KorAP: Find »[drukola/base=silă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...112 >

2,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru a-i crea un motiv în plus, îi pregătești o surpriză. MAGISTRATUL. Într-o bună zi, s-ar putea să apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cât mai este încă în putere, la meseria - în felul ei cinstită - de dinainte. Nu ești Cristos. MAGISTRATUL. Cei trei - separat - uneltesc. Brutușii mei cu fraze-pumnal. I-am ocrotit, cândva, patern. Ura lor față de mine este - acum - egală doar cu sila mea față de ei. Romancierul, Filozoful și Actorul. Spectacolul lor comun - fiindcă m-am săturat să-i tot separ - e o zvârcolire absurdă. Cred ei că vor schimba, în bine, chipul lumii, propovăduind nesupunerea în locul înțelegerii? Cu maimuțăreala unei trăiri mimate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi pătrundea În nări, În timp ce trupul i se deștepta la atingerea mâinilor care Îl căutau pe sub veșmânt, cu răceala și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă, răcise pe drum, o luasem într-o iarnă, iar poloneza, bre, altfel frumoasă de pici, băga întruna fitile printre celelalte, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-ar goli de conținutul lor misterios. Dar În același timp te terorizează gîndul că refuzînd să povestești, existența ți se retrage mereu la marginea textului și cei ce te vor citi nu vor afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
văd că se luminează la față și doar că nu-mi pupă mîna de fericire că o să simtă și el măcar o dată-n viață ce Înseamnă o petrecere adevărată. Să-ți spun drept mi s-a făcut și milă și silă și a rămas să-mi telefoneze țdeci asta a fost Marcelică nu i-a mai telefonat s-o fi speriat Îmbrobodit cum e ca Ulisse de cîntecul sirenelor ori madam Mali a pus piciorul În prag) ...ce crezi că-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a unor Întîmplări - un om s-a gîndit să facă o casă și a amînat-o pentru că nu avea cărămizi și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

am fi fost înțeleși, am început amândoi să ne luăm la revedere: Iag, după ce și-a recuperat rapid pălăria și bastonul, eu, după ce mi-am luat șapca. Și straniu: în timp ce Nelly și Kitty ne conduceau pe coridor, un fel de silă sau spaimă că cineva ar putea auzi vreun cuvânt pronunțat de mine, un cuvânt care m-ar lega de aceste fete, mă împingea parcă din spate, mă îndemna să ies mai repede de acolo, fără să le ating, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și-l face să privească la scena care-i provoacă frisoane de silă, îl obligă să se uite la ceea ce, hotărât, el n-ar vrea să vadă. Aceeași ispită mă încerca și pe mine în relațiile mele cu Stein. De fiecare dată când mă întorceam de la el, mă juram că n-am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
dată când mă întorceam de la el, mă juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă duceam din nou la el. Mă duceam, probabil, pentru a-mi savura sila. Adeseori, stând culcat pe întuneric în cămăruța mea, îmi imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
dansator, dat tot de atâtea ori încercarea s-a terminat cu bâțâieli din cap. Despre celălalt, despre Hirghe, Zander n-a spus nimic, dar Hirghe acesta era ușor de definit (cel puțin, după exterior) în două vorbe: leneș, plin de silă. Când ne-am apropiat de măsuță, Hirghe s-a sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
despre Hirghe, Zander n-a spus nimic, dar Hirghe acesta era ușor de definit (cel puțin, după exterior) în două vorbe: leneș, plin de silă. Când ne-am apropiat de măsuță, Hirghe s-a sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
a spus nimic, dar Hirghe acesta era ușor de definit (cel puțin, după exterior) în două vorbe: leneș, plin de silă. Când ne-am apropiat de măsuță, Hirghe s-a sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină (pe drum mi se spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
coatele pe masă, apoi se ridică, fără a-și lua ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine să-l atace: aplecată sau stând în picioare? Hirghe își șterse fruntea obosit și, mișcându-și limba și buzele în silă, spuse: - Astăzi, gramul costă șapte ruble și cincizeci de copeici, deci atâta aveți de dat fiecare. Ultimele cuvinte îmi erau adresate mie și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
dar mâna înaintează încet-încet și parcă speriată spre pahar. Limba și cerul gurii sunt atât de aspre și de uscate, încât apa nu le poate umezi, ci doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
opresc; apoi se aude cum cineva umblă la broască și, în sfârșit, ușa se deschide. Respir fericit și ușurat. Temerile mele s-au dovedit neîntemeiate; în ușa deschisă stă viu și nevătămat chiar Hirghe. „Ah, tu ești! spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.“ Și am intrat. *** Aici se termină, mai exact, se întrerup însemnările lui Vadim Maslennikov care a fost adus la spitalul nostru în stare de delir în gerul lui ianuarie 1919

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195

că s-a jurat credință lui Dumnezeu. Modul în care s-au derulat întâmplările de la Udești-Suceava au fost relatate pe larg în raportul sublocotenentului Johann Dormeister , care arată că cei care au depus jurământul lau rostit „foarte necuviincios” și „în silă”. Noaptea, locuitorii înarmați cu uneltele de muncă au trecut peste „Cordon” în Moldova. Puțini au înțeles gestul de demnitate al preotului din Udești, dar gestul lui nu a fost uitat, i-a călăuzit pe toți cei care voiau o ieșire

Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat (2009) [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]