742 matches
-
față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski), e relevantă pentru axa acestei lirici, dar nu și pentru modalitățile ei de articulare. La rândul său, Ion Mircea e un dexter inginer al poemului - alcătuit, acesta, prin silogisme și false silogisme, ca o construcție conceptual-solidă. Imagistica bogată (care a putut deruta o parte a comentatorilor) este numai o cortină, e drept somptuoasă, trasă însă rapid în lături, pentru ca spectacolul mistic să poată fi văzut și din ultimul rând: Sunt croitorul mării
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr. La urma urmelor, are și filozofia acces la adevăr, pentru că situarea spiritului în adevăr e vocațională. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful trăncănind silogisme. FRANCMASONERIE Francmasoneria dorește puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioși, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dușmani îi anulează social. Au o structură supranațională, deci sunt antinaturali. Toți cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competiției
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
statului, ne aflăm în treabă și face fiecare ce vrea. Cateheza poate să furișeze morala — cum spune Dante — ca șarpele în răzoare. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăți. Cei care fac silogisme sunt, față de adevăr, cum sunt curcile alea care se încurcă printre popice. NAPOLEON El face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
vietăților, nescoțându-l din perspectiva morții absolute. Moartea devine relativă, ca o trecere, numai prin religie — știința, oricât de savantă, nescoțând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar și dispar în mod absurd din natură. Scara valorilor umane conține: sfântul, eroul, geniul și omul obișnuit — dincolo de aceștia situându-se infractorul. Sfântul, eroul și geniul sunt fără voia societății, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de doctrine, altădată celebre, pe care, atunci cînd le invocăm, o facem numai cu scopul dobîndirii
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii nu ar fi putut visa în veci. La 12 ani de la formularea strict tehnică a
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii nu ar fi putut visa în veci. La 12 ani de la formularea strict tehnică a teoriei relativității, mai precis în 1917, Einstein avea
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Opțiunea lui Cioran a fost mult mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
într-un organ al relației, al spațialității, al explorării interne și externe, pe când gonadele s-au ancorat în materialitatea fecundă a timpului. Și amândouă, în planuri diferite ale existenței, trăiesc și se scaldă în imortalitate. În orgasmul minții și-n silogismele fecundității, în sperma creierului și-n memoria ovarelor ne apare, sub două chipuri diferite, angelic și demonic, masculin și feminin, năpraznicul cosmos, bijuteria însîngerată în care trăim. Spațiul e paradisul, timpul este infernul. Și cât de ciudat este că, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o eroare de logică, datorită căreia, plecând de la premisa că Breban ar fi un mare prozator, ajunge la concluzia că ar putea avea mari șanse în politică. În ciuda acestei erori, îmi impun să nu mă îndoiesc pur și simplu de silogismele domnului I. Buduca - ale cărui scenarii m-au încântat de atâtea ori - și îl invit să facem un raționament la îndemâna oricui. Îi cer deci să admitem împreună că domnul Breban (pe care mizează, în pofida opiniilor sale politice care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
scos deja din locul ăsta. Sora mea m-a scos tot timpul din toate încurcăturile. Asta-i cea mai mare încurcătură din viața mea. Tu n-ai reușit să mă scoți din ea. Prin urmare, nu poți fi sora mea. Silogismul avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai aduce deloc cu un cotlet sau cu o pulpă sau, cel mai scârbos din toate, cu un cârnat (bâh!)... Dar de ce nu putem mânca, atunci, și un homar deghizat în altceva? Hai să auzim explicația oferită de maică-mea. Silogismul, doctore, așa cum apare la Sophie Portnoy. Ești gata? De ce n-avem voie să mâncăm homar: — Fiindcă vă poate omorî! Fiindcă am mâncat și eu o dată și era să mor! Da, a avut și ea abateri la viața ei, abateri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Trendelenburg și Maiorescu. Deosebirea între pasagele citate de mine în "Convorbiri" e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
e foarte mare. "Cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
abstracțiune a intuițiunii" a lui Tr[endelenburg] este esse copulativ, verbul auxiliar, nu existere a lui Maiorescu. Trend [elenburg] recunoaște asemenea existența unor silogisme ipotetice, Maiorescu le preface pe acestea pur și simplu în silogisme categorice. Eu am închipuit următoarele silogisme spre a arăta deosebirea: Dacă este seminariul din București, este d. Zotu. Însă seminariul din București este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ceea ce numim articulația logică a vorbirii. Cu puțin efort, putem găsi, pentru frazele de mai sus, și un echivalent silogistic. Însă, în acest caz, vom constata că suita respectivă nu câștigă neapărat în claritate. Ceea ce înseamnă că forma logică a silogismului nu asigură, ca formulare riguroasă, un rezultat convingător. Putem spune, fără mare regret, că sensul coerenței nu este neapărat dat de formulări calculate, ci, dimpotrivă, că lipsa de calcul poate conduce în logică la o exprimare mai fertilă, la o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știm, la un moment dat, că avem în noi mai multe gânduri și că fiecare din ele este un gând aparte, separat și exprimat printr-un circuit propriu de exprimare, printr-un șir de propoziții; uneori putem da formă de silogism acestei exprimări a gândului, dar forma lui intimă, cea pe care o parcurge gândul respectiv, este mult mai neregulată, mai voalată, mai curbă și mai ondulată decât caracterul rigid pe care se mulează un silogism. Și atunci, întrebarea pusă la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
uneori putem da formă de silogism acestei exprimări a gândului, dar forma lui intimă, cea pe care o parcurge gândul respectiv, este mult mai neregulată, mai voalată, mai curbă și mai ondulată decât caracterul rigid pe care se mulează un silogism. Și atunci, întrebarea pusă la început: „ce vrea un gând?“ capătă un sens mai enigmatic, întrucât ne face deja să presupunem un resort de programare care premerge gândului formulat și care împinge gândul să „iasă“ la expresie, atât cât poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ansamblu care rezistă multă vreme, nu puțină, ca în cazul individului. Ce-ar mai fi rămas din ideea de specie, dacă la nivelul ei empiric, adică „josnic“ și elementar, în loc de plăcere am fi simțit o mare neplăcere în actul reproducerii? Silogismul, ca formulare, ca punere în formulă, ca îndemânare - ca formă secundară de execuție, adică -, are prostul aspect de a face să se creadă că logica nu este decât o instrumentație, o punere în practică a unor reflexe expresive gata făcute
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să se creadă că logica nu este decât o instrumentație, o punere în practică a unor reflexe expresive gata făcute - la care nu trebuie găsit decât cazul care se mulează pe aceste modele statice. Faptul că mintea se poate supune silogismelor nu este decât un joc, un trucaj, o inversiune mecanică a ordinii în care lucrurile își pot descoperi sensul. Omul deține proasta aplicație de a pune deseori în practică formule învățate - așa face plebea și spiritul gregar, care se găsește
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
strivi în palmă ca pe o insectă - ceea ce nici nu era departe de adevăr. Eu și cu „ei“, la plural, reprezentam două roluri de compoziție în afara societății: eu, în afara „societății“ lor; ei, în afara convenției sociale de care eu eram capabil. Silogismele par riguroase, au o capacitate demonstrativă, dar nu produc rațiunea unei adeziuni intime; acceptăm silogismul ca pe o manieră percutantă de formulare, ca pe un șoc expresiv la care aderăm la un mod exterior, fără să producă în noi un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și cu „ei“, la plural, reprezentam două roluri de compoziție în afara societății: eu, în afara „societății“ lor; ei, în afara convenției sociale de care eu eram capabil. Silogismele par riguroase, au o capacitate demonstrativă, dar nu produc rațiunea unei adeziuni intime; acceptăm silogismul ca pe o manieră percutantă de formulare, ca pe un șoc expresiv la care aderăm la un mod exterior, fără să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rațiunea unei adeziuni intime; acceptăm silogismul ca pe o manieră percutantă de formulare, ca pe un șoc expresiv la care aderăm la un mod exterior, fără să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai o adeziune superficială la un mod treptat, sacadat și ritmat de tehnica silogistică (orice poate fi pus în silogism, chiar silogismul însuși: orice propoziție își depășește sensul, întrucât sensul, odată invocat, presupune un conținut mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exterior, fără să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai o adeziune superficială la un mod treptat, sacadat și ritmat de tehnica silogistică (orice poate fi pus în silogism, chiar silogismul însuși: orice propoziție își depășește sensul, întrucât sensul, odată invocat, presupune un conținut mai amplu decât oricare din formele lui), privește în fond modul de articulare logică a exprimării. Vorbim întrucât ne bizuim pe un sens care ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai o adeziune superficială la un mod treptat, sacadat și ritmat de tehnica silogistică (orice poate fi pus în silogism, chiar silogismul însuși: orice propoziție își depășește sensul, întrucât sensul, odată invocat, presupune un conținut mai amplu decât oricare din formele lui), privește în fond modul de articulare logică a exprimării. Vorbim întrucât ne bizuim pe un sens care ne face să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]