730 matches
-
se hotărăște azi, făcea aseară dragoste cu Mișu, așa, de adio. Da i-a zis c-o doare capul și Mișu s-a dus acasă, a rămas ea la bar, numa cu elevii ăia care beau bere ieftină, și Popa sforăia, și la radio numa știri cu inundații, viață amărâtă. - Te caci? Uite că Mișu se gândește la ea, săracu! - Da. - Bine, da nu sta mult, că tre să iau apă, scade whisky-ul! - Nu stau. Mariana s-a ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să dezbată dacă să cheme mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea Palatului? Cum ajunseseră cei doi aici, în această stare? Își sacrificase heruvimul viața pentru acest năpăstuit? Ce trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu știa asta. După ce douămiipatrusutecincizecișidouă de contese săriră gardul, abia reușind s-o eclipseze pe cea care dormea vie și goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie telepatic. Contesa era din nou în Rai. Se făcea că ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
va face milă de el și îi va deschide. Călătorul o să pășească apoi în întunericul de dincolo de ușă, însă de data aceasta va ști că cineva îl ascultă. Va rămâne acolo un timp, părând că se bucură de vietatea care sforăie și uneori tușește. Nu o va privi niciodată, de teamă să nu dispară. Îi va fi suficient să o știe în preajmă. Cu timpul se va simți tot mai singur, și o să vrea să i se răspundă, orice cuvânt rostit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu două barete, din care degetul mare îi ieșea la fiecare pas. Își dădu cu ruj la oglinda din vestibul, își dădu cu deodorant la subraț, și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre coloanele de beton. Tot atunci, cel în maiou se întoarse pe partea cealaltă și începu să sforăie. Vagonul părea mai mic și mai cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia consideră că e normal ca tânărul cu trandafiri să se așeze lângă ea și fiecare să înceapă să se gândească la celălalt, în timp ce își aplecau capul spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de tradiția de armistițiu, între bancă și catedră, din prima lecție de după vacanță, și a-nceput să asculte: ― Să puftească buierii: Azimioară Ion... Boroianu Ion... și Condurățeanu Vasile! Statistica imediată: 2X3=6 în total, și "la revedere, mogarilor!" Chiorul dormea sforăind ușor și poate visa la caltaboșii, tobele și trandafirii mâncați de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta iar preuteasa nici nu voia să audă. Văzând ei că împotrivirea e prea mare l-au rugat pe agentul sanitar să înfingă un ac în spatele gâtului scroafei. Scroafa, în urma “mușcăturii" a început, după câteva zile, să se învârtă, să sforăie și să se tăvălească. Când au văzut popa și consoarta așa ceva au trimis după Mișa, Vasile & Co să vină și să zică ce-i de făcut. "Păi, ce să fie? Acum turbăciunea e doar la cap. S-o lăsăm să
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
capul în pământ. -Sigur că vrea, mormăi Nicolae. Angela aduse o sticlă cu vin. După ce fratele ei mai bău două pahare, închinând cu Radu, adormi. Cei doi îl duseră în sufragerie, așezându-l pe canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors în bucătărie, unde au mai băut câte un pahar din vinul rămas în sticlă. Și amandoi lăudau petrecerea. Din cauza căldurii din bucătărie și a vinului, Radu părea moleșit. Angela îi propuse să rămână la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vorbim și mâine. S-a întins cât era de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să tragă un glonte în gura aceea pisăloagă. Numai la gândul acesta criminal, Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești rănile după o zi de coasă, ea te vinde ca material didactic institutului de medicină pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută și de un viitor cert pentru fiul lor. Dormeau și sforăiau, parcă odihnindu-se după luni întregi de chin și griji. În liniște, împinse dubița în jos pe stradă și doar după colț porni motorul și se urcă. Urma să conducă până la tamarin și acolo, în funcție de ce va simți, îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]