1,822 matches
-
peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
peste 80 % , valoare observată după administrarea dozelor de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo . Există o tendință aparentă a unei relații dependente de doză , referitor la timpul de revenire la valoarea inițială a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică fără a afecta frecvența pulsului . Contribuția efectului diuretic și natriuretic al medicamentului la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
prezent , nu se cunosc implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Riprazo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
ani sau peste . Studiile privind monoterapia cu Riprazo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Riprazo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Riprazo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
prezent , nu se cunosc implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Riprazo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
ani sau peste . Studiile privind monoterapia cu Riprazo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Riprazo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Riprazo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul
Ro_929 () [Corola-website/Science/291688_a_293017]
-
prezent , nu se cunosc implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Sprimeo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]
-
ani sau peste . Studiile privind monoterapia cu Sprimeo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Sprimeo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Sprimeo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]
-
prezent , nu se cunosc implicațiile clinice ale diferențelor în ceea ce privește efectul asupra ARP . Hipertensiune arterială La pacienții hipertensivi , administrarea de Sprimeo o dată pe zi în doze de 150 mg și 300 mg a asigurat reduceri dependente de doză ale tensiunii arteriale sistolice , precum și ale celei diastolice , care s- au menținut în întregul interval de dozare de 24 ore ( menținând beneficiul în primele ore ale dimineții ) , cu un raport mediu valoare maximă - valoare minimă pentru răspunsul diastolic de până la 98 % la doza de
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]
-
ani sau peste . Studiile privind monoterapia cu Sprimeo au demonstrat efecte de reducere a tensiunii arteriale comparabile cu alte clase de medicamente antihipertensive , inclusiv IECA și BRA . Comparativ cu un diuretic ( hidroclorotiazidă - HCTZ ) , Sprimeo 300 mg a redus tensiunea arterială sistolică/ diastolică cu 17, 0/ 12, 3 mmHg , față de 14, 4/ 10, 5 mmHg pentru HCTZ 25 mg după 12 săptămâni de tratament . La pacienții hipertensivi cu diabet zaharat , monoterapia cu Sprimeo s- a dovedit sigură și eficace . Studiile privind tratamentul
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]
-
tratament s- a raportat la 16 % dintre pacienții cu tumori solide . Dozele de SUTENT au fost reduse sau amânate temporar la aproximativ 2, 7 % dintre acești pacienți . Nici unul dintre acești pacienți nu a întrerupt tratamentul cu SUTENT . Hipertensiunea severă ( TA sistolică > 200 mm Hg sau TA distolică > 110mmHg ) a apărut la 4, 7 % dintre pacienți . Hipertensiunea arterială legată de tratament a apărut la aproximativ 24 % dintre pacienții netratați anterior , care au primit malat de sunitinib pentru MRCC comparativ cu
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
tratament s- a raportat la 16 % dintre pacienții cu tumori solide . Dozele de SUTENT au fost reduse sau amânate temporar la aproximativ 2, 7 % dintre acești pacienți . Nici unul dintre acești pacienți nu a întrerupt tratamentul cu SUTENT . Hipertensiunea severă ( TA sistolică > 200 mm Hg sau TA distolică > 110mmHg ) a apărut la 4, 7 % dintre pacienți . Hipertensiunea legată de tratament a apărut la aproximativ 24 % dintre pacienții netratați anterior care au primit malat de sunitinib pentru MRCC comparativ cu 1
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
tratament s- a raportat la 16 % dintre pacienții cu tumori solide . Dozele de SUTENT au fost reduse sau amânate temporar la aproximativ 2, 7 % dintre acești pacienți . Nici unul dintre acești pacienți nu a întrerupt tratamentul cu SUTENT . Hipertensiunea severă ( TA sistolică > 200 mm Hg sau TA distolică > 110mmHg ) a apărut la 4, 7 % dintre pacienți . Hipertensiunea arterială legată de tratament a apărut la aproximativ 24 % dintre pacienții netratați anterior care au primit malat de sunitinib pentru MRCC comparativ cu
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
voluntarii sănătoși , cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/ dl . Într- un studiu de interacțiune specifică , în care sildenafilul ( 100 mg ) a fost administrat în asociere cu amlodipina la pacienți hipertensivi , s- a produs o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg . În trei studii de interacțiune medicamentoasă specifică , alfa- blocantul doxazosin ( 4 mg și 8 mg ) și sildenafilul ( 25 mg , 50 mg sau 100 mg ) au fost administrate concomitent pacienților cu hiperplazie benignă de prostată ( HBP
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
și sildenafilul ( 25 mg , 50 mg sau 100 mg ) au fost administrate concomitent pacienților cu hiperplazie benignă de prostată ( HBP ) stabilizată sub tratamentul cu doxazosin . La aceste grupuri aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice în clinostatism de 7/ 7 mmHg , 9/ 5 mmHg și , respectiv , 8/ 4 mmHg și scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/ 6 mmHg , 11/ 4 mmHg și , respectiv , 4/ 5 mmHg . Când sildenafilul și
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
scăderi ușoare și tranzitorii ale tensiunii arteriale , care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice . După administrarea cronică a dozei de 80 mg de trei ori pe zi la pacienții cu hipertensiune arterială sistemică , valoarea medie a scăderii tensiunii arteriale sistolice și diastolice față de valoarea inițială a fost de 9, 4 mmHg și , respectiv , de 9, 1 mmHg . După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară au fost observate efecte mai puțin
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
mmHg . După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi la pacienții cu hipertensiune arterială pulmonară au fost observate efecte mai puțin evidente de scădere a tensiunii arteriale ( reducerea a fost de 2 mmHg atât pentru tensiunea arterială sistolică , cât și pentru cea diastolică ) . În cazula administrări dozei recomandate de 20 mg de trei ori pe zi , nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice . Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
a tensiunii arteriale ( reducerea a fost de 2 mmHg atât pentru tensiunea arterială sistolică , cât și pentru cea diastolică ) . În cazula administrări dozei recomandate de 20 mg de trei ori pe zi , nu au fost observate reduceri ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice . Administrarea dozelor orale unice de sildenafil de până la 100 mg la voluntari sănătoși nu a determinat efecte clinice relevante care să corespundă unor modificări ale aspectului ECG . După administrarea cronică a 80 mg de trei ori pe zi
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
Într- un studiu referitor la efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu boală coronariană severă ( stenoză care afectează > 70 % din lumenul a cel puțin unei artere coronare ) , tensiunile arteriale medii sistolică și diastolică în condiții de repaus au scăzut cu 7 % și , respectiv , cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . La unii subiecți examinați pe baza testului Farnsworth- Munsell cu 100 nuanțe de culoare
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
coronariană severă ( stenoză care afectează > 70 % din lumenul a cel puțin unei artere coronare ) , tensiunile arteriale medii sistolică și diastolică în condiții de repaus au scăzut cu 7 % și , respectiv , cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . La unii subiecți examinați pe baza testului Farnsworth- Munsell cu 100 nuanțe de culoare la 1 oră după administrarea unei doze de 100 mg , au fost observate diferențe ușoare și tranzitorii în perceperea culorilor ( albastru/ verde
Ro_913 () [Corola-website/Science/291672_a_293001]
-
tensiunii arteriale diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) , cu cel puțin 6, 1 mmHg în plus comparativ cu placebo . Asocierea de 300 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de până la 13, 6/ 11, 5 mmHg comparati cu placebo . Date clinice limitate ( 7 pacienți din 22 ) sugerează că pacienții care nu sunt controlați cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg , pot răspunde la
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
respectiv ) . La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mmHg a tensiunii arterilale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) . Efectele maxime apar la 3- 6 ore . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore , cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 10, 0 mmHg comparativ cu placebo . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , diferența dintre efectul înaintea dozei următoare și efectul maxim al Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS 150 mg/ 12, 5 mg a fost de
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]