776 matches
-
pupitrului, stând la dreapta unui bărbat cu păr negru aflat Într-o postură absolut degajată, cu picioarele Încrucișate la nivelul genunchilor, cu o mână atârnând de pe brațul scaunului, cu țigara Între primele două degete. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să se ridice când intră Brunetti, deși vizitatorul Își descrucișă totuși picioarele și se aplecă Înainte să-și stingă țigara În scrumiera de malahit. — A, Brunetti, zise Patta. Se așteptase oare la altcineva? Gesticulă spre bărbatul de lângă el. — Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă dar numai cât să-și ridice gulerul hainei. Nespunând nimic, nesinchisindu-se să arunce o privire În spate la Brunetti, păși afară În ploaie și dispăru imediat după un colț. Brunetti rămase În prag preț de-o clipă. În cele din urmă, nevăzând altă cale, duse mâna jos și desfăcu La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tema asta, stimată parteneră de viață cu fund apetisant! Își privi mâinile. Avea murdărie sub unghii, două erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privirea pierdută (probabil) undeva, departe, arătând eventualilor trecători - un Detectiv curios, de pildă; plus un Magician teribil pe care tocmai acel Detectiv curios nu avea cum să-l vadă, din păcate/din fericire pentru el - doar spatele. Nici nu se sinchisi să presupună încotro alergau gândurile acelui individ suspect, în jurul căruia se țesea o paradoxală pânză fatală care atrăgea în ea insecte (ființe) mai mult sau mai puțin vinovate, însă înțelegea că situația se complica într-o progresie alarmantă. Asta doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de uși între realitate și irealitate, apeși clanța și intri, apeși clanța și ieși, te mai plimbi un pic, apoi deschizi altă ușă și uite-așa trece viața, fără să îți dai seam ape ce lume trăiești -, însă nu se sinchisi să-l întrebe pe Magicianul îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care o avusese atunci când ieșise din magazin. Bărbatul țipă din nou, și se apropie de bordură. - Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină îl ocoli în ultima clipă, dar el nu se sinchisi. Ținea mâinile întinse în față, iar Lucia își spuse în gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și, dacă nu ai putut să-ți iei o sticlă cu apă, puteai să plesnești de sete că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a venit sîmbătă: Thomas nu a ieșit din casă. Răstignit În pat, privea țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de cîteva ori. Nici nu ar fi trebuit să se sinchisească, existau pe lume copii abandonați, copii din flori, copii ai străzii; alții, orfani; ai săi Ă?) erau, Își zicea, la loc sigur, Îndestulați, În grija unor părinți care nu le erau chiar părinți, doar mamele erau adevărate; tați sterpi Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de care legase un con de metal ce aproape atingea asfaltul. Un instrument de zidărie folosit, de data aceasta, pentru a localiza ceva, vreo comoară sau un lac subteran; poate trata cine știe ce suferință a picioarelor. Bătrînul nici nu s-a sinchisit de Thomas, se uita doar spre vîrful conului de la capătul sforii Întinse. Fierul, care aproape că atingea asfaltul, părea să vibreze ușor; din cînd În cînd, omul se uita În depărtare cu atenție, de parcă și el căuta pe cineva anume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai tîrziu, Ann, Ann... De bolile rușinoase se temuse cel mai tare, Încă de la primele apropieri fierbinți avusese neplăceri, nu prea mari, trecu seră de mult. De faptul că toți luau cîte ceva din el aproape că nu se mai sinchisea, Încerca să conștientizeze cît mai rar asta. Lua și el cîte ceva de la alții. Pe Ingrid o luase cu totul, dar nu o folosea mai deloc: ea, la rîndul ei, uneori, credea, probabil, la fel. Păreri oarecum eronate ; era ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el vreodată! Știu și ce s-a Întîmplat În America! Și Maricrisa, bineînțeles, știe! Cui ai adus tu bucurie, vreodată, Thomas? Adusese. O judecată aspră uită de cele bune, iar Helga se arăta neîndurătoare; e drept, nici Thomas nu se sinchisea prea mult, nu cu așa ceva Își bătuse capul vreodată; aștepta, acum, să se Încheie În vreun fel discuția. Îi era foame. Dorința de Împreunare Îi trecuse, ce tot bătea cîmpii și femeia asta? „Va trebui să te ocupi Însă de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți și de oraș. acele momente petrecute pe peronul gării au fost primul meu șoc real, de fapt, întrucît mulțimea l-a înghițit pe Victor fără să se sinchisească de el, fără să-i acorde nicio atenție specială. Gloata de tineri nu s-a desfăcut în două cînd și-a făcut apariția Victor (și noi, toată familia, după el), niciun reprezentant al Căilor Ferate nu și-a făcut apariția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu erai aici? Titi începu să-și manifeste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care înotau odrasle speciale, transparente, fără vezică, destinate încă din pungile seminale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu poporul de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind-o, șoferul îi sumesese complet poalele la spate și se pregătea să treacă, pe loc, la acțiune - să știi, de te-o prinde... C-ai să zaci și tu de pedeapsa, cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în preajma ei, trântise o frână. - Cum te cheamă? Îi dăduse târcoale, blonda era blondă, puștoaica puștoaică, aer nefericit, binecuvântatele membre inferioare întinse cu scripetele de tortură până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau în criză de mâțe, ultima dispăruse. Stani se ridică mirat și după ce își salută profesoara îl ceru: - Dă-mi-l, te rog! El alegea mâțele, era expertul casei! Primi mâțul în brațe și începu examinarea sexului. Animalul nu se sinchisi și începu să toarcă. El se uita uimit la mâțul colorat multicolor, prototipul perfect al pisicii, exact cum îi plăcea; capul rotund, ochii mari și verzi, avea impresia că era un mic tigrișor tărcat, care începu să sforăie puternic. Dacă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Starea de mulțumire că îi va ceda fără niciun fel de condiții, îl descătușă fulgerător, cu toate că trăiește permanent tensiunea când aude zgomote bruște în jurul lor. Îngrijorarea îl apăsa de ce ar putea să li se întâmple dar, în final, nu se sinchisește prea mult și senzațiile se dispersează printre altele, acute, pregnante, mai urgente. - Ce e cu tine, iubite? Nu îi răspunde și îi trec prin gând impresii fugare. - Poate m-a luat prea repede, însă din nou nu am dreptate. Eu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râie în gjt. - Toarnă, Treanță, molan Stăpînului! se răsti Oacă la ăl bătrân. Mînă-mică le trăgea chiulul la băutură. Piele băgă de seamă. - Bă, astîmpără-te, îi strigă, că doar n-oi avea pâlnie de argint în beregată! Sandu nu se sinchisi. Uscase o sticlă pe dinăuntru. Ceru lui Paraschiv o bucată de pîine: - Rupe-mi și mie din bulca aia un coltuc! Se băteau calicii de foame la gura lui. În timpul ăsta, Mitică-Ciolan, de avea și un zdrîng cu care intra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]