139,060 matches
-
teroriști peste tot. Dar cine știe cu adevărat cum arată un terorist? Nici în România, după atâția ani care au trecut de la Revoluție, problema teroriștilor nu a fost lămurită. Unii au impresia că orice arab e un terorist. Aceasta o simți cel mai bine pe aeroport. Polițiștii intră imediat în alertă când văd un arab american. Îl controlează la sânge. De altfel, controlul la aeroporturi s-a înăsprit. Trebuie să treci prin câteva filtre înainte de a te îmbarca. Pierzi acum o
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
așezării imaginilor, așa cum îl propune specialistul, și de ochiul cu care privitorul citește acest joc. Privește! - invitația din titlul cărții - comportă mai multe nuanțe decît ai crede la început. Nu ne aflăm în fața unei prezentări canonice de fotografie etnografică. Autoarea simte, de altfel, nevoia justificării față de "specialiștii ultraortodocși" pentru faptul de a fi "gătit" imaginile pentru tipar, prezentîndu-le într-un alb-negru virat. Nici comentariul ce le însoțește nu e unul obișnuit - lipsit practic de termeni de specialitate, el ia tonul unei
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
pentru bombardarea sălbatică a Kölnului și a altor orașe germane, deși se știa că la finele războiului acestea nu mai aveau vreo importanță strategică și erau populate de refugiați civili. în ceea ce-l privește, Günter Grass a declarat că se simte foarte vinovat pentru a fi eludat, în intervențiile sale verbale și în scrierile sale, capitolul alungării germanilor din ținuturile de răsărit. Nuvela în pas de rac anulează acum aceste omisiuni și se plasează, prin codul ei literar, în dezbaterile pe
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
stadiul preistoric al evoluției omului, cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată viața", propunîndu-și
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
ar fi putut s-o rupă unul din ei. Uite că n-a fost să fie. El tot își mai trage sufletul pe aici. Boală lungă, ce mai, a făcut-o și gata, chiar dacă mai apoi nu s-a prea simțit în stare să-i pară rău pentru ce a făcut. Nici bine nu i-a părut, deși uneori chiar e sigur că mai bine de atît nu s-ar fi putut... Sentimentul de liniște și siguranță i se clătina ușor
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
de ghiață de două degete, ba mai curînd ar trebui desființat, scos din priză... Consumă curent doar pentru o oală de ciorbă care ar sta mai bine afară, pe pervazul ferestrei. Am intrat în octombrie, Doruleț, a început să se simtă frigul, umezeala... Stomacul lui sensibil suportă greu temperatura în scădere, și n-are decît, Doruleț, să-i fie de bine. Nu doar să dormi de unul singur e un deliciu, ci și să mănînci de unul singur, chiar dacă uneori ai
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
Ele sînt ca o conservă (ușor rîncedă, recunosc) de timp, în care supraviețuiesc colegi pierduți de mult din vedere și zile voioase de vacanță. La o petrecere cu oameni din generația mea, pe care nu-i prea cunoșteam și mă simțeam stingheră, cineva a propus să cîntăm cîntece învățate la cor, în copilăria noastră - Sulico, Imnul FMTD, Valurile Amurului, Azi e zi de sărbătoare, Am cravata mea... Ar fi trebuit poate să le detestăm, dar ne-am simțit cu toții bine și
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
cunoșteam și mă simțeam stingheră, cineva a propus să cîntăm cîntece învățate la cor, în copilăria noastră - Sulico, Imnul FMTD, Valurile Amurului, Azi e zi de sărbătoare, Am cravata mea... Ar fi trebuit poate să le detestăm, dar ne-am simțit cu toții bine și foarte apropiați, fiindcă acele cîntece chiar făcuseră parte din copilăria noastră, așa cum a fost ea. Un adolescent rătăcit printre noi, enervat de repertoriu, ne-a făcut nostalgici comuniști. Ce să-i fi explicat? Adriana Bittel Se dau
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Memoria voluntară, care este mai ales o memorie a inteligenței și a ochiului, ne dă despre trecut doar imagini falsificate; dar dacă un miros sau un gust, regăsite în condiții cu totul diferite, trezesc în noi, fără voia noastră, trecutul, simțim în ce măsură el este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
Nu, Rânzei, nu cred că mințea. Dar vorbise ca un personaj faulknerian, în dodii... De curiozitate, fiindcă tot scosesem cartea din raft, am început să citesc primul capitol care se intitula Inaugurarea unui aeroport... I-am atras atenția lui Rânzei, simțind nevoia unui ascultător. Nu mai știam dacă romanul fusese tradus și în limba română, așa că, s-ar fi putut să viu eu acușa cu prima versiune românească. I-am dat drumul: " Timp de un minut și ceva, în fața vitrinei, pe
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
comun asupra repartizării filmelor pe cele trei secțiuni principale - Competiție, Panoramă și Forum. Desigur, așa ai oricum asigurată scuza, că decizia a fost colectivă... Iar cînd pui drept motto al Festivalului și deviza "Accept Diversity" chiar că trebuie să te simți la adăpost de orice critică. Poate că nici oferta avută la dispoziție nu a fost la înălțime, dar impresia generală după peste 40 de filme vizionate la această Berlinală este că am asistat la o ediție deosebit de slabă, fără nici un
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
căsătorie îi moare într-un accident de mașină. Rezumat astfel, "Monster's Ball", regizat de Marc Forster, pare o melodramă de duzină, la care putem adăuga și sinuciderea fiului călăului. Și totuși nu, din tușe fine înțelegem resorturile personajelor și simțim că încă nu e totul pierdut, că încă se mai poate spera că viața poate avea și lumină... O oarecare nedumerire a provocat decizia juriului de a acorda Marele Premiu și filmului de animație japonez "Spirited Away", care la el
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își caută transpirați numele și simt nevoia să se justifice dacă se găsesc "citați") pot irita multă lume care încă vrea "sînge", vrea urmări după deschiderea unui dosar, vrea acuzați și victime. Pentru lectorii tineri sau străini este însă aici o poveste înfricoșătoare a unor dedublări
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semideșert al cinematografiei românești de azi, în care apariția meteorică a cîte unei premiere are ceva de ciudățenie eroică, orice cronicar de bună credință simte că nu are dreptul moral să nu se bucure atunci cînd, iată, apare un film lucrat atent, de un regizor temeinic, cu un generic reunind atîția profesioniști respectabili! Condiția de trouble fête a criticului este, în aceste condiții, mai ingrată
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
Pavel Șușară O întrebare abruptă, François Pamfil! Ai simțit, în momentele tale de impas, nevoia confesiunii? Nu. Doar pe aceea a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Pavel Șușară O întrebare abruptă, François Pamfil! Ai simțit, în momentele tale de impas, nevoia confesiunii? Nu. Doar pe aceea a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura de la un alt altar decît de la manevrele mîinii mele prevăzute cu peniță și cu pensulă pentru tuș. M-am apucat
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
planul nu mi-a mai ajuns. Atunci am început să-l încarc. Să-l încarc mecanic, fizic. Dar în scurt timp picturile mele au devenit monocrome, un fel de basoreliefuri cu foarte puțină culoare. Iar eu încărcam din ce în ce mai mult, adică simțeam o nevoie irepresibilă de materie. În ce sens? În sensul ieșirii din pînză, al ieșirii în accepțiunea modificării distanței dintre plan și ochiul privitorului. Însă după scurtă vreme nici aceste basoreliefuri nu mai puteau fi realizate tehnic ca pictură pentru că
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
mai puteau fi realizate tehnic ca pictură pentru că, de fapt, ele nici nu mai erau pictură. Și cum sculptor n-am vrut să fiu niciodată - acolo este o altă problemă despre care, dacă o să avem timp, vom vorbi altădată -, am simțit nevoia să fac un truc, și anume să păcălesc nevoia mea de spațiu, pictîndu-l. Adică am început să pictez tridimensionalitatea. Evident, cu mijloace sărace, pentru a părea cît mai obiectuală, cît mai tranșant obiectuală și cît mai severă. Asta m-
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
nici o legătură între aceste obiecte și obiectele constructiviste! Aceste obiecte, această artă objectuală (deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios cu scenografiile, te simți solidar cu această mișcare, îi împărtășești cu luciditate obiectivele, estetica, retorica și filosofia? Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat ca atare de la primele lucrări pe care le-am încercat pe cont propriu, dincolo de studiile din Academie. N-am
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
la tridimensionalitate. Acesta este un curaj imens... Invocîndu-l cu atîta pasiune pe Ucello, mi-ai tot amînat o întrebare pe care nu vreau să o ratez. Care-ți sunt, totuși, predecesorii, de unde te revendici și pe cine recunoști, în ce măsură te simți solidar cu anumite momente din acea istorie a artei pe care o hulești atît de grațios ca disciplină didactică? Dacă în ceea ce îl privește pe Paolo Ucello totul e clar, cum rămîne cu posibilii parteneri? Există, și dacă da, cine
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
disciplină didactică? Dacă în ceea ce îl privește pe Paolo Ucello totul e clar, cum rămîne cu posibilii parteneri? Există, și dacă da, cine sunt ei? ,,Parteneri" e bine spus pentru că altfel, dacă i-aș recunoaște ca sfinți părinți, m-aș simți strivit. Este foarte simplu de răspuns, chiar foarte simplu de răspuns. În pictura europeană mai veche și mai nouă nu există decît Ucello și Georgio de Chirico... Cel din prima lui perioadă, din cea metafizică... Normal, normal. Doar nu din
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
și femei, de înțeleaptă orientare politică, iar unii apolitici până în măduva oaselor, primesc câte un milion de fiecare an al vieții, într-o competiție în care numai Matusalem ar ridica probleme... În timp ce întreaga suflare a nației, inclusiv puzderia de minorități, simte euforia creșterii pe al doilea an cu 5% a P.I.B.-ului, și se înghesuie la ghișeele circumscripțiilor financiare, la plata impozitelor, pentru ca P.I.B.-ul să crească la 5,2%, scriitorul nostru rebifează - cer scuze pentru barbarism dlui Pruteanu - ricanează, reniflează
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se simțea nevoia unei primeniri de competențe", scrie dl. Necula. Și cum gerontocrații liberalo-țărăniști nu păreau deschiși aspirațiilor noii generații, Codreanu s-a dovedit singurul capabil a reacționa corect ("alta era receptivitatea arătată tinerilor de liderii mișcării legionare"). Noua generație n-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
ziarului "Adevărul" nu s-au confruntat doar două mentalități, ci și două lumi ireductibile: lumea întunericului, a rapacității animalice, și lumea normalității și decenței. Nu sunt un avocat al lui Cristian Tudor Popescu (l-am sancționat eu însumi de câte ori am simțit că deraiază înspre naționalism), dar nu pot să constat că, în ultimii ani, a fost unul dintre campionii luptei pentru însănătoșirea societății românești. Articolele sale împotriva corupților din politică și din sfera afacerilor, analizele adeseori strălucite privind deraierile morale și
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
și televiziunile se referă la ei pe numele de alint: ba "Gigi", ba "Mitică", ba "Jean", ba tot felul de bazaconii lingvistice cu iz străin ("Giovanni"). Și atunci, conștienți de această psihanalizabilă complicitate, de ce să ne mirăm că ei se simt nu atacați, ci răsfățați? Iar cu fiecare milion de dolari adăugați la teșcherea, diminutivele devin tot mai suprarealiste. Atât de suprarealiste încât n-ar fi exclus ca din numele României înseși să nu mai rămână decât fostul județ Romanați.
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]