6,610 matches
-
unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țoalele, ba chiar a și spălat niște lucrușoare, cum s-a priceput mai bine. Ceva totuși Îl neliniștește: boala lui Kawabata, care-l apropie pe acesta cu fiecare zi care trece, de lumea de dincolo. Bătrânul se stinge, puterile Îi slăbesc, iar În ochii lui se vede limpede acea strălucire inconfundabilă a morții care se apropie din ce În ce mai mult. Chipul supt de suferință pare al unui pustnic, dar puterile nu l-au părăsit de tot. Se ridică totuși din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este Îngrozi...toare. Am vrut În toți acești ani, exact ce n-ai mai vrut tu: să muncesc, să-mi câștig existența, să mă Însor, să mi se nască mulți copii. Dar n-a fost să fie. Puterile mi-au slăbit Încet, Încet, m-au măci...nat...Dacă nu ți-aș fi ascultat poveștile, m-aș fi simțit și mai sărac, și mai părăsit. Multe lucruri nu se pot spune așa, direct și tu ai talentul de-a le spune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând din coadă și urinând scurt, În semn de prietenie, pe un ciot de pomișor din fața magherniței lui Antoniu și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și controleze ,,instrumentarul,, de lucru. A pictat frenetic, dar și extrem de concentrat, asupra subiectului. N-a avut nici un reproș asupra poziției În care Încremenisem. Îmi era frică să și respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Georgie, situația ei. Nu voiam să o văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spate și i-am prins și cealaltă mână. Îi auzeam respirația întretăiată de durere. Acum mă aflam în spatele ei și, cum continuam să sporesc presiunea, toată greutatea corpului ei să lăsa spre mine. Mă lovi din nou cu picioarele. Am slăbit puțin strânsoarea și mi-am încolăcit un picior în jurul picioarelor ei, împingând-o în același timp cu putere înainte. Căzu în genunchi, iar eu aproape că am căzut cu totul peste ea și i-am scăpat brațul imobilizat. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost absolut șocată, la început nu mi-a venit să cred, am spus și eu că totul este doar în imaginația mea, zise Antonia și lacrimi mari îi curgeau pe obraji. Dar el era atât de rece și nu mă slăbea din ochi. De parcă aș fi omorât pe cineva. Să-i fi spus cineva ceva despre mine? — Ce-ar fi putut să-i spună cineva despre tine? — Nu știu, răspunse Antonia. Poate în legătură cu mine și cu Alexander, de exemplu. Știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fără milă spre ea, mă voi duce într-acolo chiar de-ar fi să calc peste cadavre. Această succesiune de idei se văzu întreruptă brusc de îngrijorarea mea legată de Antonia; și abia a doua zi la prânz când aceasta slăbi puțin în intensitate din pricina oboselii extreme, gândurile mele s-au întors la Honor și la cuvintele despre capul retezat. Cu o zi înainte mă bucurasm că nu-i trimisesem scrisoarea inițială în care îmi explicam comportamentul în termeni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Învățat-o ceva, era tocmai acest lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din ce În ce mai tare, Îi spuse lui Else că vrea să contribuie la formarea unei societăți bazate pe idealuri clasice. Aceasta urma să fie guvernată de bărbați muschiuloși, Înconjurați de băieți care, pentru fiecare obligație pe care o Îndeplineau, avansau În rang. Slăbindu-și gulerul din celuloid, Hauptstein a dat acestui model numele de „titanic“, dat fiind faptul că acesta se baza pe principii precum curajul, puterea și forța. Deși era greu de spus fără un examinare adecvată, Otto era un exemplar strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de perete, Îl verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu găsi nimic care să-i fie de folos. Apartamentul În care stau nu e cine știe ce spațios și nici nu are ascunzișuri - cel puțin, nu bune. Eram pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat, cineva a slăbit sforile și m-a mutat pe canapea. Dar când mi-am revenit, Încercând să compun din culori și forme ceva ce să semene a realitate, mi-am dat seama că eram culcat pe o parte, studiind modelul unei cotiere. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul ăla de curte de lângă ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul ăla de curte de lângă ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel, morcovi - da, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
băgat de seamă! —Și cum Îi e? Se simte bine? am Întrebat. Poate Îi fac o vizită. Săraca Marci. Nu a mai pus nimic În gură de patru zile. Arată ca un prizonier de război. Este Încântată, n-a mai slăbit atâta de când cu episodul de anorexie din 1987, spuse Tinsley. Nu mai fi așa de crudă, Tinsley, o certă Lauren. Marci este Într-o stare groaznică. Chiar are nevoie de prietenele ei În momentele astea. Mă duc pe la ea mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În seamă. Ce o să mă fac... În acel moment, spuneți-i coincidență sau doar schiat - Sophia În persoană Își făcu apariția În celălalt capăt al terasei. Era Îmbrăcată cu un costum de schi crem. Când se aplecă să-și mai slăbească legăturile la ghete, am observat o stea roșie pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu putere una din ferestrele centrale, căreia, din cauza vibrațiilor, i s-a slăbit garnitura de burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai să împănăm fereastra aceea arată studenta, închizînd caietul de curs din fața sa. Lazăr ia programul de sală de pe masă, aduce un cuțit din bucătărie și merge la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hamlet, să nu mai facă monștri din bărbați, dar nici nu mai visez fluturași. Te rog să mă scuzi! strînge Lazăr din umeri. Am făcut o glumă sperînd să-ți abat furia... Matematicianul se uită lung în ochii lui, apoi, neslăbindu-l, clătină din cap: Am înțeles un lucru, ori, măcar, o latură a unei situații: cînd constați că te-ai ratat ca soț, îți rămîne să te realizezi ca tată. Oricum, îți mulțumesc cum ai condus ieri cursa! În plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
A coborît la stația din fața fabricii: o femeie cunoscută pe vremea studenției, eterna parteneră a studenților, ei bucuroși că nu-i costă, ea fericită că umblă cu studenți -, minunată pentru potolirea foamei de amor. O proastă care n-o mai slăbea din hi-hi-hi! și ho-ho-ho! cînd i se făcea curte, jenîndu-se foarte la vorbele frumoase, trimiterile la mitologie ori la literatură, dar care devenea gravă și aproba cu bunăvoință, ascunzîndu-și marea fericire, cînd i se spunea direct să se dezbrace. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palmele de pe ea. Ascultă! face Mihai un gest scurt, prinzîndu-i brațul, obligînd-o să se întoarcă spre el. Ce atîta suspiciune, Maria?! o întreabă, întîlnindu-i privirea plină de răutate. E drept, strînge el din umeri, fără să elibereze brațul, ci doar slăbindu-l comparația asta e banală, e prea uzată; pornește din intenția de-a face un compliment unei femei tinere, spunîndu-i că, mai degrabă, poate fi considerată soră cu propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]