1,322 matches
-
am mângâiat. Îl simțeam cum mă privește și cum mă primește lângă el. Am deschis larg brațele și l-am îmbrățișat până când mugurii au început să îmi țâșnească prin piele. Era primăvară, o primăvară timpurie în care viorelele priveau cu sfială spre cer. Până să ajung aici, am zăbovit tare mult, mă învățase mama să nu caut mugurul primăverii în inima pădurilor bântuite, dar nu știu de ce, mai mereu, trebuie să am propria experiență ca să pot înțelege. Am fost un copil
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
-un alt început, Spre-o altă iubire să-mpartă o moarte. NU-I TIMP SĂ MĂ JUDEC ! Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să iubesc, Să-mi scuture vântul din pleoape sfiala Și teii să-mi plângă păcatul lumesc. Cuvinte nespuse nu vreau să mă doară, Trecutul mi-e umbra prezentului dus; Un suflet de floare și-un spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină cu porți ferecate, Cu basme pierdute, cu zâne și zei; Gusta-vom durerea păcatelor toate Cum gustă credința bătrânii atei. Și vântul va smuge din pleoape sfiala, Iar teii vor plânge păcatul lumesc; Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să trăiesc! LA MARGINE DE CER Ne-om întâlni la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
vorbe rostite șoptit, apoi ne stropea, ne ungea și ne trăgea cu leacurile ei, vinecându-ne și de gâlci, și de tuse măgărească, și de pecingine, și de pojar sau de dureri de șale. Mă uitam la ea abia respirând de sfială, Nicu gemea pe pat cu spatele vânăt, mama stătea în picioare lângă ei, în mâini cu o cană cu apă și un prosop, baba Vasilichia își plimba mâinile rotunde și pufoase, cu pete maronii, peste vânătăile tari, rostind, cu ochii
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am mântuit în focul viu, iubirea, În jarul, ce părea în veci nestins, Din sufletul arzând, se naște nemurirea, Cu-amnarul timpului, demult aprins. Și peste timpuri, cu sfială calc, Pășind cu talpa aspră și fierbinte, Acopăr amintirile, cu pulbere de talc, Și tainic, voi rosti ,,două cuvinte". Care, din vise dulci s-au zămislit, Dar le-am lăsat mereu, în letargie, Când, prea mult timp am rătăcit, Printre
ETERNUL ,,TE IUBESC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353229_a_354558]
-
patruzeci de membri. Mulți? Puțini? Irelevant, zicem noi. Puteam fi o mie, puteam fi o sută. Important este că, spiritualicește, suntem o comunitate de oameni frumoși, scânteietori. La porțile site-ului, întotdeauna generos cu iubitorii de sublim, au bătut, cu sfială sau cu voinicie, începători în ale scrisului, ori consacrați. Unii și-au găsit locul, progresând, alții nu. Bucuroși suntem de prezența autorilor validați de cititori, de vreme și de critică. Prin postările și comentariile lor, au arătat cât de sus
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, COORDONATORI [Corola-blog/BlogPost/353557_a_354886]
-
le port - dulce comoară,/ Doar ele mi-au sădit credință-n inimioară.” Născută „Într-o casă cu credință”, autoarea ni se destăinuie atât de frumos: „Călătoresc cu dorul ... ”, purtând mereu în suflet “nerostita” ei “căsuță” și șoptindu-i adesea cu sfială: „Așteaptă-mă, căsuța mea!” Speră, neîndoielnic, ca „Visele de ieri”, răsfirate peste locurile care-i sunt „Izvorul...” de lacrimă de iubire și de pură poezie se vor împlini, chiar dacă va reveni „Mai rar în sat...” unde, „Fiorii revederii” o întâmpină
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Nici un Țepeș să-l jertfiți... Nu e nici o păcăleală Când vă spun: să vă feriți De cristoșii ce vă-nșeală, Ci pe iude să-i iubiți... Nu e nici o păcăleală Când vă spun: nu mai goniți Pe Poet, ce cu sfială Cheamă frații prigoniți... Referință Bibliografică: Păcălici de-ai lui Ilici... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1185, Anul IV, 30 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PĂCĂLICI DE-AI LUI ILICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353727_a_355056]
-
și pe aici, Pentru alintații pici, Protejați și de mămici, Cu muzică ce să zici! Jocul lor să nu îl strici, Cetelor de invitați pitici Încălțați doar cu opinci, De ziua lui Păcălici! Credeți că e o păcăleala? Răspundeți fără sfială! 1 aprilie 2014 Moldova Veche Referință Bibliografică: ZIUA LUI PĂCĂLICI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZIUA LUI PĂCĂLICI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354131_a_355460]
-
împreună un contact sexual. Până la atingerea obiectivului relația între cele două persoane este afectată de ”săgeata lui Cupidon” care, cică, a străpuns cele două „inimi” iar corpurile lor se caută cu toate simțurile în așa numit-a stare de „iubire”. Sfiala, tandrețea și chiar cutume sociale „domolesc” această chemare reciprocă dar împiedicarea iubirii de către alte componente sociale poate duce la drame Puterea acestei legi este consfințită de aproape toate operele literare cu deosebire aceea lirică. Elementul uman feminin are, înainte de primul
NAŞTEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354155_a_355484]
-
numită virginitate. Fata mare se deosebește de o femeie măritată, căreia Legea și Biserica îi conferă dreptul de a deveni mamă prin contact sexual cu soțul ales sau rânduit, printr-o entitate fizică bine ascunsă care-i conferă însă o sfială, timiditate, chiar teamă care o poate apăra în majoritatea cazurilor de masculii prea insistenți. Totuși și masculul este de obicei timid și tandru cu femeia iubită, chiar dacă ea mai este sau nu „fată mare”. După ce a fost însămânțată de embrionul
NAŞTEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354155_a_355484]
-
în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
PARINTELE DUMITRU STANILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354169_a_355498]
-
Este limpede și curată, o totalitate dincolo de orice stare. Nu mai exist eu, ci liniștea și pacea dinlăuntrul meu, o mare împlinire. Privesc unica floare pe care am primit-o înainte de plecare. A rămas neschimbată. Apropii degetele de ea. Cu sfială ... cu teamă parcă, că nu e din lumea aceasta. Căldura împrăștie mirosul merelor în fiecare atom al aerului, busuiocul îi ține isonul. Devin sufletul dintr-o casă a poveștilor, așezată pe un vârf de munte alb și care se pierde
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
undeva pe Strada Eliberării, nu mult în apropiere de Strada Republicii ( fostă Regala ). Era o zi de toamnă. După ce am ciocănit la ușă, am fost poftită înăuntru de o voce binevoitoare . Am făcut primii pași prin acel atelier, cu multă sfială . Înăuntru domnea tăcerea. Emilia Dumitrescu lucra la un șevalet imens o pânză pe măsură . Nu am reușit să mă bucur de prezența mea prea mult acolo...În fața șevaletului, artista picta și se desfășura cu o precizie atât de liniștită, încât
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
-te! Nu are de ce să-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de rouă. Cu glasul aproape șoptit, el a întrebat-o: - Accepți să devenim prieteni nedespărțiți și să colindăm împreună întreg Universul? Cu obrajii arzând de sfială și cu glasul sugrumat de emoție, ea îi răspunde: - Da! Din acea zi, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit. Unde îl vedeai pe unul, era și celălalt. Între ei era o iubire platonică și un jurământ de castitate. Adeseori
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Propovăduia deschis cuvântul lui Dumnezeu și aducea pe mulți oameni la credință. Aflând împăratul toate acestea și întorcându-se din luptele cu sciții, a poruncit mulțime de jertfe în cinstea idolilor șți cercetându-l pe Dimitrie, acesta a mărtusit fără sfială pe Hristos. A fost închis continuând să se roage cu ardoare lui Dumnezeu. La jocurile împăratului lua parte și un luptător de neam vandal, favorit al său, și acesta robust fiind și puternic, se lupta cu mulți viteji pe care
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347180_a_348509]
-
mila cu credința sau cu jocul meu cu focul cu tine sau cu alții E-n ceea ce rămâne-nchis în sufletu-mi cochet din vis și-mi dă motiv de-o nouă zi cu-aceeași teamă cu-aceeași poftă și sfială de-a fi de a iubi de-a ști de a mai trăi... Referință Bibliografică: Autoportret / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1054, Anul III, 19 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate
AUTOPORTRET de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347214_a_348543]
-
septembrie, de ziua lui, își lansa câte un volum de poezie, de satiră sau de proză scurtă. I le corectam și-apoi mai și spuneam „două vorbe” despre ele, așa cum mă ruga el, cu un amestec politicos de modestie și sfială, care-l făcea imposibil de refuzat. Anul trecut a împlinit 75 de ani. Și-a intitulat, mucalit, cartea „M-am îndrăgostit de Mona Lisa”..., în conformitate cu vârsta. Corina i-a comandat un tort imens pe care era desenată o siluetă de
EMIL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347217_a_348546]
-
479 din 23 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNEȚE Ascult plânsul unei babe, Cu brazde dure în obraz, Adâncite de lacrimile boabe, Provenite din al său necaz. Nimeni nu o ia în seamă, Chiar dacă o vedem plângând, Se mișcă cu sfială și cu teamă, E doar cu tristețea în gând. Nu are vreun gând curat, Prin care să se însenineze, Chiar tinerețea și-a uitat, Prin amintiri vrea să viseze. Bătrânii ai orișicui ar fi, Ar trebui să ne uităm la
BĂTRÂNEŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357123_a_358452]
-
Podul când eram mică de puteam să mă urc singură și mai târziu cînd începusem să visez cu ochii deschiși a fost locul meu preferat. La început mă urcam cu frică, pe urmă cu curajul exploratorului, iar mai târziu cu sfiala păsărilor care visează să zboare într-o zi departe, fără să știe unde și mai ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu finețe de stampă japoneză. Erosul subtil și spiritualizat își face simțită prezența, El și Ea, contopiți mai degrabă în tensiunea stării de așteptare, într-o ambiguitate înrobitoare. Feminitatea îndeosebi e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminității inflexii de ingenuitate și puritate. Decriptarea tabuurilor senzualității se face insinuant, prin introspecția experiment a clipelor revelatoare, dar și ghiduș, spiritual, prin șăgalnica privire pe furiș, iscoditoare. Este remarcabilă fermitatea lucidă a analizei alterității, din care tânăra femeie
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
numai din cristal și un „La mulți ani!” care a izvorât în ochii luminați în irizat surâs și genuină frumusețe, rouă de lacrimi de emoție și fericire. A lăcrimat Medeea! „Boboceii” care nu au în față niciun impunător pod de sfială au fermecat-o, i-au vibrat sufletul! Artista Maria Șalaru are numai orizont și nicio limită în izbucnirea vrajei spectacolelor pe care le realizează cu elevii ei. E o artistă ce aduce muzica folclorică la cerul sufletului, unde se sfârșește
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
în mișcare de lumină. Lumina este în viziune autorului esența universului. Ea este copărtașă cuvântului, dar și a tăcerii; urmează întunericului, tot așa cum alungă înstăpânirea frigului, a neliniștii. Dacă lumina solară este expresia puterii cerești, a speranței, dar și a sfielii omenești, ea nu apare în toate poemele ca un dat imuabil. Lumina cerului este mântuirea omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis la inițiere. Neofitul accede prin lumină la cunoașterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ține de
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
cravate ce costă mai mult decât pensia medie pe un an de zile, ghiuluri, telefoane celulare așezate la vedere, negre, sau argintii, cu melodii date la maximum, sunt veseli și foarte comunicativi, dacă luăm în seamă faptul că vorbesc fără sfială cu cei de la mesele aflate la celălalt capăt al sălii, mănâncă numai pizza, se ling pe degete și rostesc, evident cu gura plină, cuvinte extrase, aproximativ, din alte limbi, totul numai și numai cu referire la mersul afacerilor. Sunt fără
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]