823 matches
-
Și perfida metodă de a lăsa până la urmă, că doar o știau, o aveau în buzunar”. LUCIAN PINTILIE, discutând cu CLODY BERTOLA despre interpretarea dată piesei „REVIZORUL”, afirmă: „CLODY dragă, cum îți imaginezi că toți oamenii care au venit, VALENTIN SILVESTRU, vechi om al regimului, STRIMAN, [ION] BRAD, MĂCIUCĂ, toți care au venit, nici unul nu s-a gândit la o chestie politică, de unde până unde s-a născut povestea asta politică? Din lucruri în afara problemei reale!”. CLODY spune că această „chestie
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a fost pentru prima dată reprezentată la Teatro alla Scală din Milano, la data de 10 Ianuarie 1884 în următoarea distribuție: Don Carlo: Francesco Tamagno; Elisabetta di Valois: Abigaille Bruschi Chiatti; Eboli: Giuseppina Pasqua; Rodrigo: Paul Lhérie; Filip ÎI: Alessandro Silveștri; îl Grande Inquisitore: Francesco Navarini Versiunea conținând cel de al 5-lea act, bazată pe ediția din 1884 de la Scală, plus reintroducerea actului de la Fontainebleau (așa numita versiune Modena) și-a avut premiera la 29 Decembrie 1886 la Teatro Municipale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba română pe "zănateci", nebuni, rătăciți (vezi Contribuții epigrafice... p. 120). Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată deoarece transformarea s-a produs într-un mediu popular, rural (campestru și silvestru). Dar nu ne putem aștepta la un proces similar în ceea ce-l privește pe Zalmoxis, deoarece cultul său a fost răspândit printre oamenii cultivați și în mediile urbane. Pe de altă parte, este dificil să ne imaginăm ca zeul principal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIX-lea, precum și articolul Idealul lui Bălcescu. Aureliu Candrea traduce versuri de Victor Hugo, Shelley și proză de A. von Chamisso și Jean Richepin. Din Al. Dumas, Villiers de l’Isle Adam, Th. de Banville, Paul Bourget, A. Silvestre și L. Boussenard tălmăcește B. Florescu, care traduce și un articol despre literatura lui Pierre Loti, câteva povești andaluze și o nuvelă a lui R. Töpffer. În mai multe numere, D. A. Sturdza și Edgar Th. Aslan semnează o versiune în
DACIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286643_a_287972]
-
propășire și adevăr” (Cuvânt înainte). Scriu versuri Haralambie Țugui, Cristian Sarbu, Vasile Ciucă, Theodor Roseni, iar proza semnează Gh. V. Dade, I. C. Alexandru, Ț. Niculescu-Varone. Se recenzează De două mii de ani de Mihail Sebastian, Adela de G. Ibrăileanu, Crăciunul de la Silveștri de Ionel Teodoreanu, Rumilia de D. V. Barnoschi. M.Pp.
COLABORARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286326_a_287655]
-
mână în timp ce încearcă să doboare un copac din pădure. La fel pățește și fratele mijlociu, rănindu-se la picior. Cauza rănirii este explicită de această dată. Amândoi au refuzat să ofere de mâncare (ofrandă alimentară) „moșneagului din pădure” (un daimon silvestru). „Și lăsându-l în plata domnului pe omuleț [= moșneagul din pădure], nici că se mai sinchisi de el și-și văzu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu întârzie să vină, după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și la picior) este „Moșneagul din pădure”. Față de Prâslea însă, acesta este binevoitor. Dacă îmi este permis să generalizez, provocatorul rănirii meș- te rilor (legendari sau reali) care încalcă anumite practici magico- -rituale trebuie să fie un dendro-daimon, un daimon silvestru, un fel de „vâlvă a pădurii”. Ipoteza mea e confirmată de unele credințe bănățene, referi- toare la „Muma pădurii”, culese în jurul anului 1900 : „în pădure există o ființă supranaturală care supraveghează pădurile, le îngrijește, le crește, [le] apără de răufăcători
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel al basmului românesc Pasărea măiastră (Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor, Editura Facla, Timișoara, 1984, pp. 226-234). Ca și în basmul german, în cel românesc, cei doi frați mai mari refuză pe rând să dea de mâncare unei ființe silvestre (o vulpe-om) care îi transformă în stane de piatră. Prâslea își împarte mâncarea cu ea și aceasta îl ajută să dobândească nu „gâsca de aur”, ci „pasărea măiastră” care, ca și prima, avea pene ce „străluceau ca oglinda la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
funerar atribuit paltinului (relevat mai sus), nu mai apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune, Calea-n codru-ți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint silvestru : Și-n dumbravă s-ascundea, Și de urmă nu-i mai da. Eroul dă foc pădurii de jur-împrejur („De trei părți foc i dădea,/ Trei dealuri foc ocolea”), orbind astfel șarpele, care i se supune de bună voie. Monstrul și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe tocu-i, Alerga un mânz pe coadă, Azvârlea un ren sălbatic (32, p. 735). Väinämöinen rostește un descântec de îmbunare a divinităților pădurii și de legare magică a fiarei. Pentru a găsi ursul, pentru a străbate căile întortocheate ale labirintului silvestru, eroul este călăuzit de fecioara Mielikki, stăpâna pădurilor, care îl ghidează (ca Ariadna pe Tezeu) printr-un „fir” de semne : Mândra fată-a celor codri, Sluga tânără din codru Arătatu-mi-a cărarea, îmi tot puse pari în cale, Așeză
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
colectivitate (32, pp. 743- 745). Câteva date particulare apar în această legendă, fără să-i altereze însă fondul și semnificațiile. Labirintul parcurs de erou este (ca și în colindele și baladele românești menționate) un 329Labirintul. Un monstru arhitectonic labirint natural, silvestru. Locul „firului de ață” este luat de „firul de semne”. Similar, în basmele românești și de aiurea, cei doi copii (întotdeauna frate și soră), abandonați noaptea în pădure și pândiți de fiare sălbatice, se călăuzesc la întoarcere după „firul” de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vrăji”) ; lat. fascinatio = „fermecare, vrăjire”, iar fascio = „a înfășura, a lega cu fâșii” ; sanscr. yukti = „a lega, a uni”, dar și „mijloc magic” ș.a.m.d. (7, p. 151). În aceste cazuri, omologia acțiunilor este dublată de omonimia noțiunilor. Labirintul silvestru și legarea magică prin rugă se regăsesc și în Epopeea lui Ghilgameș (tăblițele III, IV, V). Eroul sumerian este călăuzit prin pădurea de cedri de Enkidu. Enkidu să meargă înaintea ta ; El cunoaște drumul... Înăuntrul pădurii, toate potecile lui Huwawa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în Epopeea lui Ghilgameș (tăblițele III, IV, V). Eroul sumerian este călăuzit prin pădurea de cedri de Enkidu. Enkidu să meargă înaintea ta ; El cunoaște drumul... Înăuntrul pădurii, toate potecile lui Huwawa, întâi el să le pășească. Ghilgameș străbate labirintul silvestru în căutarea monstrului tauromorf Huwawa. Urmând „calea arătată” și ajungând în fața fiarei, Ghilgameș se roagă zeului Șamaș, care îl „leagă” (82) pe monstru : Și îi e cu neputință să se miște înainte, Nici nu e în stare să se retragă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Gheran publică din jurnalul romancierului relatările privind avatarurile primirii în Academia Română. Pot fi citite pagini din jurnalul lui Petru Comarnescu și, în traducere, din memoriile Sofiei Andreevna Tolstoi. Proza semnează Ecaterina Țarălungă, Vasile Rebreanu, Francisc Păcurariu, Mircea Micu și Artur Silveștri. Teodor Vârgolici scrie despre Călătoriile lui Dimitrie Bolintineanu, iar H. Zalis are în vedere continuarea direcției maioresciene după 1890, prin P. P. Negulescu, D. Evolceanu și Mihail Dragomirescu. Traducerile aparțin lui Eugen B. Marian, Andrei Brezianu, Radu Lupan, Florian Potra
AGENDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
hrana, materiile prime și remediile naturiste pe care le oferiseră spațiul forestier anterior. Vechile păduri mixte, din care trei pătrimi erau alcătuite din arbori cu frunze late (foioase), au fost Înlocuite de păduri de conifere În care molidul și pinul silvestru erau dominanți sau, adeseori, singurele specii. Pe termen scurt, această experiență de simplificare radicală a pădurii prin trecerea la un singur tip de producție a avut un succes răsunător. Acest „termen scurt” a durat destul de mult, dacă ținem cont de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
roumaine jusqu’à la fin du XIX-e siècle, Coimbra, 1950; Îl diplomatico e studioso americano E. Schuyler e i Romeni, Freiburg, 1954. Traduceri: I.L.Caragiale, Una lettera smarrita [O scrisoare pierdută], pref. Giulio Bertoni, Perugia-Veneția, 1929 (în colaborare cu A. Silveștri Giorgi). Repere bibliografice: Mariano Baffi, Un grande studioso scomparso: Claudio Isopescu, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg), 1955-1956, 1-10; Ion Popinceanu, Claudiu Isopescu, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg), 1955-1956, 11-16; Dicț. scriit. rom., ÎI, 646-649; Manolescu, Enciclopedia, 422-423. Al.Ș.
ISOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287625_a_288954]
-
de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un vag el însuși expresiv, tocmai prin „opacitatea” pe care o introduce. Predomină evocări abstract liricizate ale spațiului maritim și litoral ori montan și silvestru, crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive). O anumită obscuritate limitată e caracteristică pentru discursul liric. Poeta nu construiește „tablouri”, nici „perorații”, ci oferă consistență semantică unor trăiri și reflecții, uneori printr-un imagism
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
români. Prin legea din 26 februarie 1861, Bucovinei i s-au acordat cinci mandate. Deputații, printre care s-au numărat Alexandru Petrino, Grigore Iliuț, Em. Stârcea, Eugen Hacman, erau aleși dintre membrii Dietei Bucovinei. În 1867 au fost aleși deputați Silvestru Morariu Andrievici din partea episcopiei și marii proprietari Eudoxiu Hurmuzaki și Alexandru Petrino. La 2 aprilie 1873 a fost adoptată o modificare a legii electorale, potrivit căreia alegerile pentru Parlament trebuiau să aibă loc concomitent cu alegerile locale. Numărul deputaților din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic (Pădurea), ca și oaza de calm contemplativ și reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii („Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M.
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și Urmările de Emil Nicolau, se reproduce integral piesa Pământ a lui M. Polizu-Micșunești. Segmentul traducerilor, destul de bogat, este orientat spre literatura franceză, remarcându-se versiunile românești ale lui I. Gr. Periețeanu din poezia lui Charles Baudelaire, Edmond Haraucourt, Armand Silvestre, Albert Samain. Prezintă interes și Leonid Andreev cu schița Masca de chinez. În numărul 6/1909 este semnalată constituirea Societății Scriitorilor Români. Alți colaboratori: C. S. Ballan, Ana Marcu (sub pseudonimul Mimi Pinson), G. Metaxa-Doro. A.-M. B.
REVISTA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec de toamnă), Verlaine (Cânt de toamnă), Rollinat (Amanta macabră, Prăpastia, Biblioteca), Jean Richepin, José-Maria de Hérédia, Catulle Mendès. Alături de texte din Barbey d’Aurevilly, François Coppée, Paul Bourget, Georges Ohnet, Armand Silvestre, apar pagini din Zola, Maupassant, Flaubert, Tolstoi, E. A. Poe și chiar din Nietzsche. S.C.
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
madam, am înțeles!”. E lumea din D-ale carnavalului, în care rivalele se vitriolează cu „cerneală violentă”. Petrecută în 1916, în primele zile ale ocupației capitalei de către trupele germane, comedia ce se consumă în Dezertorul dobândește un conținut tragic. „Jaluz”, Silvestru Trandafir, zis și Piele-Groasă, sergent rezervist, dezertează de pe front într-un moment critic, spre a-și pune în siguranță „onoarea de familist”. Își găsește nevasta cu Lică Chitaristul, cu care ea nu întreținea, de fapt, legături neîngăduite, și îl gonește
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
prizonier ofițerului inamic, cu condiția ca acesta să permită plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează figura lui Silvestru Trandafir în aureola jertfei supreme. Purtând sub carapacea asprimii și vulgarității, cărora își datorează porecla, un suflet vibrant, Piele-Groasă își trimite familia în teritoriul neocupat, el rămânând să răspundă pentru omorul făptuit. O face spre a nu expune mahalaua, după
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
București, 1897; Poezii, București, 1897; Nopți albe (1880-1897), București, 1898; Nuvele, București, 1898. Traduceri: [François Coppée, Alfred de Lamartine, Alfred de Musset], în Poezii, București, 1883; Charles Aubert, Pe malul Ivetului, București, 1886; [Elena Văcărescu, Alphonse Daudet, Maurice Rollinat, Armand Silvestre, Eugène Manuel, Alphonse de Lamartine, Byron, Jean Berge, Paul Deroulède, Bertha Galeron, André Chénier, Sully Prudhomme, Petőfi Sándor], în Nopți albe, București, 1887; Alfred de Musset, La ce visează fetele, în Zile negre, București, 1888; Carmen Sylva, Pablo Domerrich, București
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]