5,222 matches
-
particularităților regionale sau a celor strict eminesciene, demonstrând neobosit valoarea și funcția lor poetică. Precizează apoi criteriile după care va opera „restituirea caracterului hotărât de poet”. În fragmentele rămase de la T. există numai analiza a patru poezii, urmărind „elementele morfologice, sintactice, fonetice”, „punctuația” ș.a. Acolo unde consultarea manuscriselor rămâne ineficientă, el apelează la lingvistică, stilistică, folclor, etnografie, mitologie, limbi străine, la comparații cu secvențe similare din marii poeți germani. Demonstrația se desfășoară pe fondul unor considerații avântate, chiar lirice, asupra valorii
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
pagode de xilofon/ fructele răcoare albă/ atomii în litere chinezești// ninge de asemeni cu hieroglife și ideograme/ pufoase și moi alb topind/ evantaie imense și multe camelii” (Țara Sin. Despre Tao, despre Te). Se constată o varietate a formelor stilistice, sintactice și metaforice: lexemele asiatice se alătură cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
formelor stilistice, sintactice și metaforice: lexemele asiatice se alătură cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent) oracular urmează tonului (aparent) colocvial, asocierile metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar („eu am nostalgii de mogul/ și
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în Cele mai frumoase nerozii (1981), în Școala tăcerii (1991), precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute și pilduitor hazlii („A greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Friedrich Gerstäcker (Plutașul, 1874), Wilhelm Hauff (Othelo, 1875). Din franceză a transpus romanul lui F. Le Prince, Mâna de mort (I-IV, 1869), urmare la Contele de Monte-Cristo de Al. Dumas. Cu rare excepții, când apar improprietăți lexicale și construcții sintactice greșite, limba în care V. și-a făcut traducerile este cursivă și câteodată chiar elegantă. Traduceri: F. Le Prince, Mâna de mort, I-IV, București, 1869; [Autor neidentificat], Misterele unui harem. Istorie criminală turcească, București, 1873; Edmond Hahn, Contesa falsă
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
a fi cal bătrân”, „a avea urechi de lup”); în majoritatea colecțiilor publicate multe z. apar cu verbul la infinitiv. Față de proverb, care este o îmbinare stabilă de cuvinte în propoziții sau în fraze, z. are o mai mare mobilitate sintactică. Prin aceste caracteristici, este frecvent considerată o categorie aparte de fapte stilistice. Fiind în primul rând expresie figurată, folosește, ca procedee specifice, metafora („ajunge o măciucă la un car cu oale”) sau comparația („ca stelele cerului”, „ca nisipul mării”). Concluzia
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
-i închini un taur! E sărbătoare-n cercul lui Saturn.” Odată cu Casa a Noua (1979), hermetismul de factură modernistă din Cercuri la Elsinore și Călărețul de aer (1976) - întemeiat pe contragerea extremă a expresiei, plurivalența semantică, muzicalitatea sugestiv-sinestezică și artificiul sintactic - se întoarce către formele tradiționale ale încifrării alchimice și ale simbolisticii astrologice, distilând poetic ecouri din etapele ascensionale presupuse de „Marea Operă” și îndrumând cititorul de-a lungul coridoarelor misterioase ale puterilor zodiacale. Elaborate în spirit baroc - sub patronajul lui
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
selecția și perpetuează inegalitățile. Teoria codurilor culturale, elaborată de Bernstein, susține că, la nivelul limbajului, școala încurajează și recompensează utilizarea unui cod lingvistic lărgit și sancționează codul cultural restrâns. Codul restrâns, spre deosebire de cel elaborat, are o mare previzibilitate lexicală și sintactică, folosește construcții facile și este caracterizat de simplitate și lipsă de alternative. În cuvintele lui Bernstein, „un copil limitat la un cod restrâns va tinde să se dezvolte în mod esențial prin reglările inerente acestui tip de cod. În acest
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
așa cum se poate vedea mai jos: - afazia globală constă în disoluția limbajului în totalitatea sa, atât în ceea ce privește înțelegerea, cât și expresia vorbirii, - afazia senzorială (Wernicke) interesează elaborarea limbajului, identificarea și înțelegerea simbolurilor verbale sau scrise (surditate și cecitate verbală); - afaziile sintactice sunt reprezentate prin două forme clinice: agramatismul lui Pick, în care tulburările privesc, în mod predominant, elaborarea frazelor, bolnavul utilizând un stil de limbaj telegrafic cu o structură gramaticala elementară, paragramatismul lui Kleist, în care, deși în parte este conservată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un sens diferit. Agramatismul, descris de Küssmaul, este a tulburare de ordonare sintactică putând merge până la forma stilului telegrafic. Paragramatismul descris de Bleuler, specific schizofreniei, este reprezentat prin expresii bizare, neoformații verbale etc. Schizofazia, menționată prima dată de Kraepelin, desemnează „confuzia verbală” și ea reprezintă o varietate a formei descrisă de Bleuler. Este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
împrejurare. Dacă, în activitățile desfășurate în școală, personalul didactic va persista în atitudinea de încurajare activă a exprimării copiilor și le vor oferi, în forme neagresive, dar ferme, modele bune de vorbire, atunci ei vor părăsi formele incorecte (fonetice, morfologice, sintactice). Dintr‑o altă perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: - tulburări fonologice - persoana nu produce sunetele conform cu regulile lingvistice ale comunicării; - tulburările morfologice - privesc construcția cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, mod, timp etc.; - tulburările sintactice - încălcări ale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fonetice, morfologice, sintactice). Dintr‑o altă perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: - tulburări fonologice - persoana nu produce sunetele conform cu regulile lingvistice ale comunicării; - tulburările morfologice - privesc construcția cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, mod, timp etc.; - tulburările sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, în ceea ce privește ordinea cuvintelor în propoziții și fraze (structura propoziției sau frazei); - tulburările semantice - privesc simbolistica, acordarea de semnificații, codificarea și decodificarea cuvintelor și frazelor; - tulburările pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
decodificarea cuvintelor și frazelor; - tulburările pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală. Această clasificare corespunde criteriului aplicat dificultăților de învățare a limbajului de către L. Bloom: 1. Dificultățile de învățare a formei limbajului se referă la aspectele fonologice, morfologice și sintactice: - învățarea fonologică presupune însușirea fonemelor, silabelor și prozodiei (accent, intonație); - învățarea morfologică presupune însușirea de cuvinte (substantive, adjective, verbe, adverbe, conjuncții, prepoziții etc.); - învățarea sintactică presupune însușirea ordinii, ierarhizării și raporturilor convenționale consacrate de logica lingvistică în limbă. 2. Dificultățile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Bloom: 1. Dificultățile de învățare a formei limbajului se referă la aspectele fonologice, morfologice și sintactice: - învățarea fonologică presupune însușirea fonemelor, silabelor și prozodiei (accent, intonație); - învățarea morfologică presupune însușirea de cuvinte (substantive, adjective, verbe, adverbe, conjuncții, prepoziții etc.); - învățarea sintactică presupune însușirea ordinii, ierarhizării și raporturilor convenționale consacrate de logica lingvistică în limbă. 2. Dificultățile de învățare a conținutului limbajului se referă la aspectele semantice ale limbii; asimilarea cuvintelor limbii (vocabularul, fondul lexical al limbii) nu se rezumă la memorarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
al mamei, adaptarea socială și familială, atitudini educative în familie), iar al doilea nivel se referea la practicile educative existente în familie. Alte cercetări au pus în evidență rolul activ al mamei în învățarea de către copil a structurilor morfologice și sintactice ale limbii, dezvoltarea gândirii și limbajului, efectul calității mediului familial în dezvoltarea și consolidarea imaginii de sine la copil, consecințele în plan comportamental și social (mai ales în școală) ale imaginii de sine a copilului. 12.2. Consilierea și orientarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
aplicații, aflat sub controlul direct al sistemului de operare, și trebuie să realizeze două funcții principale: intermedierea și autentificarea. Intermedirea. Un echipament independent, cunoscut, de regulă, sub numele de front-end processor, trebuie să intermedieze orice intrare, ceea ce ar însemna validarea sintactică și logică înaintea înlesnirii accesului la calculatorul central. Ea ar consta în controlul preventiv al erorilor la intrare, al încadrării datelor în limitele unor intervale prestabilite, precum și controlul biților de paritate. Cel mai important lucru realizat prin funcția de intermediere
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
constituie în același timp o provocare și un experiment: polifonic și intertextual (procesând atât fragmente livrești, cât și frânturi din conversații cotidiene), pueril și atent manufacturat, poemul transferă senzația de plictiseală dinspre tematica spre retorica discursului. În fond, complicata armătură sintactică din Plicty nu e altceva decât o monodie bine controlată, care secretează continuu același sentiment al vidului semantic: „Între niște oameni de secol trecut/ care cască și umblă în căutare tare are re/ (probantur amicitiae)/ stau duminica în pat picotesc
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
ale timpului, când e vorba de adversari.[...] Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind să scoată la lumină colțuri interesante din trecutul zbuciumat al țării, în care se vede coloarea timpului și psihologia societății. Și factura sintactică a stilului are o tehnică mai modernă. Fraza e mai degajată din angrenajul coordonărilor și al incidentelor. Țâșnește câteodată viu și energic în dialoguri scurte. E caracteristică în această privință scena dinamică, povestită cu efecte teatrale a mazilirii lui Antonie-vodă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
bine determinat, exprimând o judecată completă și o concluzie. Prin conținut se apropie de maximă, dar se deosebește de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a operei, iar obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
stilizate cu migală și rafinament. Elemente altădată vituperate constituie acum materia poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
1980). Tehnica de editor foarte scrupulos a lui P. este vădită, de asemenea, în modul cum a stabilit textul studiului Personalismul energetic al lui C. Rădulescu-Motru (1984), nota la ediție ocupându-se, în zeci de pagini, de grafii, fonetică, fonetica sintactică, morfologia, formarea cuvintelor, sintaxa și lexicul operei avute în vedere. Încă în intervenția intitulată Imixtiunea incompetentă în structura edițiilor, apărută în revista „Luceafărul” (1980), ulterior și în alte articole din „România literară”, P. și-a exprimat dezacordul față de amputarea textelor
PIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
lucidă flămândă/ Înăuntru e creierul tânăr/ pofticios - vulpe veșnic gravidă” (Teze despre zilele faste). Plasarea abstracțiunilor în proximitatea rău famată a organicului („Fragilitatea Martei - un exces de adrenalină/ luciditatea - cianura dintr-o vișină crudă”), laolaltă cu suspendarea barierelor de protecție sintactică, generează o corupere iremediabilă a conceptului de către empirie, marcând totodată existența unui rest ce continuă să se sustragă eforturilor cognitive. Însă de aici nu rezultă, ca în atâtea alte cazuri, o fetișizare a psihicului sau a senzorilor, căci același tratament
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
proză. Cuvântul de ordine nu mai este însă, ca la Radu Petrescu, jurnalul, ci autobiografia, în chiar sensul pervertit impus în anii ’50, de versiune mobilă, corectabilă la nesfârșit, a propriei vieți. Formula autobiografiei favorizează romanescul, supunându-se unui principiu sintactic, spre deosebire de jurnal, care ține de unul morfologic, al „fotogramei”, și nu al „peliculei”. O. a publicat în câteva rânduri secvențe diaristice autonome - în Ucenic la clasici (1979), jurnal al perioadei 1949-1953, sau în Poezie și autobiografie. Micul Paris (1994), pentru
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]