5,099 matches
-
formă, deși substantivele determinate au genuri diferite. Aceasta nu înseamnă că acordul nu se face, ci doar că este invizibil în cazul particular al adjectivului "verde", care la singular are aceeași formă și pentru masculin, și pentru feminin. După relația sintactică pe care o marchează, acordurile gramaticale pot fi de mai multe tipuri, printre care: După trăsătura gramaticală care se transmite de la donor la receptor, acordurile se pot face în: După mecanismul prin care receptorul preia trăsăturile donorului, acordul poate fi
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
subiecte pentru că acestea — "eu", respectiv "tu" — se subînțeleg din formele verbelor. Limbile care prezintă o pondere mai mare a acordurilor au în general o ordine mai flexibilă a cuvintelor în propoziții, permisă de faptul că prin acorduri se clarifică raporturile sintactice dintre cuvinte; în celelalte limbi o parte din aceste raporturi se deduc din ordinea cuvintelor. De exemplu, dispariția treptată a unei bune părți din paradigma verbelor din limba engleză veche a fost însoțită de o scădere în flexibilitatea structurii propoziției
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme: „Un sprinter pe nume Oblomov...“ (p. 69
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției capabile să genereze combinații lexicale și gramaticale, cu o structură în care efectul este atent urmărit și amplificat de construcțiile sintactice și de nuanțările semantice, produce "fragmente" memorabile, cu o excepțională capacitate de seducție estetică și, mai ales, de convingere. lată, în acest sens, un "fragment" de teorie estetică susținut de o repetiție lexicală în care ni se vorbește despre condiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lume. "Dilematicii", în această privință, nu sunt deloc originali, constată Theodor Codreanu pe bază de citate. Într-o singură privință se deosebesc: Grama enunță antiromânismul lui Eminescu, ponegritorii mai noi naționalismul exacerbat. Încriminările de "lipsă de logică", de nerespectarea normelor sintactice, de îmbinări incompatibile ale cuvintelor, de "aberații" cromatice sunt, de fapt, laude fără voie ale modernității poetului. Lucian Blaga deslușea traseul complotist de la "Cazul Grama" la "tipul Grama", iar Șerban Cioculescu socotea acest itinerar de la Grama la "câțiva agramați". Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revendicat de avangardă și de modernitatea tradițională deopotrivă, asociat, pe rând, valérysmului, mallarméismului, spiritualismului precreștin ș.a.m.d. Argumentul lui Codreanu (preluat și pe coperta ultimă a lucrării) este hotărâtor și depărtează, posibil, căutătorii în literatura obscură sau în ermetismul sintactic mallarméan, de ce nu chiar și pe cei convinși de modernismul barbian sau de deschiderea sa spre avangardă, de lucrarea în cauză: "Marea contribuție a lui Ion Barbu, în estetica secolului trecut, este ermetismul canonic, sintagmă prin care poetul a ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
punct de vedere, dintr-un punct de vedere și construcțiile adverb + vorbind 26; se va face referire și la sinonimele lor descrise sau amintite anterior, adverbele sufixate și nesufixate. Vor fi sugerate câteva idei mai evidente în legătură cu premisele semantico-pragmatice și sintactice ale acestor lexicalizări și ale relației de sinonimie care se poate stabili între ele27. Analizând lista de compatibilități semantice ale categorizatorilor adverbiali cu adjectivele construită pe baza corpusului (Anexa III), se confirmă faptul intuitiv că adjectivele calificative apar în construcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
chip/manieră, iar cele categoriale, în sintagme cu din punct de vedere/vorbind. Adjectivele situaționale 28 apar cu precădere în primul context 29 și mai rar în cel de-al doilea 30. 3.1. Expresiile lexicale adverbiale de mod - variante sintactice, sinonime expresive Considerând nemarcate expresiile lexicale adverbiale în mod + adjectiv, din punct de vedere + adjectiv, celelalte construcții pot fi grupate ca variante sau sinonime ale acestora. Categorizatorul adverbial de tip "mod", atunci când operează asupra unui adjectiv postpus la superlativ relativ
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
adjectiv postpus la superlativ relativ (în modul cel mai centralizat cu putință, în modul cel mai brutal) sau când substantivul mod primește și alți determinanți (în modul integral și iremisibil al muribunzilor), apare articulat, în modul fiind deci o variantă sintactică a lui în mod. Aceeași este și situația perechilor în chip/în chipul, în maniera/în manieră (în chipul cel mai evident; Aerul cetății miroase a parfumuri amestecate, iar luminile străzilor găuresc întunericul serii în cel mai romantic chip, blog
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cu vorbind; această compatibilitate semantică a adjectivelor menționate arată că valoarea calificativă sau categorială a acestora nu este fixă și exclusivă, total intrinsecă, ci este activată de context. Categorizatorii adverbiali au rolul de a marca explicit valoarea contextuală, semantico-pragmatică și sintactică (circumstanțial de mod/modalitate vs circumstanțial de relație), a adverbialului. Aceasta este și suma care îi rămâne editorului în chip teoretic sub formă de profit (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Are o impresie bună despre americani - teoretic vorbind (R. Preda, Jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
scrofește, mierește, bișnițărește; festival-icește, putin-icește; elodiamente, emoționalmente, popularmente. Adverbele în -iș (-îș) au o frecvență redusă, sunt populare, regionale, familiare, învechite, mărci care le fac incompatibile cu limbajul științific (și juridic). S-au făcut câteva sugestii privind premisele semantico-pragmatice și sintactice ale acestor lexicalizări și ale valențelor lor sinonimice (de exemplu, au fost verificate intuițiile că adverbele nesufixate de mod cu un adjectiv omonim sunt preferate lexicalizărilor prin expresii adverbiale, că sintagmele în chip + adjectiv tind să devină sinonime arhaizante ale
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
psihologic) regizoral (din punct de vedere artistic, cât și regizoral) religios religios (din punct de vedere moral și religios) rutier sanitar sanitar (din punct de vedere sanitar, cât și social) semantic sentimental (din punct de vedere sentimental și profesional) sexual sintactic social social (din punct de vedere economic și social) social (din punct de vedere emoțional și social) social (din punct de vedere medical, social și politic) social (din punct de vedere sanitar, cât și social) social (din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
pentru limba română, în general, și, în particular, pentru româna actuală, vine din faptul că: nu există studii anterioare similare care să fie folosite ca bază a unei comparații; o descriere completă, pertinentă, trebuie să aibă în vedere și situația sintactică, semantică, statistică etc. a tuturor adverbelor nesufixate cu un adjectiv omonim și raportul de frecvență dintre diversele poziții sintactice ocupate de adverbiale; o asemenea analiză detaliată și exactă presupune corelarea expresiilor lexicale adverbiale cu tipurile funcționale de adverbe și, în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
similare care să fie folosite ca bază a unei comparații; o descriere completă, pertinentă, trebuie să aibă în vedere și situația sintactică, semantică, statistică etc. a tuturor adverbelor nesufixate cu un adjectiv omonim și raportul de frecvență dintre diversele poziții sintactice ocupate de adverbiale; o asemenea analiză detaliată și exactă presupune corelarea expresiilor lexicale adverbiale cu tipurile funcționale de adverbe și, în același timp, cu tipurile semantice de adjective (calificative, categoriale și situaționale). 28 Pentru descrierea adjectivelor situaționale, vezi Brăescu (2005
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
D. COMȘA Sibiiu, 1877, 1 vol. 8, 200 pag. Cam de mult ne deprinsesem a primi din Transilvania cărți scrise într-o limbă foarte ciudată. În urma înrîuririi germane și a celei maghiare scriitorii români din principatul Ardealului își formaseră șabloane sintactice pe care le împleteau cu cuvinte latinești spre marea daună a limbei naționale. Limba germană e foarte bogată în vorbe, în urma înlesnirii cu care dintr-o radicală se pot forma o mulțime de cuvinte {EminescuOpIX 407} derivate, fie prin adăogirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă, se mulțumesc cu calomnii, bârfe și defăimări. Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-mi ofere o provocare, cineva care să Înțeleagă faptul că, inventând limba asta a mea, Încerc, de fapt, să creez o nouă realitate. —Înțeleg. — Problema e că, atunci când Încercam să-ți trezesc interesul cu roluri semantice și gruparea de funcții sintactice, n-ai părut foarte pasionată. Sunt sigur că din multe puncte de vedere nu ești o persoană plictisitoare, dar... Stai puțin, ți se pare că eu sunt plictisitoare? — Doar puțin, poate, dar nu pune chestia asta la inimă. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
școlară ne-a insuflat-o pentru opera de artă și pentru artist. Într-o încercare de-a dreptul eroică, Heinrich F. Plett (1983) a încercat să fundamenteze o „știință a textului”, plecând de la premisa că literatura are trei nivele constitutive: sintactic, semantic și pragmatic. Jurnalismul (alăturat în mod abuziv textului științific, anunțului, rețetei etc.) ar aparține nivelului pragmatic, prin pragmatism înțelegând: „studiul limbajului în contextul caracteristicilor utilizării sale: motivațiile psihosociale ale emițătorului, reacțiile interlocutorului, obiectul discursului, contextul social al discursului etc
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a prozei. Structuraliștii au rezolvat această dilemă, tratând limbajul poetic în sens de literatură, nedespărțită în genuri. Ipoteza noastră este că facem o comparație între două texte scrise în aceeași limbă și formate din aceleași lexeme și din aceleași construcții sintactice. Singura deosebire dintre ele constă în aceea că unul este parte a unei structuri artistice, iar celălalt nu. (I.M. Lotman, 1970, p. 83) Diferența între jurnalism și literatură stă în intenționalitate și în scop (a informa, a comunica vs a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
utilizarea lor și să nu ne lăsăm intimidați de mulțimea clasificărilor. Numeroase și amendabile în cazul concret al figurilor, aceste clasificări pot fi reduse la următorul tablou taxonomic: figuri de cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
necesari sunt conectorii argumentativi: pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat, ar mai fi de adăugat, greșesc cei care... În discursul jurnalistic (altul decât cel argumentativ), întâlnim o multitudine de conectori, mai mult sau mai puțin productivi. Conectorii sintactici pot fi: adiționali (și, în plus, următorul, deci, așadar), de contrast (oricât, în schimb, totuși, pe de altă parte), de comparație (similar cu, asemănător cu), spațiali (aici, dincolo, lângă, alături), temporali (mai târziu, mai devreme, în acel timp, după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ele pot ascunde nedorite nuanțe de comentariu (de exemplu, a pretinde). Pe lângă multiplicarea citării surselor, mai identifică un mijloc de credibilizare, de întărire epistemică (a crede că este adevărat) a știrii: utilizarea condiționalului: „Conform greviștilor, guvernul ar fi oferit...”. Legăturile sintactice. În știre, ele par extrem de reduse. În acest mod, se evită relațiile cauzale, explicațiile directe etc. În schimb, indicatorii temporali sunt frecvenți. Atunci când sunt inevitabile, legăturile cauzale sau consecutive iau forma unei constatări: dat fiind faptul că..., e de menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul poate continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e" Asocierile noastre, fie și succinte, cu operele lui Baudelaire, Blaga și Arghezi, dovedesc că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
patologic (limbaj nedezvoltat); b) limbaj întârziat, cu model normal; c) întreruperea dezvoltării limbajului; d) limbaj calitativ diferit de limbajul normal. După criteriul aplicat dificultăților de învățare (L. Bloom), identificăm: 1. dificultățile de învățare a formei limbajului (aspecte fonologice, morfologice și sintactice); 2. dificultățile de învățare a conținutului limbajului (aspectele semantice ale limbii); 3. dificultățile în învățarea utilizării limbajului în comunicare. Din această perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: a) tulburări fonologice - sunetele nu sunt produse conform regulilor lingvistice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
comunicare. Din această perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: a) tulburări fonologice - sunetele nu sunt produse conform regulilor lingvistice ale comunicării; b) tulburări morfologice - privesc construcția cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, timp, mod, etc.; c) tulburări sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, a ordinii cuvintelor în propoziții sau fraze; d) tulburări semantice - privesc simbolistica, acordarea de semnificații, codificarea și decodificarea cuvintelor și frazelor; e) tulburările pragmatice - combinări discordante ale limbajului verbal cu cel non verbal
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]