694 matches
-
căutări este deci timpul dublu. Se reia aici, contra lui Blondel, vechea tehnică din Cadrele: se folosea de Bergson pentru a-l reduce pe Bergson la zero. Replica prin teoria dublului timp, dată chiar demonstrației lui Bergson din Durată și simultaneitate, era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
folosea de Bergson pentru a-l reduce pe Bergson la zero. Replica prin teoria dublului timp, dată chiar demonstrației lui Bergson din Durată și simultaneitate, era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
era următoarea: data imediată a conștiinței nu este artificiala conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar această independență nu are loc decît în interiorul unei experiențe colective a conștiințelor și a lumii. Contrar pretențiilor lui Bergson din Cele două surse ale moralei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
conștiință individuală, ci memoria colectivă. Experiența simultaneității îi servea lui Bergson pentru a nărui știința și paradoxurile sale, o știință fondată pe un timp artificial exterior duratei pure a conștiinței. Tocmai simultaneitatea de-vine o capcană pentru filozofia lui Bergson: simultaneitatea înseamnă, desigur, independența conștiințelor individuale, dar această independență nu are loc decît în interiorul unei experiențe colective a conștiințelor și a lumii. Contrar pretențiilor lui Bergson din Cele două surse ale moralei și religiei, de a fonda o morală profundă pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu doar Blondel) și-au reprezentat cadrele sociale ale spațiului și timpului ca fiind universale și implicînd un timp universal și o istorie universală; drept dovadă stă în special obsesia pentru cronologiile universale. Aici, Halbwachs va recurge la Durată și simultaneitate, ca să-l folosească pe Bergson împotriva lui Marc Bloch. Facticitatea construită a timpului istoricului o va înlocui pe cea a timpului fizic al savantului, iar ideea de facticitate este redată extrem de clar în fraza care arată că istoricul se situează
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
dimpotrivă, se bazează pe înmulțirea acestora, pe durata lor mai lungă sau mai scurtă și pe semnificația lor de sens intern împărtășit de membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și pe semnificația lor de sens intern împărtășit de membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență a simultaneității este întoarsă, bine interpretată, împotriva
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență a simultaneității este întoarsă, bine interpretată, împotriva lui Marc Bloch: orice istorie, chiar și una pe durată lungă, de vreme ce se împarte în istorii particulare, într-un cuvînt, toată știința istorică (inclusiv cea a lui Marc Bloch) mizează pe ideea unui timp unic
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acest moment Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și perfect străină, percepută din exterior, ruptă de situația de enunțare. Prezentul narațiunii suscită numeroase dezbateri de ordin teoretic. Astfel, el pune problema unității de la indicativ prezent. Referitor la acest aspect, există trei concepții opuse: în concepția tradițională, întrebuințarea deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu tentă progresistă dobîndește în orice caz o nuanță democratică primordială ce provine din legătura sa cu revoluția socială. În fond, internaționalismul rămîne internațional doar sub aspectul simultaneității de reacție patriotică în Marea Britanie și sub acela al unui spirit de rezistență nu mai puțin național în țările ocupate, cum ar fi Franța, Belgia, Țările de Jos sau Norvegia. Are loc o reîntoarcere la origini. Pe de o parte
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
interpretarea teoretică a diferitelor fenomene ar fi supusă la rândul său provocărilor, Fred Forest observă că în locul conceptelor tradiționale de obiect distinct, limită și unitate a locului ne raportăm mai curând la concepte precum interfață, comutare, arborescență, intermitență, modularitate și simultaneitate. Apariția acestei noi estetici, a cărei obiect se află dincolo de vizibil, are loc pe fundalul unei experiențe cotidiene care se formează în câmpul interacțiunilor și evenimentelor create prin intermediul mijloacelor electronice și care crează condițiile reorientării percepției către noi forme de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și Bourriaud constată utilizarea frecventă a aproprierii diferitor mijloace de transmitere a mesajelor. Pentru Forest, ca și pentru Manovich, artistul comunicațional acționează ca un organizator de informații, raportându-se activ la conceptele actuale de interfață, comutare, arborescență, intermitență, modularitate ori simultaneitate. Acest tip de raportare trimite, de asemenea, la ideea creării unor "situații comunicaționale", ceea ce ar aminti de invocarea raportării situaționale din teoria estetică a lui Burgin. Cât îi privește pe Bourriaud și Manovich, ambii constată efectele schimbării produse de utilizarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a gîndi: "Adaptarea noilor instrumente va provoca multe transformări în conduita și cuvintele obișnuite ale omului". Ea pune în opoziție epoca vizuală a scrierii și a tipografiei, care a modelat de secole atitudinile noastre mentale, și epoca electronicii, caracterizată prin simultaneitatea și forma orală a expresiei. În fața noilor mijloace de comunicare în masă, cartea își păstrează totuși șansele, așa cum amintea la festivalul de la Nisa, în 1969, Louis Armand, pe care îl vom cita în încheiere: "Cartea a pierdut din monopol ca
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
citate din diferite surse istorice și etnice au fost combinate unele cu celelalte, pentru a-i deruta pe ascultători și a-i fermeca. Însă un sentiment unic al sfârșitului iminent a început deja de pe atunci să slăbească energia culturii underground. Simultaneitatea stilistică, dacă nu apocaliptică, a muzicii psihedelice a adus succesiunea cvasi-modernistă de stiluri rock la stagnare. Vechea dinamică dispăruse. Pe scurt, atunci când underground-ul atinsese cea mai înaltă credibilitate, deja plana amenințarea disoluției. Așa-numitul radio underground a trăit o scurtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
1.4. Post-timpul operei Desperado / 25 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului / 30 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado / 40 1.7. Libertatea Desperado / 50 1.8. Emanciparea romanului Desperado / 56 Capitolul 2. Proză / 67 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală / 67 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate / 75 2.3. Peter Ackroyd: Textul de dincolo / 84 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse / 89 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului / 96 2.6. Alan Brownjohn: Romancierul alb / 98
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței avea cultul inteligenței, al explorării lucide a interiorității cu un pre-limbaj, cu uneltele pre-verbalului (asociații, simboluri, subînțelesuri). Autorul Desperado revine la romanul de suflet, dar nu se întoarce la tradiție: el combină sentimentul (substanța) și tehnica (mecanismul) într-o simultaneitate despre care Peter Ackroyd scria, "Mintea e suflet". Trecutul eroului Tradiția pre-modernistă producea texte în care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și trecutul sprijineau evoluția viitoare. David Copperfield își clădește prezentul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul de vedere al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă post-Desperado, când opusul a ceea ce ne place acum va învinge. Capitolul 2 Proza 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală Peter Ackroyd scrie în forță și își îmbrâncește lectorul în transă. Romanul Hawksmoor (1985) pendulează între început de secol XVIII și sfârșit de secol XX, la Londra. Istorisirea e gâfâită. Avem de fapt de-a face cu o multitudine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem incluși într-un uriaș semn de întrebare, în nerostit și mai ales în inexprimabil. Textul clar, pe care-l citim fără să înțelegem tot, e ocultat de un sentiment al simultaneității universale. 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate În 1987, Peter Ackroyd publică Chatterton, un roman scris în tehnica punct contrapunct. Pe lângă faptul că folosește (ca Huxley) schimbarea de perspectivă, ceea ce implică existența tehnicii punctelor de vedere interferate, la fel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a cowboy-ii, dar își cere scuze imediat, fiindcă îi este absolut imposibil să-l inițieze pe micuț în tainele lumii plutitoare. Viitorul lui Ono a murit. Narațiunea stufoasă înaintează pe mai multe căi deodată. Câteva istorii se derulează simultan. Această simultaneitate face ca romanul să fie o frescă ce deplânge apusul tradiției japoneze. Personajele sunt distante, îndepărtate, rigide. Ceea ce impresionează până la lacrimi este jalea zilei încheiate, tot așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]