15,519 matches
-
Blasfemul prin cuvânt trebuie pus în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă în refuzul revelației, al adevărului evident, manifestat sub ochii săi. „Duhul Sfânt” din fragmentele comentate nu trebuie interpretat ca a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ultimii ani mai cu seamă, au apărut tot felul de traduceri neprofesioniste, făcute după versiuni moderne (engleză ori franceză), de către inși fără o pregătire specială, din rațiuni eminamente comerciale. Acum câteva luni, îi scriam directorului unei edituri bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința împăcată”. Cumplit este că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de a exemplifica în chip concret expunerea sistematică și generală conținută în cele trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Irineu (Adv. haer. I, 5), a lui Iustin (2Apol. 5) sau a lui Tertulian (Apol. 22). Origen își însușește interpretarea lui Philon (Comentarii asupra lui Ioan VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară a variantei mai lungi), urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa în Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu șîn loc de „și să se închine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care o va respinge fără milă cincizeci de ani mai târziu. Ce să se fi întâmplat între 1939 și 1992? Cum se explică această retragere pe poziții absolut stranii? Singura explicație trebuie căutată în atitudinea sa tot mai virulentă și sistematică împotriva modernismului (implicit împotriva metodei critice și istorice practicate de către savanții occidentali), împotriva Occidentului în general și a catolicismului în special. Naționalismul comunist, omniprezent în epoca lui Ceaușescu, i-a înlesnit, vai!, această atitudine. Maxim Mărturisitorul împotriva lui Origen via
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică în 1950 epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, în mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul foarte precis de a impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la vechii Părinți și mai cu seamă de la cei greci. În plus, sensul literal al Sfintei Scripturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de text, să-l contemple și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în clasica manieră oblică niponă, tema
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
remunerată simbolic. Obișnuiți, oarecum, cu reconstrucțiile la scară largă în semn de răspuns la vitregiile naturii, că doar erupțiile, cutremurele, tsunami și taifunurile au fost parte din farmecul etern al arhipelagului, niponii s-au văzut, în premieră, confruntați cu distrugerea sistematică operată de om. Dar n-au disperat. Pentru ei, atunci, nu s-a ivit nici un deus ex machina economic, precum planul Marshall din Europa Occidentală. Ziua de muncă începea dimineață devreme și se termina mult după apusul soarelui. Unele firme
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta se întâmplă mai ales în presă) ca mijloc stilistic, discreditarea și defăimarea sistematice. Nihilismul, cinismul, discreditarea și defăimarea sunt atitudini distructive față de viață și ne pot ruina bucuria autentică de a trăi nouă înșine și altora. Sunt totuși exemplare neplăcute ale speciei umane mă gândesc la propriile experiențe de la întâlnirile profesorilor universitari a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
luându-ne uneori bucuria de a ne ruga, tocmai pentru că aceste niveluri maxime nu pot fi atinse. Astfel, pentru mine a fost o mare eliberare interioară când am conștientizat meditând că nici Biblia ebraică, nici Noul Testament nu cunosc o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am reconstruit profilul extraordinar al Nazarineanului pe baza unei bogate cercetări biblice din ultimii două sute de ani, am reflectat mult asupra întregului subiect asemenea unuia care îl are la inimă, am motivat cu precizie afirmațiile mele, prezentându-le în mod sistematic. Impulsul mi-a venit din experiența scrierii cărții mele Biserica (1967). Mi-am dat seama că vorbeam continuu despre Isus Cristos, dar nu știam să dau un răspuns precis la întrebarea ce anume vroia, spunea sau făcea acest Isus. Am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
primit în viața veșnică. În filozofia religiei a lui Hegel, în schimb, este Dumnezeu însuși Cel ce revine aproape în mod automat de la moarte la viață, într-o necesară devenire a procesului dialectic. Impotența lui Dumnezeu în fața Holocaustului Holocaustul, uciderea sistematică a șase milioane de evrei și a circa cinci sute de mii de sinti și rromi, un act de o barbarie și brutalitate unice în istoria omenirii, a dat problemei raportului dintre Dumnezeu și suferință o profunzime niciodată atinsă. Îmi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religii Sunt și rămân o persoană religioasă. Cu toate acestea nu mă aflu în prima linie împotriva persoanelor nereligioase, secularizate, laice. Mă simt o persoană laică și cred că am motive justificate doar pentru a refuza secularismul ideologic, o absență sistematică a lui Dumnezeu. În calitate de teolog creștin, m-am ocupat tot mai mult de schimbarea atitudinii Bisericilor creștine în raportul cu religiile necreștine. Am putut observa anumite succese: în decretele Conciliului Vatican II despre libertatea de conștiință și cea religioasă, despre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a stabili profiluri ale copiilor adoptați și ale adoptatorilor lor, ceea ce constituie de fapt unul din obiectivele cercetării analizate. Partea a doua a lucrării prezintă propriile cercetări empirice ale autoarei, în număr de patru. Fiecare capitol este prezentat în mod sistematic, are propria sa fundamentare teoretică, răspunde unor întrebări de cercetare și are obiective și strategii proprii. Capitolul 4 se bazează pe studiul empiric al datelor culese prin analiza documentelor sociale identificate în dosarele părinților adoptatori și ale copiilor adoptați, aflate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
piatră de temelie pentru dezvoltarea ulterioară a teoriilor moderne în domeniul adopției copiilor. Rezultatul unei intense munci de teren, desfășurată pe o perioadă de timp de aproximativ 10 ani, teoria a fost considerată de mulți specialiști ca fiind prima încercare sistematică de a explica adaptarea la adopție în termenii modelului de interacțiune familială 230. Asumpția centrală a teoriei este aceea că, părinții adoptatori prezintă un handicap de rol rezultat din diferențele existente între parentalitatea biologică și parentalitatea adoptivă, pentru care nu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nici concepute independent de o umanitate și de comportamentele sale esențiale. Nu regăsim oare în apariția științelor umane trăsătura caracteristică a culturii moderne? Doar omul a constituit dintotdeauna tema principală a propriei sale reflecții, și astfel un obiect de studiu sistematic și constant. Irupția științelor umane în secolul XX și extraordinara lor dezvoltare pot oare din acest moment dovedi altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau mai puțin confuz și întrezărite ca subiectivitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de câte ori se dorește. Pe baza acestor idealități este posibil a întemeia legi, corelații, care prezintă același caracter de obiectivitate absolută. O teorie științifică privitoare la om va fi ansamblul acestor corelații și acestor reguli, în sensul unei totalități coerente și sistematice. Dacă vorbim de pildă despre sinucideri, acestea pot fi numărate. Simplei acumulări încă lipsite de inteligibilitate a acestor fapte empirice i se substituie în acest fel ceva diferit, un număr, care devine semnificativ dacă putem să-l punem în raport
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
parte, având în vedere că acest conținut al lumii tehno-științei devine cel al Universității, ca aceasta din urmă să-și conceapă și să-și desfășoare de acum înainte activitatea "științifică" de cercetare și de învățare ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a fost instaurată dintr-o dată, ci este rezultatul unui proces îndelungat ale cărui faze le accentuează și le reflectă pe cele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu pot produce în mod independent acel sistem comun de idei, interpretări și valori ce caracterizează o societate viabilă. Faptele sunt, pe de o parte, în afara oricărui control, iar pe de altă parte, inadecvate. Deci orice cultură este o prejudecată sistematică. Societatea are nevoie de paradigme. Orice problemă, care în lumina rațiunii rămâne deschisă, reprezintă o prejudecată. Nici o societate fără cultură, nici o cultură fără prejudecăți impuse. Numai prejudecata face posibilă viața socială și ordinea socială. (E. Gellner, 1998, p. 43) Esențialismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viziunilor Statului instrument aflat în serviciul societății, se îndreaptă concepția marxistă, sau materialistă a Statului ca instrument de dominație a societății. Potrivit acestei concepții, cei care controlează producția ("capitaliștii") controlează, în egală măsură, Statul. Marx nu a furnizat o teorie sistematică a Statului, gîndirea sa în domeniu putînd fi rezumată în celebra formulă din Manifestul Partidului Comunist, în care afirma că "guvernul modern nu este decît un comitet care gestionează afacerile comune ale întregii clase burgheze". Totuși, nu întotdeauna deținătorii puterii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
locale și coordonează reprezentanțele teritoriale ale ministerelor. Deci, descentralizarea nu reduce semnificativ puterea Statului, ci mai curînd în eliberează de unele sarcini cu care se descurcă tot mai greu. Dar ea conferă reprezentanților locali posibilitatea de a întreține relații mai sistematice cu actori exteriori administrației, mai ales întreprinderi. Față cu dificultățile crizei economice și cu scopul de a crește ocuparea, autoritățile loca-le sunt chemate să-și întărească politicile lor economice. Astfel s-au dezvoltat zone special amenajate pentru a găzdui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un bun domeniu de orientare în vederea alegerii celei mai bune părți din dubla distincție dintre public și privat pe de o parte, comercial și non-comercial pe de altă parte. Eroarea ar consta în fixarea ca obiectiv a reducerii sau extensiunii sistematice a unei anumite categorii în detrimentul celorlalte. Am văzut că frontierele dintre sectoare sunt greu de determinat și că, în plus, se înregistrează transferuri frecvente dintr-o parte în alta. Aceasta provine din faptul că noi am fixat categorii mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evaluare este la modă. Este utilizată sistematic în programele de formare, unde ea desemnează măsura achizițiilor participanților și/ sau calitatea prestațiilor intervenienților. Din ce în ce mai mult se face referință la această noțiune, deoarece mai toate guvernele au decis să implementeze o politică sistematică de evaluare a politicilor publice. Din acest punct de vedere, evaluarea constituie o operațiune ex-post, adică după aplicarea unei politici particulare, cu scopul de a-i influența impactul. Există însă și evaluarei exante, sau a priori, care își propune să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]