858 matches
-
lângă marele Ștefan vodă cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața lui nu are voie să se plângă...Întotdeauna va fi gata să meargă mai departe fără să se poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre care vorbești și care dintre voievozi l-a botezat, să văd dacă ți-ar fi convenit să fii finul acelui domn?” Îi drept că eu aș fi vrut să-l am naș pe măritul vodă Ștefan. „De ce tocmai pe slăvitul Ștefan voievod? L-ai cunoscut doar. Ai fost diac în vremea lui.Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor de oameni și de Dumnezeu. Cine a mai ridicat atâtea mănăstiri ca slăvitul Ștefan vodă? „Poate știi câte mănăstiri a ridicat Ștefan cel Mare și Sfânt? Dacă îmi spui, vei crește în ochii mei.” Am să-ți spun, sfințite părinte, dar rogu-te să-mi dai voie să-l iau martor pe cronicarul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât nu te-am văzut? „Uite, domnule, la ea! Parcă nu ar ști. Nu era ea cea care m-a încurajat când eram neliniștit, amintindu-mi că am fost diac al slăvitului vodă Ștefan? Nu mi-a spus ea: <Capul sus!?> Nu am adus, însă, vorba despre toate aiestea. Am răspuns ca și cum nu mi-ar fi trecut prin gând așa ceva: Ce să fac? Nu prea mare lucru. Am zăbovit pe lângă bunul călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5. Și Leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia, au zis: "Sculați-vă și binecuvîntați pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit care este mai presus de orice binecuvîntare și de orice laudă! 6. Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
de robul lui 16 Dumnezeu Nestor Ureche mare vornic al Țării de Jos și Cneghina lui, Mitrofana, și l-au dăruit Dumnezeescului locaș din nou ziditei sale mănăstiri ce se numește Secul, unde este hramul „Tăerea cinstitului cap a Sfântului Slăvitului Prooroc și Botezătorul Domnului Ioan“, pentru mântuirea sufletelor sale, a părinților și a fiilor lor, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului nostru Simioan Moghilă voevod, domnitoriu pământului Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608.“ Întreaga broderie este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! În nemurirea mea de-aș fi iubit - Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar, - etern amor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zic, Nu-i simțire, nu-i nimic - 397 {EminescuOpVI 398} Simte și tu pentru mine Un minut de chinuire. 19 În zadar răsare, în zadar apune Soarele și luna, ah! făr-a-nceta, Sufletu-mi putere în credință n-are Pe tine, slăvito, a te mai uita. Ziua vine, trece, vîrsta-mi naintează - Cu ele-mpreună tinereța mea, Dar sufletu-ți rece nu vrea să mă crează Când îți zic, iubito, nu te pot uita. Nici un ceas în viață, nici un ceas în lume Ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume născut Nime n-au stătut A fi fericit Cu desăvârșit. Tot patimi cercăm Necazuri răbdăm, Nu ne mulțumim Ș-alte le dorim. Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc. Adio slăvito, Ah, nu te mai văz, 400 {EminescuOpVI 401} Călător eu sunt De lume mă pierz. La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a mea frunte, Slăvite Dumnezeu. 4 Suflet altul n-are Chin astfel de mare, Foc astfel de greu, Trăiesc moarte vie, Fără să mă știe Altul decât eu. Ziua nu am pace Noaptea n-am ce face, Greu mi-e într-ascuns, Unde cer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Biblie, cuvântul «Domn» nu reprezintă un titlu de politețe față de un om, ci titlul de Dumnezeu. Recunoaștem astfel«slava»sa, adică atotputernicia și măreția sa. Când îl numim pe Isus «Domn» (în greacă Kyrios), aceasta înseamnă că este puternic și slăvit ca un Dumnezeu. Zămislit de la Duhul Sfânt, născut din Maria Fecioară Datorită faptului că Tatăl ne iubește, a trimis pe Fiul său ca mântuitor, pentru a ne elibera din puterea păcatului și a morții. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ascendența paternă românească a autorului (grec după mamă), păstrînd însă tăcerea asupra celeilalte acuze. În altă parte însă, „precursoratul” capătă semnificații opuse: „Epigoni, cum ne-a numit, într-un acces de scîrbă nedreaptă, Eminescu, de al cărui entuziasm pentru predecesorii slăviți ne îndoim foarte, continuăm azi seria lungă a precursorilor. Așteptăm pe inspiratul de mîine, care să iasă din limitarea balcanică de pînă acum și să producă în planul unic al valorilor universale. Dar cum vom ajunge oare acolo, cînd n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În chip de rune, de veacuri uitate, poart-o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă 'n liturgice zboruri prelungi ca viața. În slujba luminii, urnă fără de toartă, luna și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un delict atât de serios (excessus), în conformitate cu ofensele sale (demerita), din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele sale și pe viață să, si pentru că pedepsirea să ar putea fi un exemplu pentru alții și astfel numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit, ei l-au condamnat la moarte. Este greu de judecat de aici dacă ofensa principala era jocul de noroc ("împotriva... legilor... din Florența"), tentativă de sinucidere ("din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Este greu de judecat de aici dacă ofensa principala era jocul de noroc ("împotriva... legilor... din Florența"), tentativă de sinucidere ("din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpân pe membrele sale și pe viață să") sau blasfemie ("astfel numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit")61. Trebuie să privim mai îndeaproape la fiecare dintre aceste acuzații, care au fost fără îndoială asociate în mintea judecătorilor. Din cele trei ofense joc de noroc, tentativă de suicid și blasfemie cea mai puțin gravă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
siguranță a contat împotriva lui. Ofensa cea mai sfruntata a lui Rinaldeschi, și cauza probabilă a execuției, a fost blasfemia și sacrilegiul 87. Registrul procesului său spune că după ce și-a pierdut banii, el "a blasfemiat pe sine și numele slăvitei Fecioare Maria și a folosit cuvinte care mai bine sunt lăsate nerostite", si ca totodată "cu spiritul și intenția de a comite și a făptui o altă indescriptibila și oribilă ofensa" a aruncat bălegar spre imaginea Fecioarei "spre marea dezonorare
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de a comite și a făptui o altă indescriptibila și oribilă ofensa" a aruncat bălegar spre imaginea Fecioarei "spre marea dezonorare și dizgrație și spre rușinea credinței creștine". A fost condamnat, se continuă mai apoi în registru, pentru că "numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie cinstit", și conform unui registru al Companiei celor Negri, "pentru că a murdărit cu bălegar imaginea Stăpânei Noastre de la Alberighi" (Anexă, Documentul III). Aceste referiri la dezonorarea Fecioarei subliniază atrocitatea faptei lui Rinaldeschi. Impactul ei local poate fi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
moravuri. Dorind așadar să pedepsească pe numitul Antonius pentru gravul delict conform ofensei sale, din moment ce nimeni nu ar trebui să fie stăpânul membrelor și vieții sale, si pentru că pedeapsa să să fie un exemplu pentru alții, si pentru că numele binecuvântatei, slăvitei Fecioare să fie păstrat în onoare, respectând ce trebuia respectat, si votând în conformitate cu legea, în virtutea autorității lor, a puterii lor, si a forței extraordinare a funcției lor atunci când le-a fost conferită, l-au condamnat pe numitul Antonio Iohannis de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a înfăptuit propriul testament, pronunțat fără un text scris, prin care a dispus și a ordonat dorința să în acest mod și în această formă, anume: În primul rând, cu smerenie și loialitate și-a încredințat sufletul atotputernicului Dumnezeu și slăvitei sale mame Fecioara Maria și întregii curți cerești a Raiului. Și, în ceea ce privește înmormântarea trupului sau, când va părăsi această lume, a ales și dorește să fie dus la biserică Santa Maria Maggiore din Florența, în mormântul său. Item. A dat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
se așezară pe scaune, după ce trimiseră pe dascăl acasă cu obiectele bisericești. - E bine, din când în când, câte o sfeștanie, zise părintele titular, ca să se afle în vorbă. Să ne mai gândim și la Cel-de-sus, care ține toate în slăvita lui mână. - Și să bem și oleacă de vin! adăugă Stănică. - Și vinul e bun, porc de câine, pară părintele lovitura, că e hărăzit de Domnul, spre binefacerea și bunăstarea făpturilor sale. Însă cu măsură. - Ninge al dracului, observă părintele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peisajul uranic din faza universalistă a lui Heliade. Deschiderea poeziei angajează o retorică (o rețea de teme, figuri) și o modificare a imaginarului poetic. Iatacul lui Ienăchiță și Conachi este depopulat de obiecte, În spațiul sacru nu stă decît „ibovnica slăvită”, eventual oglinda care să-i reproducă imaginea adorată. Iancu Văcărescu, CÎrlova, Bolintineanu, Alecsandri descoperă lumea materiei prin intermediul, e drept, al literaturii. Ei folosesc elemente deja retorizate, Însă orice retorică, spune cineva, reprezintă deja un prim angajament liric. Cum se manifestă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeia coaptă, ibovnica are o anumită experiență, farmecul ei este studiat. Cunoaște instrumentele seducției și școala tăcerii. Heliade aduce În poezie psihologia puberală. Fata din Sburătorul se adresează cu inocență mamei. Tot Heliade strică tradiția dînd cuvîntul femeii. Obiectul erotic slăvit Începe să vorbească despre sine și se vede, deodată, că suferința lui este profundă și aduce cu sine acea sinceritate a emoției nevinovate ce lipsește din alte poeme erotice. Bolintineanu fixează, Într-o poezie luată mult timp ca model (O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui cea mai mare. Deși vorbește de firea Îngerească, ochiul caută lacom bucuriile pămîntești ale iubirii. Senzualitatea lui funciară corupe conceptele spiritului. Poziția lui Conachi față de aceste categorii nu este singulară. Mai toți poeții erotici din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]