4,282 matches
-
patrulea îi întorcea spatele lui Dan. Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex machina zâmbi și trecu mai departe. De asemenea, devenea din ce în ce mai agresivă. Odată, când trecea pe Fortune Green Road, un zugrav își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur, dar adevărat. Hai să fim serioși, dacă îi dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu puteam fi absolut sigur, dar, după felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate fi o consolare, avusese parte și de unul dintre orgasmele lui mici și insignifiante - drăguț, nu-i așa? Așa cum am spus, medicul legist era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull. Stătea peste drum, în fața centrului alimentar Budgen Freezer Food, privind întrebător spre apartamentul lui Bull, ca și cum îl știa de undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era Alan Margoulies. Alan o luase spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De acolo pornea și un braț întins, care se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prințesa Lechang o trimisese să-i caute soțul. Xu Deyan a scris atunci o poezie și l-a rugat pe bătrân să i-o dea prințesei. "S-a dus omul cu oglinda,/ A revenit fără de ea./ Nu se mai vede silueta zeiței Chang'e,/ A rămas doar a lunii lumină." Văzând jumătatea de oglindă păstrată de bărbatul ei și versurile scrise, prințesa a plâns zi și noapte, fără să mănânce și să doarmă. Aflând despre aceasta, Yang Su a rămas foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu s-ar mai povesti că „bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar o figură menită să-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii. Alte asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o ușă dosnică, pentru a scăpa de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță, cînd deodată, de peste un gard Înalt Îi ajunseră la urechi hohote de rîs și pocnetul Înfundat al unor mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu inima bătîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai În vîrstă, cu ochii roșii, care arăta ca o bucătăreasă, ieși după el pe palier. — E Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi se mistui În antreiașul Întunecos, devenind o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-are bilet. Și deodată, În mod surprinzător, Johns spuse: — Bine-bine, e-n regulă! Și aplecîndu-se spre Rowe Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vreau neapărat să-l supraveghezi pe omul nostru În toate oglinzile. Dumneata, Davis, numără pînă la o sută și intră, tot ca din Întîmplare; vei fi picătura ce va face să se reverse paharul. Davis și Rowe urmăriră din ochi silueta țeapănă a domnului Prentice; acesta avea Într-adevăr Înfățișarea unui om ce se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său fecior. După ce merse vreo treizeci de metri, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe-o scrisoare tainică. Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne aflăm, spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bea un sherry grozav, sau În colțul străzii Quebec, unde așteptase atîtea ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bijuteriilor scumpe? La rândul ei, Catherine se uită fără ocolișuri la corpul tinerei. Aprecierea ei a contururilor coapselor și feselor, pieptului și subsuorii, și relația lor cu barele cromate ale harnașamentului meu de la picior, o sculptură abstractă menită să etaleze silueta slabă a fetei, era deschisă și interesată. Mintea lui Catherine era străbătută de-o interesantă trăsătură lesbiană. Deseori, în timp ce făceam dragoste, îmi cerea s-o vizualizez întreținând relații sexuale cu o altă femeie - de obicei, cu secretara ei, Karen, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lentile focalizatoare și se uită la mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii spre el, surprinsă ca și mine de postura sa agresivă. Îmi deschise portiera. − Poți conduce? Cine e, un detectiv particular? Când am pornit la drum pe Western Avenue, silueta înaltă a bărbatului îmbrăcat în jachetă de piele se apropie de locul unde opriserăm. Curios să-i văd fața, am întors în sensul giratoriu. Am trecut la trei metri de el. Se plimba cu un pas degajat, dezordonat, printre urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pentru prima dată mi-am dat seama că, șezând acolo sus, la jumătatea înălțimii acelei fațade goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem coșmaresc, un idiot domestic care suferea de-o afecțiune ireversibilă a creierului în urma unui accident rutier și care era scos afară, în fiecare dimineață, să privească scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
circulației, specialiști în trafic și soțiile lor - se strânseseră în jurul punctului de impact, ca o mulțime la o pistă de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]