3,912 matches
-
sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș dori să aflu adresa unei doamne Bellairs. Nici o doamnă cu acest nume nu lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scăpa de „mai rău“. Dar În cazul cînd acest „mai rău“ se producea, „Pavilionul special“ era pregătit pentru a-i primi: nu era nevoie să fie transportați la un ospiciu. Numai Digby nu se simțea apăsat de umbra acestei clădiri sinistre: „Pavilionul special“ nu era făcut pentru un om fericit ca el... Înapoia lui se auzeau, dinspre terenul de tenis, glasuri ațîțate: — Mingea a căzut Înăuntrul terenului! recunoscu el vocea lui Fishguard. — Ba În afară! — Mă acuzi că trișez? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
J. G. Ballard Crash Traducerea din limba engleză de Mircea Pricăjan Introducere Mariajul dintre rațiune și coșmar care a dominat secolul XX a dat naștere unei lumi și mai ambigue. Pe întinsul peisajului comunicațional se mișcă spectre ale sinistrelor tehnologii și vise scoase la mezat. Sistemele de arme termonucleare și reclamele la băuturi nealcoolice coexistă întrun tărâm supraluminat dominat de publicitate și pseudo-evenimente, de știință și pornografie. Viețile noastre sunt dominate de marile laitmotive îngemănate ale secolului XX - sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
săltăreț prin încăpere pe picioarele-i inegale. - Lucrează la Shepperton acum. N-o puneți cumva să joace într-un spot publicitar pentru Ford? Vaughan se aștepta să-i răspund. Știam că ar fi acționat sub orice pretext. Gândindu-mă la sinistra fantezie a lui Seagrave - vedete de film forțate să aibă coliziuni cu propriile lor mașini de cascadorie -, m-am hotărât să n-o fac. Vaughan îmi citi toate astea pe chip și se întoarse spre ușă. - Mă duc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței, rimelul și fardul întunecându-i pielea palidă. Masca imaculată a feței unei femei aducea cu o parodie de coșmar a actriței, mult mai sinistră decât rănile cosmetice ce-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond și haine identice cu ale actriței, era cel care avea să conducă Citroënul intact în impactul cu al treilea vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de distracție pe care prefer să-l evit. - Nu, Ballard - o să ți se pară reconfortant. E o parte esențială pentru serialul de televiziune. Și se îndepărtă spre parcare. Aceste puternice confuzii dintre ficțiune și realitate, însumate în figura patetică dar sinistră a lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bătaia. Și aceasta, tot cu program. Când ni se părea că libertatea e pe aproape, atunci apăreau în uși, pe neașteptate, călăii care își consumau nervii, energia, în cumplite bătăi [...] Această formulă blestemată (reeducarea) a pornit de la Suceava, dintr-o sinistră pușcărie extrem de cruntă. Au fost trei colonei trimiși în Rusia pentru a se instrui după modelele lui Pavlov și Makarenko. Propagandistul Alexandru Bogdanovici a dovedit un zel ieșit din comun, a influiențat tineri inocenți, onești, facându-i prozeliți ai metodelor bestiale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau nu observă) Luca, dar nu pari să mă crezi că seara, adică noaptea aceasta îți va aduce ceva folositor. Nu face nimic. Te vei convinge singur. Am intrat în barul în care se aflau oamenii lui Luca. Un loc sinistru, dar plăcut; întunecat, nisipos, cu mese și bănci de lemn. Băuturile trebuiau luate de la bar. Două boxe uriașe hârâiau niște Jimi Hendrix. Lume așa-și-așa. Grupul pe care îl căutam stătea în jurul celei mai prost luminate mese și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pare să fie cu totul alta: „Sediul OEPHLW, cum puteți vedea din hârtia cu antet, e situat în vechiul cartier Wall Street. De când lumea afacerilor a pustiit aceste edificii solemne, aspectul lor bisericesc, derivat de la băncile englezești, a devenit mai sinistru. Sunt la un citofon. Sunt Ermes. Vă aduc începutul romanului lui Flannery. Mă așteptau de o bucată de vreme, de când telegrafiasem din Elveția că reușisem să-l conving pe bătrânul autor de thrillers să-mi încredințeze începutul romanului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bătăturile tale, la degetele tale noduroase și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și mai închiondorat, degradarea post-comunistă, consumismul împuțit, diluarea substanței, corcirea valorilor, extincția ce vine-vine... ei, ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a trăit Într-o vreme, și poate mai trăiește Încă, un sinistru harponier răsculat. - Legende! - Legendele, domnule - veni răspunsul calm -, au de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu reuși s-o facă, deoarece Își pierdu cunoștința. Iguana Oberlus Îl trase deoparte pe rănit, Își dădu jos pantalonii slinoși și, pentru prima oară În viață, pătrunse o femeie, posedînd-o cu o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi propus, pentru că sentimentele pe care le acumulase de cînd se afla În acea peșteră o făceau să fie mult mai confuză decît fusese vreodată În viața ei de pînă atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și molluscum contagiosum. Unele prezervative sunt albe. Unele sunt de culori asortate. Unele sunt striate, să le simți ca pe niște cuțite zimțate pentru pâine, cred. Unele sunt extra-large. Unele strălucesc în întuneric. Toate astea sunt flatante într-un fel sinistru. Ai mei trebuie că mă cred extraordinar de populară. Perry Como cântă „Oh Come, Oh Come, Emmanuel“. — Nu vrem să te speriem, zice mama, dar ești tânără. Nu ne putem aștepta să rămâi pur și simplu noaptea în casă. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ale neamului. Cum ți se pare?" Dacă n-ar fi pus întrebarea i-ar fi venit foarte greu. Dar așa, și-a dat seama că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman, să-i întărească moralul, încrederea că țara întreagă poate fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
majoritatea. Dar în acele clipe e era convins că se găsește in tabăra celor normali cu adevărat și că tot ceea ce se petrecea în Vladia nu era doar o joacă a unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era convins că se găsește in tabăra celor normali cu adevărat și că tot ceea ce se petrecea în Vladia nu era doar o joacă a unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Basarab Cantacuzino ca unui adevărat inspirator, sfătuitor și organizator de căpetenie. Spre deosebire de agitația și mascaradele tinerilor, uniforme de bîlci, întruniri la berărie, joaca de-a hoții și vardiștii în parcul de la Șosea, colonelul Stoicescu și adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită de Bîlbîie, găsise o sursă extraordinară, provenită chiar din cătunul, așezarea aia de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de făcut, avea obrazul înțepenit, ochii sticloși, i-a tras pleoapele și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]