591 matches
-
nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau halucinatorii, cu evoluție cronică, ce nu produc alterări profunde ale personalității cum este cazul psihozelor din grupa schizofreniei. În categoria psihozelor endogene delirante de tip sistematizat, cronice, sunt incluse următoarele: paranoia sau delirul sistematizat cronic, nehalucinator; parafreniile sau psihozele delirant-halucinatorii cronice; deliranții pasionali, la care delirul simplu, sau halucinator, este bine sistematizat din punct de vedere tematic și în final, psihozele endogene atipice. Aceste tulburări reprezintă o categorie nosologică importantă și extrem de interesantă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o mare varietate și complexitate a tulburărilor psihice, și posibilitatea de a „vedea” și de a „înțelege” persoana umană din punct de vedere psihologic, într-o dublă perspectivă: antropologică și ontologică. Paranoia Caracteristici psihopatologice Paranoia este un delir cronic sistematizat, de regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă monotematic, care domină gândirea, acțiunile, comportamentul și personalitatea individului, cu o aparență formal-constructivă logică a judecății. Acest delir nu duce la alterarea personalității bolnavului. Din punct de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei fixe”; paranoia secundară, acută sau cu evoluție periodică, având o tematică delirantă, de regulă indusă. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că paranoia se dezvoltă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a formulării judecăților. Acest aspect împiedică individul de a avea o concepție exactă atât despre lumea externă, cât și despre sine însuși. Această psihorigiditate a gândirii face ca în sfera conștiinței bolnavului să aibă acces numai noțiuni parțial selecționate și sistematizate, trunchiate și incomplete. Paranoicul se înșală asupra lui însuși și asupra lumii externe. El „se vede pe sine” mai frumos, mai bun decât este în realitate, iar lumea „o vede” mai urâtă și mai rea decât este de fapt. Inadaptabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de absurditate. Ea este o convingere fermă, sistematizată, care nu poate fi schimbată. Este un delir ipohondriac net și definitiv. Ipohondriacul interpretativ și revendicativ este o formă accentuată a precedentei. Activ în a-și cultiva preocupările delirante în relație cu „boala” sa, cu numeroasele sale boli de care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care sunt asociate prezența halucinațiilor. Parafrenia fantastică este forma clinică ce cuprinde idei delirante extravagante, incoerente, la care se asociază multiple halucinații. Referindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se descriu două forme clinice: demența Pick și demența Altzheimer. Debutul clinic al bolii se situează în jurul vârstei de 45-65 de ani, sexul feminin fiind, statistic, mai vulnerabil. Se notează forme familiale, fapt care pledează în favoarea unui factor de heredo-degenerescență sistematizată al acestor afecțiuni. Vom prezenta în continuare caracteristicile clinice ale celor două forme de demențe presenile. Demența Pick. Afecțiunea a fost descrisă de Pick (întâi în 1892 și, ulterior, în 1906), apoi de către Altzheimer (1911). Ea este definită ca „un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de factură psihotică, care a operat o modificare profundă într-un anumit „sector” al aparatului psihic sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest tip de modificări apar în urma evoluției psihozelor endogene (schizofrenie, PMD, psihoze schizo-afective, deliruri cronice sistematizate, epilepsie cu tulburări psihice etc.). Stările defectuale post-procesuale pot avea diferite aspecte psihopatologice în funcție de procesul psihotic care a acționat asupra sistemului personalității: defecte post-schizofrenice, defecte post-PMD, defecte post-delirante etc. 37. MODELE PSIHO-BIOGRAFICE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Viața unei persoane nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri, fenomene, persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme centrale sau difuză, nesistematizată, în opoziție flagrantă cu realitatea, de care bolnavul este ferm convins și care are un caracter ireductibil. Este o tulburare intelectuală. Demență: deteriorare psihică globală caracterizată printr-o slăbire progresivă și generală a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un delir tematic sistematizat, în cursul căruia bolnavul are convingerea că în interiorul lui „a intrat” o ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.) a cărei victimă este, obligându-l să execute ordinele acestuia în mod necondiționat. Sinonim: demonopatie. Potomanie: nevoia patologică imperioasă de a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor (al semnificației) într-o manieră la fel de metodică și de consecventă ca noțiunile-semnificații ale științelor. Deoarece cunoașterea științifică este organizată printr-o reflecție orientată permanent asupra ei, atribuirea acestei cunoașteri formelor lingvistice trebuie să fie (și în general este) la fel de sistematizată, semnele lingvistice devenind componente ale nomenclaturilor instituite prin evoluția științelor, iar nu prin evoluția limbilor. Drept urmare, aspectul literar al limbii, care conține aceste nomenclaturi și este realizat în general printr-o activitate intenționată pe baza unor scopuri determinate, are multe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ordinea normativă (normativitatea) se realizează în două maniere distincte: mai întîi, prin evoluție și prin acțiunea cauzelor care determină această evoluție, limba impune indivizilor realități instituite social (norma limbii sau norma-cutumă), apoi, printr-o activitate volitivă, se creează un aspect sistematizat al limbii, devenite limbă de cultură, care impune reguli realizate prin normare (norma-lege sau norma-legiferată). În raport cu această ordine normativă se manifestă libertatea lingvistică, care nu trebuie înțeleasă numaidecît ca o opțiune pentru abaterea de la norma-cutumă sau de la norma-legiferată prin anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În prima parte a acestei cărți, vom aborda analiza statistico-economică la nivel macroeconomic. Statistica macroeconomică studiază, prin metode și tehnici specifice, aspecte esențiale ale economiei naționale în ansamblul său. În acest scop, fenomenele și procesele economice și sociale sunt cuantificate, sistematizate și agregate prin metode statistice de observare, prelucrare și analiză<footnote I. Capanu, P. Wagner, C. Secăreanu, Statistică macroeconomică, Editura Economică, București, 1997, p. 11. footnote>. Acest demers se concretizează în agregate macroeconomice, care exprimă cantitativ dimen siunea, structura și
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
anumită imagine despre sine corespunzătoare vârstei și defectului. Apar preferințe pentru activități practice, care nu includ prea mult vorbirea, pentru artă, desen, muzică, laborator, dentistică, sport interese exprimate cu șovăială, comparativ cu puberul fără handicap. La fete interesele sunt mai sistematizate și raportate la un cerc mai restrâns de acțiuni. Motivația nu e condiționată de factori educativi externi, ci de imbolduri proprii izvorâte din conștiința defectului. În opțiunea profesională, cât și în alegerea modelului de viață se observă originalitatea subiecților și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare a conștiinței colective; • Contextul actului mincinos (CÎND și UNDE?), luînd în seamă: domeniile particulare și sociale de manifestare ale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dețină o coerență internă. Totodată, o ideologie se anunță mereu printr-o structură care se află în contrast cu ceea ce nu poate fi catalogat drept ideologie (și aici regăsim caracterul referențial al conceptului). Nu mai puțin, întrucât implică un set de idei sistematizate, ideologia presupune un anumit grad de abstractizare, dar și o anumită specificitate ce poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din punctul meu de vedere, faptul că, la rândul său, schimbarea socială poate influența evoluția unei societăți, afectând implicit sistemul său ideologic de credințe și toate elementele aflate în relație cu acesta. Ca atare, schimbarea socială afectează nu doar credințele sistematizate ideologic la nivelul imaginarului social, ci și contextul epistemic constituit de acestea, convențiile ideologice instituite în baza sa, modul în care este construit înțelesul social și cunoașterea socială ca atare. Noile elemente apărute ca urmare a schimbării sociale penetrează sistemul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
canceroasă. Monografia de față se adresează tuturor celor care vor să aprofundeze cele două domenii. Pe măsură ce acest lucru va fi realizat, se poate constata cât de multe puncte comune prezintă Imunogenetica și Oncogenetica (vezi capitolul 28). Materialul este bogat, bine sistematizat și de mare actualitate. Așadar, încă o reușită de care literatura științifică biomedicală din România avea mare nevoie și care conturează un început de drum pentru tinerii pasionați de cercetare în două dintre cele mai interesante domenii pe care le-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de un critic străin: Roger Caillois), spre întreprinderi culturale, în genere, lipsite de soliditate, care nu rezistă. Este evident că această situație nu se poate modifica decât, în principiu, prin punerea bazelor unei culturi de alt tip: solidă, specializată, riguroasă, sistematizată, profesionalizată. Cât timp precizia, exactitatea, opera de longue haleine vor fi socotite de către mulți, inclusiv poeți, valori minore, pedante, iritante, plictisitoare, obositoare etc., un mare progres în direcția marii culturi nu va fi posibil. Concluzia ni se pare firească. Făcând
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere, inconsistente, bizare și, nu rareori, funeste. Orientează, selectează și proiectează construcții ideatice argumentate, inteligibile, organizate, sistematizate și deschise criticii și corectărilor. Prea se mizează mult, în cultura română actuală, doar pe inspirația de moment, pe intuiție, impresie și improvizația scrisă (sau pretins bine scrisă). în această fază intelectuală imediată, rigoarea raționalistă, abstractă, rece și sistematică tinde
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
art (Paris, 1928), tr. rom., București, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1968; Liviu Rusu, Essai sur la crăation artistique (Paris, Alcan, 1935); reeditare, Bucarest, Editions Univers, 1972. 2 Tudor Vianu, Postume (București, Editura pentru literatură universală, 1966). 3 Texte alese, sistematizate și comentate de Ion Ianoși (București, Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, 1974). 9. O nouă istorie a ideilor, in: Cotidianul. Supliment cultural. Litere. Arte. Idei, 30 ianuarie 1995. 1 București, Editura Litera, 1994, 302 p. 2 Preocupare centrală a autorului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
debutul lent, însă, există o perioadă de pregătire, de "preparare" a delirului, ce durează luni și ani de zile. Bolnavul în perioada de incubație a bolii strânge dovezi și găsește semnificații, ajungând la un sistem delirant ce poate fi bine sistematizat sau nesistematizat. La construcția delirului participă halucinațiile. Temele delirante sunt variate și numeroase. Cele mai frecvente sunt: * temele de persecuție sau paranoide cu idei de urmărire, relație și prejudiciu; * temele de grandoare cu idei de bogăție, putere, frumusețe, megalomanie; * teme
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de fenomenul benzii desenate. Esența fenomenului este însă una mitologică. Acesta este și motivul pentru care primul capitol al lucrării este consacrat mitului. Este un capitol foarte consistent, neobișnuit de mare în raport cu celelalte capitole ale cărții. Aici sunt bine sistematizate definițiile clasice și actuale date mitului, cu trimitere precisă la autori și lucrări de primă mână (a se vedea în special pp. 11-125). Apreciez în mod deosebit corelațiile din această secvență a lucrării privind mitul și fenomenul povestirii. Printre altele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]