104,554 matches
-
și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte prezintă Gabriel Garcia Marquez. Formidabila descripție a istoriei în romanul Un veac de singurătate îl situează drept cap de serie în literatura postbelică, nu numai din America Latină. Totul s-ar putea înlănțui într-o logică armonioasă dacă nu ar fi umbra partizanatului politic. Nu se desparte de un prieten, de conducătorul Cubei, nici după ce au ajuns
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
incitant excurs imagologic, mult disputata chestiune a identității comunitare. Ea e abordată acum, o dată în plus, la modul provocator-polemic, adică întrucâtva în descendența întrebării cioraniene despre cum se poate să fii român. Perspectiva imagologică a Ruxandrei Cesereanu ar putea fi situată, cred, în linia eseisticii antipatriotarde a lui Cioran (cel din Schimbarea la față a României), a lui Ionesco (mă gândesc în special la o declarație ionesciană, autopedepsitoare parcă, din perioada sa românească: "Dacă eram francez, eram poate genial"), ori I. D
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară și sentimentală a scriitorului, în provincia deceniului 6. El este scris cu aceeași fină inteligență. Are în concepție surprinzătoare, vii, elevate și, nu mai puțin, sincrone principii poetologice, situate la interferența (auto)referențialității. Cu el se încheie seria epică amplă, unitară, de două decenii de literatură și existență literară a autorului în România comunistă. Biografia scriitorului s-a deplasat în Israel în 1988, dar biografia operei a continuat în
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
încât în 1933 ajunge să creadă din ce în ce mai puțin în Eliade și Noica și de aceea prietenia față de ei scade, ba chiar să-i simtă ostili, ca și pe Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu. Diaristul repeta încă o dată că se situa "pe o poziție democrată în sens european". Părerile lui despre confrații de generație nu sunt dintre cele mai măgulitoare: Eugen Ionescu, "dornic de succes prin orice mijloc" ar fi fost "o lichea talentată", Mihail Sebastian, un prezumțios și îngâmfat, "care
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
a eului liric. E vorba însă nu de materialitatea cotidiană, ci de una reprezentată voluptuos, prin intermediul unor imagini jubilatorii, ce au o însemnată relevanță ontică și gnoseologică. Între frenezia perceptivă și echilibrul viziunii, între abundența imagistică și rigoarea versului se situează acest lirism de esență rococo, fapt remarcat și de Gheorghe Grigurcu: "Marca personalității lui Emil Brumaru o aflăm în înclinația sa spre prețiozitate. Rococoul beat de sine îi permite, totuși, un compromis între frenezie și reținere, între libertate și disciplină
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
mențiunea unor hoți de cruci, pe care autorul îi învăluie într-un romantism nemeritat: ,,și vin niște bărbați ciudați/ pe iepe călătoare și le fură pentru/ focurile lor”... În a doua strofă (ca să desemnez astfel zece versuri albe), privirea se situează la nivelul sârmoasei ierbi căreia îi priește acest tip de teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
totuși, semne bune pe tărâmul amabilității. Deviza despre client și stăpân capătă conotații interesante. Ea are două variante moderne: respectarea unei clauze contractuale din partea prestatorului de servicii sau aplicarea sănătoasă a proverbului " Puține cuvinte și ispravă mai bună". Unde se situează, între aceste coordonate, bunul simț natural, amabilitatea genetică și buna creștere a subiecților, rămâne de discutat. Cu siguranță, ele n-au dispărut. Am observat acest lucru în urma unui, să-i spunem, exercițiu de amabilitate de mai lungă durată, în încrederea
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
apoi osmoza mai organică între “semnele chinezești” ale prestidigitației imagistice, adesea îndrăznețe, și formele mai decantate sau mai directe ale confesiunii cu accente reținut-dramatice caracterizează deja aceste prime versuri din care autoarea a eliminat pentru antologia de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a narațiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariție frecventă a timpului ca prezență, el fiind mai mult o absență, o amintire involuntară." Autorul se situează, așadar, pe o poziție deconstructivistă nedeclarată, în care absența, sincopa semantică, relația aleatorie, instabilă, dintre semnificant și semnificat, imposibilitatea fixării unui sens unic și unitar sunt ingrediente indispensabile ale jargonului critic. Astfel poziționat, autorul nu face decât să interpreteze proleptic
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
autoare ce a impus la noi, printr-o carte recent premiată de România literară, Locul călătorului, un tip nou de discurs, cel al intelectualului al cărui prim criteriu de analiză e asumarea unui punct de vedere și a unei atitudini situate în interiorul credinței. Cărțile din această colecție sînt cărți care vorbesc, sub forma unei experiențe personale, despre credință și cunoaștere. André Scrima - Comentariu la Evanghelia după Ioan, Capitolele 18 - 21 (Cartea Patimilor - Cartea Învierii), trad. din franceză de Anca Manolescu, Humanitas
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
670 al revistei madrilene Insula, consacrat poetului spaniol Angel Crespo. Numărul se deschide cu un amplu articol semnat de Pilar Gómez Badete, care l-a cunoscut îndeaproape și l-a însoțit pe Crespo în anii exilului de după 1967. Pentru a situa cât mai exact în epocă opera lui Crespo, Pilar Gómez Badete recurge la opiniile despre poezie ale lui Alexandru Busuioceanu, subliniind contribuția decisivă pe care a avut-o în configurarea programului estetic al tinerilor poeți spanioli din acel moment: În
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
august 1944 în luptă, peisajul Republicii populare îi este suprema confirmare a opțiunii sale. Decalajul dintre vis și realitate este redus, an după an. Constituția de la 1952 este una din trepte, etapă dintr-un parcurs la al cărui capăt se situează silueta omului nou însuși: "O delegație îmi face cunoscut că sunt poftit la examenul școlii de analfabeți din localitate. Nu la dispensariu, nu la maternitate, nu la alte alcătuiri ale republicii. Ca un cărturar ce mă aflam, eram poftit să
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
I. L. Caragiale, Delavrancea înfruntă, în acest triumvirat cultural întărit cu armătura prieteniei, fervorile literare și nu numai, ce zgîlțîie din temelii vetustul secol XIX spre a-l instaura, cu surle și trîrnbițe moderniste, pe următorul. Deși în unele momente se situează singur pe poziția diletantului superior, deplîngînd condiția vitregă a literatului copleșit de îndatoriri exterioare creației ( a fost un strălucit avocat, parlamentar, ministru și, nu în ultimul rînd, primar al Capitalei), Delavrancea poate fi considerat un adevărat punct de triaj pentru
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
nu se exprimă, ci se inventează.", " Dacă a gândi înseamnă a fi în limbaj și a formula propoziții, atunci ce înseamnă a simți? Trupul este acela care simte, dar nu are și el un limbaj? A simți înseamnă a te situa în afara limbajului? Și oare nu există mai multe feluri de gândire: una a minții și alta a trupului?" " acestea sunt, reluate în variante, cele două obsesii majore ale autorului. Ceea ce odată era bâjbâială ("dați-mi voia întâmplării pentru ce va
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
cînd în cînd, Noua Zeelandă nu e atît de departe de România pe cît o arată harta. 15 ianuarie 2003. Lilieci și studenți Acum vreo săptămînă am sosit, după un zbor de două zile, aici: în Dunedin, oraș universitar care e situat în sudul extrem al Noii Zeelande și destul de aproape de capătul lumii. Ceva mai "la vale" se face totul mai sărăcăcios, mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
negri consemnați în jurnal, afirmă răspicat că ar renunța bucuros la orice fel de dragoste pentru mai multă căldură, mîncare și confort. Sentimentele trebuie, pentru ea, legitimate: "Cum să iubești dacă nu ești căsătorit cu persoana respectivă?". Tia Șerbănescu se situează așadar în răspăr față de toată tradiția literară care tocmai asta arată, cum să dai confortul pentru dragoste și "cum să iubești cînd nu ești căsătorit cu...". Se situează în răspăr și față de literatura zisă "feminină", care alunecă mai ușor în
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
să iubești dacă nu ești căsătorit cu persoana respectivă?". Tia Șerbănescu se situează așadar în răspăr față de toată tradiția literară care tocmai asta arată, cum să dai confortul pentru dragoste și "cum să iubești cînd nu ești căsătorit cu...". Se situează în răspăr și față de literatura zisă "feminină", care alunecă mai ușor în exces de sentiment și de rafinament. De altfel cînd încearcă acest registru, al înduioșării, el sună strident și singurele pagini care nu-i reușesc sînt cele în care
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul de europenizare, și în același timp mă biruia părerea de rău că i s-ar prăpădi, în asemenea prefacere, toată originalitatea. Dilema aceasta m-a situat într-un fel de democrație conservatoare, soluția, relativă, a necunoscutei, încă n-o văd." În operă, el va înclina totuși către fondul nostru autohton, către țăranul și cultura arhaică, profund specifice, apărând vechile alcătuiri amenințate de industrializare și capitalism, ca
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere." Cuvântul hotărâtor avea să-i aparțină tot lui Titu Maiorescu. El a dorit să-l cunoască personal și l-a chemat acasă în strada Mercur, nr. 1 (demolată în timpul lui Gheorghiu-Dej; era situată în spatele magazinului "Eva"). L-a primit cu afabilitate, i-a comunicat că citindu-i povestirea Ceasuri de pace, "care-i place domniei sale în chip deosebit", îi apreciază "măsura tonului și sobrietatea expresiei". I-a notat marginal și mici observații (neglijențe
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ei. În fine, un ultim capitol al cărții, intitulat Decalog postmodernist, alătură fragmente, de asemenea comentate, de texte teoretice și critice referitoare la poezia postmodernă. Dar dacă structura cărții e cea obișnuită pentru lucrările adresate elevilor de liceu, abordarea se situează cîteva trepte mai sus. Voi lăsa la o parte comentariile de text - de altfel reușite analize de poezie - pentru a remarca faptul că mai ales primul capitol adoptă tipul de discurs capabil să împace incongruențele dintre abordarea didactică și prezentarea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
la contradicțiile și incertitudinile implicate de dezbaterile asupra postmodernismului. Reușește autorul, în numai două zeci de pagini, să ofere nu doar o introducere pertinentă și deloc simplificatoare în conceptul de postmodernism, ci și o poziție personală, din moment ce alege să se situeze în interiorul fenomenului adoptînd, declarat, o atitudine interogativă. Cătălin Constantin Memoria frauduloasă a Și Scrum de secol. O sută una de povești suprapuse (apărută în 2001), această a doua carte a istoricului Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările sunt întâmpinate, cu patetism și luciditate, cu rigoare morală și cu un fel de emoție transparentă care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de fecunde în ordinea cunoașterii și a existenței, după cum între banalul nediferențiat și armonia gândului pur există nu puține echivalențe și corespondențe greu de intuit la
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Evident, o greșeală (un fals)! Întîia fotografie care s-a păstrat și transmis a lui Mihai Eminescu este aceea luciferiană, din 1869, făcută la Praga, la 19 ani. Atelierul fotografului Jan Tomás din Praga, care a executat fotografia amintită, era situat pe strada Vaclavska. Pe versoul unei fotografii din cele 6 (3 ovale și 3 dreptunghiulare - în sepia, carte poștală) stă scris: "Fotografie dată de Eminescu lui Nicolae Oncu pe timpul cînd erau universitari în Viena." - "Dăruită Asociației ș"Astra" din Sibiuț
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
întîmplare "numai șapte ani", și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care o mai poate invoca acum e
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Facultatea de Litere și Filosofie la Facultatea de Medicină. Profesorul de anatomie, Victor Papilian, ne descria la cursul său "stânca temporalului" a acelui os de forma unei scoici rotunjite, ce închide lateral, de o parte și alta, cutia craniană, fiind situat între parietal, occipital și sfenoid. Urmăream în adâncul acelei stânci explorarea melcului, a acelei mirabile construcții osoase spiralate ce adăpostește labirintul urechii interne. Nu era decât un fragment dintr-o parte, ea însăși doar un capitol dintr-o carte, și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]