiră, cântă barde - Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
paturi, care de care mai șchioape, unul cu trei picioare, altul cu două la un capăt, iar la celălalt așezat pe pământ, astfel încît te culcai pe el pieziș, un scaun de paie în mijloc cu o gaură gigantică, niște sfeșnice de lut cu falnice lumânări de său, o lampă veche, cu genealogie directă de la lampele filozofilor greci, a căror studii puțeau a untdelemn, mormane de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi și afumate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului, fața neclintită și ochii închiși. Pe o masă alături cu patul sta o claie de cărți prăfuite, deasupra lor ardea în sfeșnic de lut o lumânare de său care, necurățită, făcuse mucul negru și mare și vărsa o lumină galbenă și nepricepută asupra feței nesimțitoare a junelui. Pe masă sta un pistol. M-apropiai încet și-l luai de acolo. În letargia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochi. Cu mâna sigură, slobozii drept în pieptul ei... nimerisem bine căci, c-un surâs ce deveni angelic ca a unei martire, ea căzu de-a lungul pe pământ. În momentul acela ungurul scăpase din mână, la pocnetul armei mele, sfeșnicul de lut c-o lungă lumânare de său. Deodată intrară și ceilalți colegi ai lui, aprinseră lumânarea și se apropiară, abia ținîndu-se pe picioare, cu ochii holbați și mirați, de cadavrul întins drept pe pământ, cu mînele-ncrucișate pe piept, a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se coc colacii de sărbătoare. Perdele de atlaz roș înșirate pe-un fir de ață și singurul spectator, luna, privea când într-o casă, când într-alta, în toate deodată și pe rând. El văzu cărți vechi, în dulapuri vechi, sfeșnice de alamă, copii ce dormeau la pământ, caftane de atlas și caftane sărace. Astfel lumina le revedea pe rând aceste odăi de-o pestriță diferință, deși casele păreau uniforme. În mijlocul mahalalei adormite, templul sur - Sionul ruinat - de jur împrejur proptit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
broasca cea grea de fier, o întoarse cu putere, aripele ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un catafalc și de jur împrejur ardeau în sfeșnice nalte făclii de ceară albă. De-a lungul murilor salei stăteau, în șiruri lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâni. Când cavalerul înaintă, toți ridicară sabiile și-și puseră un picior înainte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și intră în înaltele și surele hale ale castelului, cu păreții reci de piatră patrată, cu mobile antice și veștede, cu tablouri șterse și mohorâte, în cadruri de lemn negru... Astfel îmbla bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca] vise din bătrâni îl încunjurau acele portrete care, serioase în cadrele lor, se uitau parecă la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de chei și, topite, multe [mucuri] de lumânări de ceară galbenă... Aprinse unul de mucul ce era să se stingă, luă cheile și deschise o ușă ce ducea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]