2,599 matches
-
îl umplea de sentimente blânde și acum îl chinuia gândul că Strickland ar putea să petreacă Crăciunul în singurătate. Îi atribuia acestuia propriile lui emoții și nu putea suporta ca într-o zi destinată înțelegerii și îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă propriei sale melancolii. Stroeve făcuse un pom de Crăciun în atelier și bănuiam că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ce ai cedat simțământului tău pentru Blanche Stroeve, i-am zis. — De ce? Cred că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te împinge în căutarea periculoasă și singuratică a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu există de fapt. Nu știu către ce Nirvana de neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate pe școli. Suntem afurisita de burghezie, asta este! i se plânse el Într-o zi lui Kerry, Întins cât era de lung pe sofa și consumând, cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înainte, așa că această alternativă la război, cel puțin în varianta secolului XX, nu mai era de actualitate. I-am făcut cu mâna și ne-am dus în pavilionul nostru, unde aveam și noi treabă până peste cap. Ca un păsăroi singuratic, Peter Schumann, unul dintre marii răzvrătiți ai teatrului lumii veacului XX, își vedea de treabă, îndemnând oamenii să accepte că războiul este o oroare care trebuie eradicată. Mă gândesc adesea la el, mai ales când joc pe maidane sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
despre trecut, prezent, univers. Nu pretinde decât un singur lucru: să fie lăsat în pace să‑și termine cartea pe care vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
întâmplă des ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte, foarte mult. E ciudat. Când îți dai seama foarte bine despre ce‑i vorba și totuși vrei să vezi dacă nu cumva mai este ceva dincolo de toate astea. Și chiar dacă n‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune că ar vrea să știe și ea de ce iubirea caută mereu să spargă faimoasele bariere urcând, și niciodată coborând. Și‑l mai întreabă pe Hans dacă nu vrea un iaurt cu fructe ca desert - mai e unul și stă singuratic pe geam - ca să poată judeca la rece. Nu, Hans nu vrea nici un iaurt cu fructe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, el vrea să dea pe gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie un homosexual sau o lesbiană. O scenă foarte frecventă În filme, mai ales În cele dublate, de tipul filmelor porno din Danemarca, dar mult inferioare, este aceea În care un cuplu foarte bogat, retras din lume Într-un castel singuratic, Își cumpăra o frumoasă fecioară sau un efeb drăgălaș. Tot la fel de des se Întâlnea situația În care vreun puternic al zilei, corupt, sau șeful vreunei organizații subversive plătea mai mulți bărbați și femei pentru a-i satisface fanteziile sexuale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine aminte, eram Într-un bar de striptease. Lui Yazaki nu-i plăceau cluburile de noapte, frecventate mereu de același gen de oameni. Cluburile din New York i se păreau niște aziluri de bătrâni În care se adunau tot felul de singuratici pe care nu-i ducea prea mult capul. Nu Înțelegeam exact ce voia să zică cu asta. Adevărul e că nu se descurca deloc În engleză că să poată agăța o fată În cluburi. Îi lua prea mult să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să recunoască adevărul a ceea ce-i spuneam. Zâmbind, apoi ridicându-și gura spre mine, mă scuipă în față. După asta nu mai era nimic de făcut, decât să plec. Aveam un nod în stomacul care-mi era la fel de rece și singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de la Drăgănești-Vlașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt sigur semănătoriste. Iată: "Plugule, cin' te-a născocit Ca să frămânți a șesurilor coaje Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele-i de piatră. Grâu, popușoi, săcară, mei și orz..." (Belșug) Uneori avem o trecere de la organic la metalic și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Klein: Die Entwicklung der Mathematik im 19-ten Jahrhundert. - P. Stäckel: Gauss als Geometer. - R. Dedekind: Gesammelte Werke II. Gazeta matematică, mai 1955. EVARISTE GALOIS (Fragment) Deocamdată să încercăm a prinde în câteva trăsături sumare această figură de matematician și revoluționar, singuratică și neliniștitoare între toate. Folosim, pentru aceasta, biografia amănunțită, datorită istoricului P. Dupuy, apărută în 1896 în analele Școalei Normale: scriere 1 George al V-lea, regele Hanovrei, principelui matematicienilor, podoabei veșnice a Academiei sale George-Augusta (lat.). critică, bazată pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă... să râd, să plâng?! Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364387_a_365716]
-
340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noapte E-adâncă liniște-n amurg Și vântul pare că a stat; Doar apele se-aud cum curg Spre-același țel îndepărtat... Și umbrele se-ntind încet, Ca literele-ntr-un caiet; Pe singuratice poteci - Doar liniști umede și reci. Se-aud misterioase șoapte; Se-ntinde neagră o mantie, Iar zgomote se sting în noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
de așteptare nu-ți mai întunecă surâsul de flori. îți împodobesc inima, cu trandafiri albaștri înveșmântați în cuvinte încă nerostite. îți alung oftatul și chem un vânt de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă furișez în odaia gândurilor tale să mă contopesc cu visele-ți care-și așteaptă rândul la fericire. Referință Bibliografică: Să-ți
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
Reflecții > AGNITIO Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ilustrația: Grădină Botanica, Sydney City, Australia PREFACERE - CASĂ Sugestia pe care o primesc de la carminul nopții, între umbră soarelui apus și conturul casei singuratice, îmi aliniază gramatical gândurile pentru re-cunoașterea axiologica a dimineții următoare. SEMNIFICAȚIE - DUALUL Gestul, Că dorința a sufletului născut din elegantă, păstrează paradigmele verbale intacte, surâsul tău explică frecvență genetic decisivă prin care privesc reprezentarea grafică a zilei. TRANSLUCID - EXISTENȚA Este
AGNITIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361289_a_362618]
-
brațe, țipând înnebunita; - Dă-mi tare! N-o scoate, că-ți scot ochii!!!” Urmează reliefarea bărbatului, cu instrumente subtile: „În ceea ce privește prietenii, prea puțini oameni puteau împărtăși pasiunea lui „Puleașcă” pentru cărți și filme horror, așa că, „Groaznicul Puleașcă” era cel mai singuratic om din lume. Câinelui puțin îi pasă de gusturile stăpânului casei...” Rodica îl iubește în stilul ei propriu, pentru că așa se simte ea datoare să-și răsfețe iubitul: „Pe întuneric, trecu deasupra lui și îl mai violă o dată; apoi adormiră
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
două săptămâni. Însă, Dumnezeu să mă ierte, completă bătrânul locatar, e o diferență uriașă între soțul dumneavoastră și dânsul. Să nu mai vorbesc că nu vă seamănă fizic nici pe departe, continuă, îndreptându-se spre Mihai. Apoi e taciturn, morocănos, singuratic, deși uneori acolo au loc adevărate dezbateri, aș putea spune. Vin fel de fel de oameni, unii mai prezentabili, alții jegoși și cu plete, scuzați-mi expresia! - Vom avea nevoie de declarațiile dumneavoastră, ceru Dan, privind și spre harnica vecină
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor diafane ce se aud prin luminiș de codru, șopot de izvor fermecat, gungurit de turturele, chemări de cuc singuratic, tril de privighetoare ce trezește locatarii din lunca Râului Doamnei, poetul se oprește în marginea drumului în fața Crucii pe care o asemănă cu "tine" - cântec fără de cuvinte. Dacă mă duc în lumea geto-dacică, tocmai la Tomis, orașul de la Pontul Euxin
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]