4,151 matches
-
pe scenă. Te poate deforma dacă, în loc să te cauți fără încetare în relație cu personajele tale, alegi un clișeu sau altul, care au funcționat și care, în concluzie, îți fac travaliul mai ușor. Teatrul este jocul sublim al ființei cu sinele propriu, în primul rînd. Cu șoaptele halucinante ale eu-lui și cu acelea provocatoare ale personajului. Vlad Mugur a fost, pentru mine, seducătorul veritabil. Un fel de vrăjitor cu puteri magice. Întotdeauna cînd eram cu el mi se părea că trăiesc
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
întoarcerea în timp, dislocarea psihologică din actualul eu alienant, lucru în bună măsură dureros și convulsiv. Divorțul (și el neașteptat) propus de Sally, precum și gelozia spontană, determinată eroului de eveniment, agravează situația, dar, totodată, accelerează incursiunea lui Tubby spre centralitatea sinelui său genuin. Derutat într-o primă fază, scriitorul are o aventură lipsită de fior erotic cu frigida Amy, singura confidentă, în interiorul unui spațiu uman mereu mai înstrăinat/înstrăinant, și scrie furibund - la îndemnul psihiatrei sale - variante ale scenariului pe care
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
se simt de divinitate sau cum percep aspectele spiritualității, Johnstone a concluzionat că, în ciuda traumatismului suferit la lobul parietal drept, pacienții se simțeau aproape și în legătură cu "Dumnezeu". "Neuropsihologii au demonstrat că deteriorarea părții drepte a creierului scade interesul indivizilor asupra sinelui. Din moment ce studiul nostru arată că oamenii care au suferit traume ale creierului sunt mai spirituali, acest lucru demonstrează că experiențele religioase sunt asociate cu un interes scăzut asupra sinelui. Acest lucru este în concordanță cu mai multe teste religioase care
Știință și spiritualitate: ”Punctul lui Dumnezeu”, descoperit pe creierul uman () [Corola-journal/Journalistic/66903_a_68228]
-
demonstrat că deteriorarea părții drepte a creierului scade interesul indivizilor asupra sinelui. Din moment ce studiul nostru arată că oamenii care au suferit traume ale creierului sunt mai spirituali, acest lucru demonstrează că experiențele religioase sunt asociate cu un interes scăzut asupra sinelui. Acest lucru este în concordanță cu mai multe teste religioase care spun că oamenii ar trebui să se concrentreze mai mult pe binele aproapelui, decât pe binele propriu", a explicat Johnstone, citează Pro TV. Partea dreaptă a creierului este asociată
Știință și spiritualitate: ”Punctul lui Dumnezeu”, descoperit pe creierul uman () [Corola-journal/Journalistic/66903_a_68228]
-
în timp ce în alte dați este conectată la simțuri. Conștientizarea realității se produce de la sine. Iar conștientizarea este total diferită de atenție. Această din urmă este un proces voluntar pe care învățăm să îl cultivăm, pe când conștientă pură vine direct de la Sinele nostru superior. Ca să fii constient nu ai nevoie de efort. Conștientă apare înaintea gândirii. Atunci când eram copii, cu toții am avut conștientă înainte să învățăm să vorbim și să scriem. Gândurile și conceptele apar întotdeauna după conștientă. Din punct de vedere
Emoții care ne pot vindeca: Paradoxurile conștiinței de sine () [Corola-journal/Journalistic/65539_a_66864]
-
Ei vă iau și apoi vă consumă energia, pe care voi o numiți bani! Și apoi o utilizează în scopuri malefice, neoferindu-vă în schimb decât mizerii fără valoare! Pentru aceia dintre voi care au trezit bunul simț și intuiția, Sinele vostru divin, profund vă va apăra cu ușurință de toate acestea. Învățați neîntârziat să fiți atenți la vocea voastră interioară, care vă ajută să discerneți adevărul de eroare, permițându-vă să evitați starea de confuzie, haosul lăuntric și minciuna. Învățați
Mesaj de la extratereștri? Vezi buletinul de știri care a uimit Anglia () [Corola-journal/Journalistic/65548_a_66873]
-
Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tematica, intelectuală, etc.) devianta. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/ Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, investigînd parabolic viața rurală, copilăria, sentimentul legăturii comunitare și, implict, sinele personal, grefat într-un sine colectiv, istoric, antologia de versuri imediat următoare, Wintering Ouț/ La iernat (1972), constituie deja o alegorie politică, însăși metaforă din titlu trimițînd la ideea de supraviețuire în interiorul unei crize majore. „Su-pra-vietuirea” e, fără îndoială, a
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
și mai evident, referințele la Virgil și Dante marcînd construcția cărții de la un capăt la altul. La fel, Door into the Dark/ O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirica, iar, în District and Circle/ }ara și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului. „Deschiderea” poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și de experiență anglofona
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
După un timp ajung însă să realizeze că până și aceste experiențe pline de binecuvântare vin și pleacă, sunt impermanențe că tot ce există în această lume. Adevărată noastră natură nu poate fi redusă la o senzație. Suntem cu adevarat Sinele, cel care observa tot ceea ce trece prin minte. De fapt, este atât de simplu să fim noi înșine, încât de multe ori trecem cu vederea acest lucru cu mult prea multă ușurință. Atunci când începem să ne percepem pe noi înșine
Emoții care ne pot vindeca: Conștientizarea () [Corola-journal/Journalistic/65796_a_67121]
-
Parcurge un drum invers, de la maturitate la junețea obrazului ciuruit de acnee și a crudelor fantasme eroticești mîzgălite cu ciudă pe pereți. E o aliniere deliberată, o tactică a coordonării cu noutatea literară sau încă o față a revoltei împotriva sinelui, ajunsă la explozia "urîtului frumos" din impulsul de a șterge urmele servituții angelice? Probabil avem a face cu o coincidență. În orice caz nu putem ocoli menționarea a două scăderi pe care le înregistrează în timp poezia lui Emil Brumaru
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
colegilor săi blăjeni, exhibă un frumos patos al devoțiunii. Luciditatea colonelului muntean cade adesea într-un cinism delectabil (pentru noi), în timp ce luciditatea lui Moldovan coexistă cumva cu credința fierbinte într-o cauză superioară. Ochiul lui Lăcusteanu este întors către fantasmele sinelui, iar lumea românească este reprezentată din punctul de vedere al unei subiectivități accentuate; de aceea, memorialistica sa este relevantă doar pentru prezența, în jurul lui 1848, și a unei stări de spirit care, la scara istoriei, s-a dovedit perdantă. Privirea
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
copilărie - vorbesc despre criza vârstei mijlocii, problemele profesionale, dar și despre sentimentale care îi macină. Timpul petrecut împreună îi ajută să își regăsească liniștea. În ciuda titlului, montarea este încărcată cu umor, menită să îndemne publicul la o privire obiectivă asupra sinelui, printre zâmbete sau hohote de râs. „Am avut șansa ca până acum să nu intru în panică. În sensul de atacuri. Am intrat în spectacolul Panică. Și l-am cunoscut pe Cristi Popescu. M-am panicat. Trebuia să scoatem premiera
Panică! Premieră la Nottarra () [Corola-journal/Journalistic/47917_a_49242]
-
Gabriel Liiceanu a prezentat textul că ilustrativ pentru relația cu autenticitatea - termen heideggerian atât de frecvent în existențialism. De la inautenticitatea vieții petrecute în structuri prefabricate, după modelele, după faptele celorlalți, de la stereotipia falsității, omul poate ajunge la autentică privire asupra sinelui - înfruntându-și propria moarte, sau disperarea, sau neliniștea, sau vină. Din acest punct de vedere, Gabriel Liiceanu așază în aceeași linie trei nuvele: Cei morți de Joyce, Moartea lui Ivan Ilici de Tolstoi și Metamorfoza lui Kafka, descoperind cum în
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui, spectacolul din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o înfricoșată splendoare biblică”, simbolizează o „dramă a văzduhurilor
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
aflăm că Raul are mai mulți copii. Riscul e ca amănuntele, de oriunde le-am culege, să rămână nule ca semnificație. Pentru că ingineria destinului gândită de V. Duda pornește cu motoare alimentate din direcții imprevizibile. Dar într-un singur sens: sinele revelat. Într-o proză cu intrigi palide, felul în care punctele de atracție funcționează este decisiv. Conflictele din proza lui Virgil Duda sunt subțiri, dar ele explodează însumate în subtext. De exemplu, renegarea unei filiații iudaice nu marchează cine știe ce granițe
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
autobiografic, pentru a vedea cum funcționează memoria și mecanismele de identitate narativă și, totodată, pentru a vedea cum se inventează forme noi. Am consacrat o carte (La mémoire et l’oblique, 1991) atelierului autobiografic al lui Georges Perec. În Bruioanele sinelui analizez geneza Cuvintelor lui Sartre,Copilăriei Nataliei Sarraute și Jurnalului Annei Frank. În cartea mea cea nouă, voi regrupa studii despre Rousseau, Marie d’Agoult, Paul Léautaud, Georges Perec, Claude Mauriac și, de asemenea, despre jurnalul unei fetițe de șapte
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
altul. Este o privire melancolică spre trecut și încă o șansă pentru prezent. O lecție de dincolo de textul ales. Un interval în care chimii fel de fel au mai aranjat cîte ceva pentru viitorul teatrului, fiecare după datele și puterile sinelui. Am privit spectacolul ca pe un laborator. Ca pe un studiu pentru arta actorului, pentru arta teatrală, pentru arta de a fi om. Am încercat să intuiesc discuțiile din jurul unei scene, acele discuții care duc mai departe nu numai personajul
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
Săvescu. Regia: Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru. Distribuția: Iulia Popescu, Viorica Geantă-Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoș, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu. În desenul timpului prezent, puțini dintre noi își mai urmăresc un program interior, un demers stabilit de comun acord cu sinele, elaborat, flexibil, dinamic. Ceea ce ține de un moment sau de altul se arată a fi mai degrabă un context, o presiune a exteriorului, și nu a intimității. Trăim mai repede în ritmul alert al dorinței de ascensiune, de vizibilitate, de
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
mele coșmaruri vocea comisarului-șef (...) Guss îmi șterge fruntea de transpirație, îmi introduce termometrul sub braț și flutură din cap cu îngrijorare”. Ceea ce este sigur e că acest melanj de coșmaruri și aventuri este, în fond, o călătorie la capătul sinelui a personajelor, în sens baudelairian. Experiențele relatate în carte, de la internarea în ospiciul-mănăstire care poate căpăta aspect de bordel sau de cabaret pe alocuri, la aventura îndrăgostirii de o femeie respingătoare și idioată, Nastenka, dorința de a ucide, tentativa de
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
și ca o parabolă a libertății, dar și ca un fel de autobiografie spirituală a filozofului, ilustrând evoluția pe care și-ar fi dorit-o Avicenna pe calea ascetică, în ciuda „lațului” rămas la picior (dorul pentru cele lumești, impulsurile drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea către divinitate, dar strict legată de intelect) se petrece în aura gândirii, iar cel care o practică este un „știutor”, un maestru al meditației, un
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
capăt breșa operată de optzecism în stilul „înalt” al poeziei de până atunci, breșă prin care autobiograficul pătrunde în ficțiune și ajunge să o contamineze (și invers). Însă poezia lui Ioan Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
acestor note, cîteva impresii despre cea mai recentă carte a sa. *** Texte satyr-ice Lumea exprimată de un satyr după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului - s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan din Cartea de iarnă (Edit. Cartea Românească (1981). Fără să fie vorba, Doamne ferește, de vreo influență, dar totuși de o vecinătate structurală
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui, fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului, s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan” - scriam acum vreo zece ani despre prima carte a lui Ion Mureșan - Cartea de iarnă (Ed. Cartea Românească, 1981). Nu e cazul
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
să confrunte realitatea în mod direct - pentru că ar trebui să-și recunoască propriul eșec -, scriitoarea se refugiază în aberațiile corectitudinii politice, nutrite cu excesele psihanalizei, în dorința de a ordona un univers care, prin definiție, nu e ordonabil. „Eul” și „sinele”, aceste mingi fără consistență, ajunse pe mâna jonglerilor de circ ideologic, continuă să facă ravagii și în ziua de azi, deși câteva decenii de practică intensă au dovedit că nu aduc niciun spor de cunoaștere, și nici de frumusețe. Noul
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
de presă ruse, scrie Mediafax. Primele cinci vagoane și locomotivă trenului Adler-Novosibirsk au ieșit de pe sine și s-au răsturnat. O sursă din cadrul forțelor de ordine a declarat pentru agenția Itar-Tass că mecanicul a frânat brusc după ce a remarcat că sinele erau deformate de căldură, ceea ce ar fi provocat deraierea. Mecanicul trenului a declarat că dacă nu ar fi frânat de urgență, consecințele puteau fi mult mai tragice. Doar șase persoane au fost spitalizate cu răni de gravitate medie, a precizat
Accident feroviar: Cel puțin 80 de răniți, în urma deraiării unui tren în Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55830_a_57155]