4,643 matches
-
Deseori medicii nu evaluează acest risc, 50-75% dintre cei, care comit suicid, consultă specialistul În luna precedentă comiterii acestuia pentru simptome depresive. În cazul tulburărilor depresive este important tratamentul eficace, adică , mai Întâi de toate, prescrirea dozelor suficiente de antidepresive. Simptomatologia depresivă necesită atenție sporită a măsurilor de prim ajutor În cadrul psihiatriei de urgență prin rată crescută de suicid. Subiecții cu durere morală, agitație anxioasă, cu idei delirante de culpă, indemnitate, incurabilitate și negație, cu semne de cooperare redusă, izolare socială
RISCUL SUICIDAR SI DEPRESIILE REFRACTARE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1472]
-
din durata medie de viață expectată datorită În mare parte actelor suicidare , deși cu un tratament adecvat speranța de viață poate fi crescută cu 6,5 ani. Întrucât riscul suicidar este crescut În mod particular În primii ani după debutul simptomatologiei afective , Întârzierea stabilirii unui diagnostic adecvat și asigurarea unui tratament optim poate favoriza existența unei perioade cu risc de mortalitate crescut. O dată ce este instituit un tratament adecvat al tulburării afective, riscul suicidar este mult redus. Evidențierea unei stări psihotice afective
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
alcool, mai ales În timpul sevrajului. În această perioadă de timp, pacienții dependenți de alcool raportează depresie, iritabilitate, suspiciozitate, anxietate, probleme cognitive. Se consideră că aproximativ 25% dintre pacienții În postcură pot Îndeplini criteriile diagnostice pentru un sindrom depresiv. În general, simptomatologia depresivă se remite În aproximativ o lună de zile, fără a necesita o abordare terapeutică particulară. Totuși, la unii pacienți, simptomele depresive persistă În timp și reprezită un factor de risc important pentru reluarea consumului de alcool. La aceste cazuri
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
asocia cu Diazepam, 10-20 mg i.m. la 2 ore până la doza de 80 mg În 2 ore, timp de 2-3 zile. Barbituricele administrate i.m. pot fi asociate cu neurolepticele sedative timp de 2 - 3 zile. În cazul persistenței simptomatologiei, tratamentul se poate continua cu Clopixol Acuphase În doze de 50-100 mg. i.m. profund, care se repetă la 24 ore; pentru o cură se poate administra o doză maximă de 400 mg În patru zile. Pe măsură ce comportamentul se ameliorează
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
canabică acută, subacută și cronică. Autorii notează că din punct de vedere diagnostic, cazurile seamănă cu psihoza ciclică. Cu toate aceste ei notează o serie de aspecte ce o diferențiază: 1. psihoza canabică are o bipolaritate mai puțin explicită a simptomatologiei decât psihoza cicloidă; 2. mai mulă confuzie decât schimbări de dispoziție se notează În cazul psihozei canabice; 3. istoric familial mai puțin evident (1/11); 4. un caracter agresiv și destructiv mai pronunțat În cazul psihozei canabice. Cele 11 cazuri
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
decât schimbări de dispoziție se notează În cazul psihozei canabice; 3. istoric familial mai puțin evident (1/11); 4. un caracter agresiv și destructiv mai pronunțat În cazul psihozei canabice. Cele 11 cazuri raportate În studiul suedez au avut o simptomatologie foarte semănătoare cu cea raportată În alte studii (Bernhardson & Gunne 1972). În toate cazurile a existat o intensificare a abuzului În săptămânile și lunile ce au precedat psihoza. Bolnavii cu simptome subacute recurente și-au precipitat, fără excepție, tulburarea prin
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
clinică a bolnavilor psihici, psihiatria delimitează, definește, descrie și clasifică „formele anormalității” dându-le o denumire și atribuindu-le o anumită semnificație specifică. În acest proces, de elaborare mintală, se pleacă de la „limbajul suferinței”, al alteralității, reprezentat prin „simptomele clinice”. Simptomatologia clinică, dincolo de aspectul formal al fenomenelor psihice morbide (așa cum sunt ele exprimate de bolnav și cum sunt ele percepute de medic), la care de altfel psihiatria se limitează, fără a merge mai departe, sunt purtătoarele semnificației stării de anormalitate psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul din care, din punct de vedere epistemologic, se constituie „discursul (contextul) alteralității” sau al „negativității ființei umane”. Simptomul depășește astfel cadrul criteriologic al delimitării medico-psihiatrice a bolii psihice, devenind prin înțelegerea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „existență în timp”. Rezultă din acestea că avem de-a face cu două domenii distincte, în ceea ce privește „atitudinea” față de obiectul cunoașterii. Psihiatria clinică consideră omul din punct de vedere medical, ca pe un bolnav, ca pe un caz clinic, consemnând simptomatologia, grupând-o în serii sindromologice și încadrând-o în grupe nosologice prin intermediul raționamentului clinic care este reprezentat de diagnostic. În sensul acesta remarcăm următoarea structurare a „gândirii clinice” în psihiatrie: fig. p. ms. 28 Suferința ca mod de trăire a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod permanent situat într-o relație de continuitate cu lumea, pe când corpul (soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe care trupul îl joacă în patologia psihiatrică, ca sediu „resimțit de bolnav” al simptomatologiei unor boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dialogul medical) este a doua dimensiune a clinicii. Problema teoretică și practică care se pune clinicienilor este de a ști dacă este posibil să se pătrundă într-o reprezentare spațială lizibilă și conceptual coerentă, care este boala, exprimată printr-o simptomatologie vizibilă, combinată cu ceea ce rezultă dintr-o analiză verbală. Rezultatul gândirii clinice este „tabloul bolii”. Tabloul are o dublă structură: vizibilă și lizibilă, spațială și verbală. El reprezintă ceea ce ochiul clinicianului surprinde la corpul sau psihicul persoanei bolnavului. Rezultă o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putea sustrage de la propriile sale obligații pe care le percepe ca pe niște dificultăți. Evaziunea prin boală se manifestă, după Barker, prin următoarele aspecte: a) exagerarea simptomelor clinice morbide; b) dispoziție pesimistă a bolnavului; c) caracterul variant, inconstant, atipic al simptomatologiei clinice a bolii. Această stare de evaziune prin boală a pacienților poate lua mai multe forme, după cum se poate vedea în continuare: a) Retragerea, prin îngustarea orizontului bolnavilor și ruptura multora dintre legăturile lor sociale cu lumea și cu mediul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică propriu-zisă cuprinde mai multe faze și anume: a) faza prodromală, corespunzătoare debutului, a manifestărilor sub-clinice; b) faza de stare, în cursul căreia asistăm la manifestarea propriu-zisă a desfășurării evoluției clinice a bolii psihice; c) faza terminală, de retragere a simptomatologiei clinice, de remisiune a tulburărilor. Modalitățile de evoluție clinică în cazul bolilor psihice sunt următoarele: a) evoluția acută simplă cu caracter tranzitoriu, așa cum este întâlnită în episoadele confuzionale, stările reactive, nevroze; b) evoluția continuă, de lungă durată, cu modificări ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cel care este”; iar pe de altă parte se va raporta la „celelalte persoane” față de care se simte ca fiind diferit. Diagnosticul clinic, medico-psihologic, întrucât rezultă din „prelucrarea” materialului narativ al bolnavului, va compara la rândul său „criteriile normalității” și „Simptomatologia anormalității”, operând în felul acesta o analiză a modului în care „este” bolnavul în raport cu normalitatea individuală și cea a grupului social-uman. Aspectele mai sus discutate, referitoare la „diagnosticul psihiatric” care are ca obiectiv final desemnarea „bolii psihice” sunt expuse în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. Pentru G. Lanteri-Laura, „discursul clinic” este constituit din „câmpul semiologiei psihiatrice” și el reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește simptomatologia bolnavului în momentul întâlnirii cu medicul/psihologul și examinarea acestuia de către specialiști; - semiologia diacroniei, care explorează starea bolnavului, de către medic/psiholog, prin întoarcerea în trecutul acestuia. Semiologia sincroniei este cea care pune în evidență „aspectele extrinseci” ale suferinței psihice din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
chestionarele (MMPI, Cattell, Eysenck), fie testele proiective (TAT, Rorschach, testul pomului, testul persoanei umane etc.). 3) Scalele de evaluare reprezintă un mijloc standardizat de evaluare a datelor furnizate de examenul clinic și ele sunt reprezentate prin următoarele: inventare generale de simptomatologie, scale de evaluare pentru bolnavii psihotici internați, scale special adaptate pentru investigarea unei anumite tulburări clinice (anxietate, depresie, tulburări nevrotice). 4) Listele de criterii diagnostice. Acestea corespund necesității de a ameliora concordanța diagnosticelor diferite rezultate din observațiile clinicienilor cu „concepții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiectului său, obținând „tablouri clinico-psihiatrice” dintre cele mai diferite, cu un mare polimorfism, așa cum sunt ele realizate în cursul crizelor isterice. Metoda a fost utilizată, în sensul acesta de J.M. Charcot. Ea are însă și avantajul de a putea anula simptomatologia nevrotică a bolnavilor adevărați prin „decondiționarea” acestora în cursul somnului hipnotic. Ca și psihozele experimentale produse prin administrarea de substanțe farmacologice psihotrope, și în cazul metodelor neuropsihologice, mai sus menționate, tulburările psihice produse experimental au un caracter reversibil. Ele nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cel al stării de boală psihică. Este un domeniu în care psihologia și psihopatologia se regăsesc într-un raport de complementaritate, fapt care ne obligă să reflectăm din nou la raportul dintre normal și patologic. 13. PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE I Simptomatologia psihiatrică Boala psihică reprezintă o ruptură a stării de normalitate mintală, o schimbare a personalității, manifestată în multiple forme și pe planuri diferite; totalitatea schimbărilor psihopatologice care se produc în sfera vieții psihice a persoanei bolnavului sunt manifestări clinico-psihiatrice care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
multiple forme și pe planuri diferite; totalitatea schimbărilor psihopatologice care se produc în sfera vieții psihice a persoanei bolnavului sunt manifestări clinico-psihiatrice care exprimă schimbarea respectivă. Aceste schimbări, considerate ca tulburări ale proceselor psihice reprezintă simptomele sau semnele bolii. Cunoașterea simptomatologiei bolilor psihice este absolut necesară pentru înțelegerea naturii acestora. Y. Pelicier afirmă că „simptomul este un semn interpretat de observator”. Prin aceasta se subliniază caracterul simptomului cu valoare de „relație între două ordine de fenomene”; bolnavul, pe de o parte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicul sau psihologul, pe de altă parte. Pentru A. Tatossian „simptomul psihiatric dobândește o valoare proprie numai în raportul său cu contextul psihologic de care se detașează”. Prin aceasta este menționată de fapt, relația dintre simptom și tulburarea procesului psihic. Simptomatologia reprezintă baza clinicii medicale. Clinica medicală se caracterizează prin următoarele aspecte (L.F. Gayral): - luarea la cunoștință despre persoana bolnavului, prin ceea ce reprezintă acesta în mod ireductibil; - o formă particulară a relației observator/observat așa cum rezultă aceasta din experiența directă de la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor schimbări de ordin spațial, temporal, calitativ sau succesiv, fiind corelate cu schema corporală și ca ideea de evoluție raportată la imaginea de sine; - prin coexistența unor tulburări secundare asociate, fapt care ridică problema corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
succesiv, fiind corelate cu schema corporală și ca ideea de evoluție raportată la imaginea de sine; - prin coexistența unor tulburări secundare asociate, fapt care ridică problema corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin coexistența unor tulburări secundare asociate, fapt care ridică problema corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociate, fapt care ridică problema corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ridică problema corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]