755 matches
-
de Eforie Nord și-Eforie Sud. Rămăsesem singura mașină de pe șosea, nici TIR-urile nu circulau pe vremea asta. Cine se mai plimba în noiembrie, la 11 noaptea, între Constanța și Mangalia? În Eforie Sud, am ocolit centrul și hotelurile sindicaliștilor. Când trăia nea’ Nicu, debarcau băieții la saună și nămol, câte zece mii odată. Te pomeneai c-a ieșit tot schimbul trei din tură și s-a vărsat pe plajă: cearșaf lângă cearșaf, șlapi peste șlapi, radiodifuzor lângă radiodifuzor. N-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesei. La sfârșit, îți aduceau nota pe-o tavă micuță, cu două toarte. Lista fusese trecută de mână, cu litere mari și rotocoale școlărești: borșul, mămăliguța, peștele, neapărat berile. Scriitorii făceau cinste, masa era subvenționată, ca la „Autoservire“, când năvăleau sindicaliștii. Imediat după Costinești, la intersecția cu Olimpul, m-am înscris pe banda de stânga, semnalizând din timp. Am lăsat un camion să treacă (singura mașină pe care-o văzusem tot drumul) și-am intrat pe drumul plin de gropi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
face-o cu cei de la distanță. b) Rezerve de capacitate. În condițiile dezvoltării rapide a unității de comerț, furnizorii trebuie să fie capabili să ofere suficiente bunuri comerciantului. c) Relații de muncă. Dacă furnizorul nu are relații bune cu salariații sindicaliști se vor produce greve care vor afecta posibilitatea de livrare a mărfurilor. d) Garanții. Furnizorii trebuie să garanteze calitatea mărfurilor livrate și să le înlocuiască pe cele care nu corespund standardelor. Ei trebuie să garanteze livrarea la timp, în cantitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
când, în situații conflictuale, prezintă perspectivele părților implicate, fără orientarea în favoarea unuia sau altuia. Trebuie remarcat că selectarea informațiilor este un proces inevitabil, întrucât un fapt social cuprinde o infinitate potențială de informații. Spre exemplu, un miting de protest al sindicaliștilor poate fi prezentat pe scurt ca marș la care au participat circa 500 de angajați din învățământ, în ziua de 25 august, orele 14-16, la București, având revendicări de natură salarială. Însă același eveniment poate fi prezentat, tot în consonanță
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
care au participat circa 500 de angajați din învățământ, în ziua de 25 august, orele 14-16, la București, având revendicări de natură salarială. Însă același eveniment poate fi prezentat, tot în consonanță cu realitatea, ca reuniunea a circa 500 de sindicaliști, din care primul era bărbat, cu părul alb, puțin chel și îmbrăcat în pantaloni roșii, al doilea era o femeie tânără, proaspătă absolventă de facultate, al treilea... Bineînțeles că ambele descrieri pot fi în corespondență cu realitatea și că a
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
un privilegiu indivizilor neimpunându-le o cerere potențial ap]s]toare - de exemplu, depunerea de m]rturie într-un tribunal împotriva soțului/soției. 4) Imunit]ți: o persoan] poate fi protejat] de acțiunile unei alteia: de exemplu, în cazul unui sindicalist, dreptul de a deveni membru de sindicat reprezint] garantarea imunit]ții fâț] de acțiunile unui angajator care ar dori s] atenteze la drepturile celui dintâi. Cea mai renumit] taxonomie a drepturilor a fost oferit] de c]tre juristul Wesley N.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au răspuns cu gaze lacrimogene”; „Atena a fost martora unora dintre cele mai violente proteste în ultimul an miercuri, când manifestanții au ieșit pe străzi și au fost parte a unei greve generale”; „miercuri, zeci de mii de activiști și sindicaliști s au adunat în Piața Syntagma în Atena, lângă parlament. Alți 20.000 de oameni au ieșit pe străzi în Tesalonic, anunță poliția. Această grevă generală a fost a treia în Grecia anul acesta [2011]”. Au mai avut loc demonstrații
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
pe malul mării îmi scăpase. Prefer, totuși, drumul printre tufișuri de capere și agave răslețe, cu frunze tăioase și flori aspre țintind către cer. Dacă tot voiam îmbulzeală, găseam din plin pe plajele Cataniei. Unele erau murdare, supraaglomerate, cu aer sindicalist, un amestec de Mamaia-sud cu Saturn și Costinești în zilele lor proaste, dar altele, cele private, îți ofereau vacanța frumos ambalată și, pe unele dintre ele, ajungeai să crezi că ești la Copacabana, bine, recunosc, dacă țineai ochii ușor întredeschiși
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
chilian, îl întruchipează pe bătrânul lider muncitoresc trecut la bolșevism* și ale cărui scrieri și discursuri au drept axă centrală o luptă de clasă de neîmpăcat dintre muncitorii din mine și fabrici și capitaliști. Această luptă, cu o puternică dimensiune sindicalist muncitorească nu are alt obiectiv decât revoluția socialistă. Julio Antonio Mella este primul exemplu al unui tip frecvent întâlnit în istoria socială a Americii Latine: studentul sau tânărul intelectual revoluționar care găsește în marxism răspuns pasiunii sale pentru dreptate socială
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar PC brazilian este decapitat. Cele mai bune rezultate le obține strategia frontului popular* în Chile. Format, la inițiativa comuniștilor, în 1936, în timpul unei convenții a stângei care reunește 400 de radicali, 300 de socialiști, 160 de comuniști, democrați și sindicaliști, Frontul Popular Chilian reușește să-l aducă la președinția țării, după niște alegeri foarte disputate, pe radicalul Pedro Aguirre Cerda (1938-1941). Cu începere din 1941, și odată cu intrarea URSS în război, noua politică este cea de unitate națională, care implică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitorești de la Viena, în februarie 1934, precum și a revoltei din Asturii, în Spania, în octombrie 1934, sunt tot atâtea evenimente care neliniștesc stânga europeană, dar și pe Stalin*. Prima reacție vine de la Paris unde, în fața revoltei extremei dreapta, socialiștii comuniști, sindicaliștii și republicanii se mobilizează în februarie 1934. în mai-iunie, Stalin modifică atât politica sa externă* - apropiindu-se de țările democratice -, cât și linia Internaționalei Comuniste* (IC). PCF* este însărcinat să experimenteze o alianță cu socialiștii - tratați până acuma ca „social-fasciști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectuali din exil. Această inițiativă condamnată de ceilalți lideri socialiști - Plehanov, Troțki*, Martov, Rosa Luxemburg -, pecetluiește ruptura cu menșevicii și-l izolează pe Lenin în sânul celui de-a II-a Internaționale unde el se străduia să dețină monopolul reprezentării sindicaliștilor ruși. în timpul revoluției din februarie 1917, bolșevicii, reduși la un grupuscul de 5000 de membri, îi urmează pe menșevici în susținerea guvernului provizoriu format din democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă guvernul provizoriu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întreba Raymond Aron în 1955. și, într-adevăr, adeziunea muncitorească la partidele comuniste a fost întotdeauna inegală, ca una provenind din matrice profesionale, teritoriale, culturale și memoriale fluctuante. și, mai ales, mulți muncitori și militanți pentru cauza clasei muncitoare - cooperatori, sindicaliști, dar și socialiști, creștini, gaulliști etc. - nu se reclamă de la revoluția „proletară” promovată de Lenin, ba chiar o combat cu înverșunare. în 1905, sociologul german Werner Sombart se întreba într-o lucrare faimoasă: De ce nu există socialism în Statele Unite? Iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt minoritari - 12 miniștri din 26 ceea ce, constituțional, evită căderea guvernului. Moderații s-au situat astfel ei înșiși în afara jocului. Simultan, Gottwald și PCC își mobilizează trupele - Comitetele de acțiune ale Frontului Național, Congresul consiliilor de întreprindere puternic infiltrate de sindicaliști comuniști, și „milițiile populare” (20000 de membri) - pentru a cere înlocuirea miniștrilor demisionari cu personalități favorabile PCC. în timp ce partidele demisionare raționează în termeni de criză de guvern, comuniștii gândesc în termeni de criză a regimului: trebuie dejucată tentativa „forțelor anticomuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului - PCUS și șeful său, Stalin -: „spiritul de partid” este acum decisiv. Abaterile de la acest spirit permit reperarea oricărei deviații de la ortodoxia ideologică și politică. Cum cea mai mare parte a secțiilor IC provin din niște grupuri preexistente - socialiști, anarhiști, sindicaliști - care au cunoscut cultura politică a liberului arbitru personal, impunerea ortodoxiei provoacă inevitabile tensiuni care duc încă de la începuturi la numeroase despărțiri. Unele dintre acestea nu sunt voluntare și corespund procesului de epurare deja practicat în sânul PCUS. Istoria tuturor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și internațional, eforturile clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării de către conducătorii lor a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în mod transparent cu conducerea cutărui sau cutărui partid muncitoresc. Frontul popular este o extindere a Frontului unic incluzând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru deviație stângistă - Ruth Fischer și Arkadi Maslow -, ca și cei din sânul PCF* - Pierre Celor, Henri Barbî. Dacă termenul „stângism” este înlocuit în cursul anilor 1930 cu epitetul „troțkism”, curentul „sfaturilor” supraviețuiește în Franța datorită Librăriei Muncii, însuflețită de sindicaliști revoluționari apropiați lui Pierre Monatte și, mai ales, lui Renî Lefebvre, animatorul Caietelor Spartacus. El cunoaște în anii 1950 o renaștere în mediile intelectuale ale stângii antistaliniste, în mod deosebit datorită înființării de către Claude Lefort și Cornelius Castoriadis, în 1956
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un ascendent asupra mișcării. și dacă preluarea puterii le permite să încheie pacea în exterior, caracterul dezastros pentru Rusia al acestei păci implică declanșarea războiului civil, pe care Lenin o și dorise, de altfel. Același scenariu le este oferit și sindicaliștilor* și socialiștilor europeni traumatizați de ororile războiului. O dată situația mondială stabilizată, noul dispozitiv politic pus la punct de comuniști acordă o mare importanță războiului. Dificultatea apare totuși ca reală, întrucât el trebuie să încurajeze pacifismul* popoarelor, legitimând în același timp
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deznodământul. Barcelona cade în ianuarie 1939, iar 450.000 de spanioli se refugiază în Franța. Pe 5 martie, șefii militari ai capitalei, generalul Miaja și colonelul Casado, dau o lovitură de stat și, cu susținerea socialiștilor de dreapta și a sindicaliștilor din UGT și CNT declară guvernul demis: rezistența militară a comuniștilor încetează, dar intenția puciștilor de a angaja negocieri cu Franco eșuează. Pe 28 martie, Madridul cade și, odată cu el, și republica. Represaliile franchiste sunt deosebit de severe: numărul deținuților depășește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a democrației pluraliste și a statuluinațiune. El devine un război al claselor care, din punct de vedere al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau grupuri considerate realmente ori numai la modul fantasmat ca opunându-se noii puteri (aristocrați, burghezi, ofițeri, cler etc.). Punând mâna pe putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat care îndeplinește simultan atât funcțiile unui stat, cât și acelea ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluțiile fasciste nu au ambiția universală a comunismului rus care „are pretenții, mărturisite la Imperiul mondial” și „ambiția metafizică [...] de a edifica, după moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul este în sfârșit divinizat”. Camus se inspiră din criticile sindicaliștilor revoluționari și anarhiști ai comunismului și din Simone Weil, gânditoare al cărei eseu Reflecții asupra cauzelor libertății și a asupririi sociale (1934) constituie una din cele mai pătrunzătoare critici ale marxismului „ajuns la starea de dogmă”; pentru ea, statul sovietic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu o orientare prea manifest comunistă și creează Adunarea Universală pentru Pace, plasată sub auspiciile securității colective și ale Societății Națiunilor. Bucurându-se de autoritatea nominală a lui Pierre Cot și a Lordului Cecil, AUP va regrupa pentru o vreme sindicaliști sovietici, personalități radicale franceze și membri ai establishment-ului britanic - în frunte cu Winston Churchill... în fața agresivității naziste este totuși greu să conciliezi dragostea de pace cu chemarea la rezistență antifascistă. în septembrie 1938, fermitatea adoptată de comuniști în cazul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
periodice în care se exprimă o dreaptă - social-democrația* germană de marxism ortodox -, o stângă - Jean Jaurès - și o extremă stângă - Lenin*, R. Luxemburg, A. Pannekoek. La începutul anului 1914, aceasta reprezintă o forță: 4 milioane de aderenți, 10 milioane de sindicaliști, 12 milioane de alegători, 200 de mari ziare. Dar în august 1914, odată cu primul război mondial, voința internaționalistă a socialiștilor dispare în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu recrudescența revoluționară care zdruncină
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
singurul, de acum înainte, onorabil pentru un revoluționar. După aceea, pe cea a unei divergențe doctrinare radicale: socialismul și comunismul se dovedesc două filozofii politice diferite. în sfârșit, pe cea a unei lupte politice și organizaționale: din 1918, socialiștii și sindicaliștii ruși care critică puterea bolșevică sunt persecutați; iar în martie 1919, Lenin creează Internaționala Comunistă* (IC), mașină de război împotriva mișcării social-democrate, completată de Internaționala Sindicală Roșie, care vizează mișcarea sindicală. în acest război, arma principală este sciziunea, artă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1899 să se înzestreze cu o reprezentare politică, the Labor Party, pentru a obține de la parlament votarea legilor sociale, păstrându-și în același timp autonomia de acțiune. Cel de-al doilea model, apropiat de trade-unionism, este gomperismul, de la numele sindicalistului american Samuel Gompers, care caută să instaureze în fiecare ramură un monopol la angajare prin deținerea obligatorie a carnetului de sindicalist, în scopul asigurării unui salariu maxim și garantarea muncii, recunoscute prin contracte colective. în social-democrația* de tip germanic, mișcarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]