219,214 matches
-
unii vulgarizatori care tratează totul în termeni de eroare și care inventează uneori false justificări și raționalizări, susținînd că în doi martie ar fi vorba de o ,greșeală de acord". În urmă cu cîteva decenii, forma de feminin era cu siguranță mai puternică. I-A. Candrea, în Cours complet de grammaire roumaine, ed. a III-a ș1927ț, oferă doar această posibilitate de exprimare a datei: ,în două, în trei, în douăzeci și patru April", ,April în două, în trei, în douăzeci și patru" (p. 96
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau mari critici, pe care îi și citează. La urma urmei, jocul lui Budai-Deleanu nu pune în cauză
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
a dreptul oportunism), P.D.-ul și-a constituit, încet și sigur, o bază electorală fermă. În prima etapă, carisma lui Petre Roman a menținut partidul la cote înalte. Mai apoi omul-locomotivă Băsescu a știut să traverseze furtunile politicii în relativă siguranță, pentru ca astăzi, sub Emil Boc, partidul să cunoască o revigorare demnă de admirat. E limpede, așadar, de ce pulsiunile în favoarea unficării vin mai degrabă din parte PD-ului, unde voința politică de a demonstra de ce sunt capabili membrii partidului e mai
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
uităm că din dezbaterile normative românești lipsește (deocamdată) un element de complicație: punerea în discuție a autorității ,centrului", din punctul de vedere al diversității regionale. Pînă una-alta, norma s-a stabilit, prin tradiție (recentă) la București; procesul e cu siguranță mai comod și mai eficient, dar nu se justifică în mod absolut. Din contrapunerea și conflictul criteriilor, au rezultat în noua ediție destule modificări ale normelor anterior existente: de pildă, acum se recomandă varianta cu s intervocalic a cuvîntului filosofie
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
Da, s-a spus deja că scenariul e anorexic, dar poate va beneficia de mai multă înțelegere din partea spectatorului român obișnuit să citească printre rânduri și printre puncte de suspensie, care abundă în această peliculă. Miza ei va interesa cu siguranță un psiholog: se știe că, în cazul unei traume, memoria e automat amputată. Dar dacă adaugi la asta o lipsă de somn - cam de un an - care e reacția scontată? Protagonistul e bombardat cu bucăți de amintiri și singura lui
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
alocuri, asemănătoare celei folosite de Mircea Mihăieș în unele articole din rubrica sa, Contrafort, din pagina a doua a României literare. Nu știu care era expertiza lui Ioan Petru Culianu în domeniul metodelor utilizate de serviciile secrete românești după 1990, dar, cu siguranță, părerile sale nu aveau menirea să-i bucure pe angajații acestora. Întrebat de Gabriela Adameșteanu dacă serviciile secrete românești nu ar fi putut organiza singure - fără ajutorul KGB - debarcarea lui Nicolae Ceaușescu, profesorul american oferă un răspuns sarcastic: , Prostia Securității
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
istorice, îl socotește Ťpasionatť și Ťcombativť, ba chiar Ťromanticť, îndreptat contra vechiului din societate și din conștiințe, vede în el un instrument al partidului în efortul de formare a concepției oamenilor, care nu trebuie ancorată în eventualele nerealizări pasagere, cu siguranță neesențiale, ci orientată spre scopul final, comunismul. Aici este totul, inclusiv temeiul pentru cenzură. În raportul său de la Congresul Scriitorilor, Andrei Jdanov va reproduce destul de fidel teza lui Lunacearski despre realismul socialist ca utopie revoluționară și instrument în mâinile partidului
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
și penibile. Iată de ce o cercetare bibliografică de acest fel trebuie salutată, trebuie făcută cunoscută, pentru a fi pusă la îndemâna cercetătorilor. Dacă interesul pentru Arghezi va manifesta într-un viitor apropiat o creștere a cotei, aceasta se va întâmpla, cu siguranță, și datorită biobibliografiei lui D. Vatamaniuc. Acolo unde a lucrat D. Vatamaniuc, domnia sa nu a adus doar o simplă contribuție de istoric literar modest, ci a realizat un studiu (documentar sau interpretativ) esențial, care ulterior nu a putut fi în
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
scăunelul mai lîngă conviv și-i mai dă, din timp în timp, un alt făgaș. Gazda, la rîndu-i, ca într-un joc de roluri, s-a bucurat, întotdeauna, să stea pe-un trepied, în spatele unei vitrine. Să deguste, într-o siguranță amenințată, de fapt, de multe necazuri, dar ele nu ocupă, în carte, cine știe ce loc, așa că să trecem, toate minunile lumii, toate ritualurile, de la masă la îndrăgostire, ale unei vieți, spuneam, de oameni liberi și mulțumiți. Ea s-a destrămat, în
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
Simona Vasilache Nu-mi amintesc să aibă, personajele din teatrul lui Caragiale, vreun salut preferat, la despărțire. Dacă ar fi să presupunem, acum, unul, el ar suna, cu siguranță, în genul toate bune. Și nu-i prea greu să înțelegi de ce. Trăiesc într-o Românie comică, așa provincie a provinciei cum e, firește că-și vor da mîna pînă la urmă. Se împacă între ei, cu soarta, cu strămoșii
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
pe care autorul o respectă și o ilustrează. Tânărul scriitor român încearcă să "prindă", la propriu și la figurat, o Americă de o enormă complexitate - și dibuielile lui, ezitările, incertitudinile sunt mai autentice și mai expresive decât tonul rezolut și siguranța afișată a multor comentatori. Aceștia știu cum e cu Statele Unite și, în lecțiile savante predate neofiților, li se poate înregistra cu ușurință marea voluptate explicativă. În schimb, Radu Pavel Gheo simte America pe propria piele, ca vânzător la KFC ori
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
epuizate într-o cronică; voi semnala acum doar câteva dintre ele, privitoare la includerea și eventuala adaptare a unor împrumuturi recente; asupra altora, ca și asupra principiilor și orientărilor generale ale normării, voi reveni într-o viitoare cronică și, cu siguranță, ori de câte ori se vor aduce în discuție tendințele limbii actuale, inovațiile și oscilațiile ei, diferențele dintre reguli și uz.Vor atrage atenția, fără îndoială, numeroase împrumuturi recente (majoritatea din engleză), încă neadaptate, incluse pentru prima dată într-un dicționar general românesc
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
la nivel melodic - autorii albumului propun o oază de normalitate, prin selecție și interpretare. În țara lui "merge și așa", o încercare de a arăta că nu merge totuși oricum. Partituri complexe, atent studiate și interpretate, migălos pregătite, datorate cu siguranță și formației clasice a celui care nu a învățat să ciupească corzile chitarei pe plaja de la Vama Veche, la "Stuffstock" sau la alte deșănțări bahico - melodice de amatori cu pretenții de muzicieni și promovare de fițuici scrise pe genunchi. O
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
dintre obiectivele sale primordiale. Scriind despre Virto, Filip (și, împreună cu el, Alexandru Ecovoiu) face un portret necruțător al României de ieri și de azi. Multe dintre faptele și personajele tranziției descrise în această carte sînt recognoscibile în viața reală. Cu siguranță, pentru scrierea acestei cărți autorul a folosit fișe cu articole din presă de care cititorii își vor aduce cu siguranță aminte. Filip observă cu multă acuitate tot ce se întîmplă în jurul său, judecățile sale nu sînt lipsite de logică (poate
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ieri și de azi. Multe dintre faptele și personajele tranziției descrise în această carte sînt recognoscibile în viața reală. Cu siguranță, pentru scrierea acestei cărți autorul a folosit fișe cu articole din presă de care cititorii își vor aduce cu siguranță aminte. Filip observă cu multă acuitate tot ce se întîmplă în jurul său, judecățile sale nu sînt lipsite de logică (poate nu pun întotdeauna în ecuație întreaga informație, se întemeiază, adesea, aproape exclusiv pe elemente exterioare, vizibile cu ochiul liber) și
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
antipod se situează ordinea existentă în timpul dictaturii comuniste. Chiar dacă nu o idealizează, Filip este convins că aceasta este încă regretată de mulți dintre cei care nu se pot adapta la dinamica vieții contemporane: "Înainte - strîmbă, urîtă - ordinea existase; o anume siguranță. Tîlharii și hoții erau executați. Cîinii vagabonzi luați de hingheri. Copiii fără stăpîn, crescuți de stat. Leafa, mică, era sigură, la dată precisă. Nu scormonea nimeni prin gunoaie. Era rău, dar mult mai bine, socoteau unii. Regretau moartea dictatorului, după ce
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
în urma unei manifestații populare, el se spînzură în latrină, după ce fusese violat de colegii de celulă, iar gardianul notează în raportul său o frază cu valoare de paradox cinic: "Arestatul s-a omorît pentru că nu suporta ordinea" (p. 265). Cu siguranță, dacă va fi citită, cartea lui Alexandru Ecovoiu va stîrni - ca și precedentul său roman, Sigma, dar, din cu totul alte cauze - dispute aprinse. Mulți vor lua acest roman drept o pledoarie în favoarea instaurării unei dictaturi, chiar dacă sfîrșitul grotesc al
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
volumului un nesperat mister și îl încarcă cu o nebănuită senzualitate. Feminitatea scriiturii Iuliei Balcanaș, atâta cât este, se datorează acestui permanent joc (involuntar sau nu) al variației de perspective, al seducției cu măștile inocenței și fragilității fetei sau ale siguranței și asprimii femeii. Căci fetița care își vâră jucăușă degetele în borcanul cu dulceață lasă deseori să se întrevadă și colții de leoaică tânără ai femeii hotărâte. Iată două astfel de fragmente: "mama îi întreabă pe toți unde o fi
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
interpretat rusește - adaugă G. Călinescu -, orgia romantică devine scandal cazon".23 Hasdeu pleacă din Chișinău în 1854 (un "puștan de 16 ani", cum scrie despre el însuși), la un escadron de husari, cu care va participa la Războiul Crimeii. Cu siguranță că a luat cu el poemele lui Pușkin în raniță. Cu doi ani mai înainte, la Chișinău fiind, puștanul Hasdeu intrase în grațiile unei fete, dîndu-i să citească romanul Evgheni Oneghin cu unele versuri subliniate. Poate că subliniase și pasajul
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
de maluri care au fost făcute cu o criminală neglijență. Parchetul și PNA-ul, deprinse să li se arate cu degetul împotriva cui să se autosesizeze, nu sînt deloc impresionate de ceea ce scrie presa, cu probe, despre asemenea sabotaje ale siguranței naționale. La Buzău, apele au stricat două poduri strategige, nu mai știu ce podișcă lăturalnică. În paralel cu reparațiile, ar trebui să se deschidă o anchetă despre aceste poduri. Fiindcă atunci cînd se construiește un pod, normal e ca răul
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
coșcovit, sluțit, frânt... Și încă mai vreau să fiu fericit... Dar, poate, nu merit, ca noi toți? Ei?" în fiecare scriitor stă un Evtușenko al său. Evtușenko însă e constituit numai din Evtușenko. Nu știu dacă merită fericirea. Dar, cu siguranță, liniștea o merită.
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o astfel de carte ar scurta semnificativ drumul cititorilor și al criticii spre înțelegerea și mai buna situare în peisajul literar actual a cărților lui Constantin Virgil Negoiță.
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
prezentare a cărții, că jurnalul ar fi "scris în anii de tinerețe, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie și apariția Jurnalului fericirii" (p. 5). Poate că o fi fost început mai de mult, dar cu siguranță a fost încheiat la bătrânețe. La un moment dat e amintită piesa lui Eugen Ionescu Setea și Foamea (p. 85), reprezentată la Paris prima dată în 1966, apărută în traducere românească într-un volum din 1970. Deci, încheierea jurnalului nu
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
spațiul cultural trebuie să fie ca deșertul din Călăuza lui Tarkovski. Trebuie să dai o șansă lucrurilor să se mute de la locul lor cînd te întorci cu spatele, și trebuie să te muți tu însuți, pentru că nu te simți în siguranță dacă stai pe loc. Și atunci gîndești într-adevăr, atunci ești superior PC-ului tău." Neputînd, spune Carmen Mușat, scăpa de ideologie, sînt de evitat măcar extremele. În fine, Sorin Vieru, aduce în discuție aceeași nevoie de conștientizare a ideologiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
Apoi, citind prima parte a binecunoscutului poem eminescian Epigonii, nu se poate să nu fii cuprins de admirație nostalgică în fața acestor idealiști, puțin naivi, puțin împiedicați, puțin ridicoli, dar care au defrișat drumul pe care au pășit apoi, în deplină siguranță, scriitorii din generațiile următoare. Lor, acestor oameni ai începutului de drum, le-a dedicat profesorul Leon Volovici (în prezent, cercetător la prestigioasa Universitate de Studii Ebraice din Ierusalim) teza sa de doctorat, devenită, în anul 1976, carte, sub titlul Apariția
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]