4,438 matches
-
de aici! Mai bine nu te naști decât să-ți moară mintea la 15 ani. 43. Fericit cel ce moare la miezul nopții. Moartea, ca și poezia, înseamnă intimitate; moartea, ca și poezia, nu pot fi împărțite cu nimeni. Două simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a mă studia dintr-o parte... Ești...“ „SÎnt foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin n-ar fi rezistat. VÎrful piciorului aproape că atingea pămîntul, așa că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ochiului meu stîng și-n locul piciorului său drept, sînt montate niște proteze, a mea de sticlă, a lui de lemn. O căpătasem Înainte de a ajunge la școala pentru orbi din Cluj și de aceea poate cea dintîi comuniune de simțire pe temeiul infirmității, una deosebit de stranie pentru că e rară și solitară, am Încercat-o față de bătrînul Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru vreunul, fiindcă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestui tezaur al spiritualității ortodoxe nu mai putea să aștepte zeci sau poate sute de ani până în momentul în care cea mai mare parte a textelor vor beneficia de o ediție critică”. și apoi adaugă: Vorbim despre Dumnezeu cu multă simțire, cunoaștem destul de bine dogmele credinței noastre și spunem multe generalități interesante despre ortodoxia noastră. Dar toate acestea nu știm de-ajuns cum să le prefacem metodic în valori practice, în puteri care să ne transforme zi de zi. Căci în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la fel de liniștitoare de parcă doamna Alindora Bosch nici nu remarcase tăcerea pacientei : Știu bine că pentru fiecare pacient, suferința lui este cea mai complicată. Este firesc să fie așa, pentru că toți cunoaștem doar propriul nostru univers, propria noastră suferință, propriile noastre simțiri și încă nici pe acelea... Ceea ce vă pot asigura este că dintre multele intervenții pe care le-am pilotat ca anestezist, cea pe care o veți suporta mâine este printre cele mai puțin riscante. Nu știu dacă profesorul v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la Cernăuți i-a spus că n-are vindecare. Noroc mare, mare noroc că cei cinci copii sunt deja bine rânduiți cu toții pe la casele lor. Când și-a dat seama că a slobozit o nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
directorul taberei, în vârtejul unui vals cu scântei ce reclama abilitate și agilitate din partea ambilor parteneri pentru a se putea strecura printre mulțimea de perechi dansatoare, agitate și ele de ritmuri incitante, de jocurile de lumini și umbre și de simțiri tinerești. Oi-ah! Și natura! Toți munții îi aveți împăduriți de la poale și până la piscurile cele mai înalte! La noi s-au distrus toate pădurile. Un copac n-a mai rămas pe picior!... a conchis Natașa. Înseamnă că nici ozon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și școala nu sunt despărțite, ba, dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea mea s-ar fi irosit, sau, mai bine zis, sentimentele n-ar fi existat. Iar acum cât le am le păstrez în suflet ca pe ceva sfânt. Aș vrea să pot exprima atâta fericire, însă te iubesc atât de profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și el nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi răpit, prețioasa clipă de extaz? Știa și el că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa. Plin de siguranță tocmai pentru că știa că nu era nicăieri în siguranță. Avea curajul de a râde și curajul de a plânge, curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de lume, ce voi face? O voi lua de la capăt, fiindcă e doar o chestiune de timp. Totul e rațiune și cunoașterea e nelimitată în potențial; doar circumstanțele îi pot oferi sau nu timpul suficient. De la senzații se ajunge la simțire prin conștientizare, deci rațiune, care nu e altceva decât legături fizice, biologice între elemente, și deci materie. Și nu e nimic inaccesibil rațiunii. Și, formulat sau nu în cuvinte, totul e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simbolistica, legăturile, le simte. Am avut și eu o experiență. Mi-amintesc de Nasti. Dar nu am atins Nirvana, căci nu m-am uitat pe mine într-o "extraordinară senzație de vid", ci m-am bucurat de tot cu o simțire extraordinară, totală a sinelui. Adevărul e dincolo de noi, e în afara noastră, e doar unul. Ce păcat însă că îl percepem toți în felul nostru, și nici unul din noi nu-l știe așa cum e el! Mă întreb ce adevăr a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]