866 matches
-
așa ne place nouă, moldovenilor, să umblăm ca Vodă prin lobodă, cu nasul pe sus și coada pe spinare. Cine ce are cu noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Toate "fleacurile" astea sunt ale femeii! Ce dracu'! Fii cât mai fermecătoare! Sfințește-ți bărbatul cu dragoste! Cucerește-l în fiecare zi! Și, mai presus de toate, fii aproape lui, bucuriilor și suferințelor poporului său, că doar ești "Mărita și Slăvita Moldovei Doamnă!" Maria tace. Cade pe gânduri. Spune încetișor: Și... și crezi că aș putea să... aș putea... Bineînțeles! Iubirea-i făcută din o mie de lucruri atât de simple, adunate zi de zi, că nici nu-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână răgușit: Și cu diavolul aș fi semnat tractat... "Vin turcii!" Da, mă închinam și dracului! răbufnește el. Am nevoie de ajutor! Ca aerul am nevoie! "Prea Slăviții" m-au prins la ananghie și m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Vrei?!... Închină-te!" Ce era să fac? Suntem prea mici... Am strâns din dinți și... m-am închinat vasal. Și așa ne-am târguit, ca-n oborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat înspre îngâmfatul de Mateiaș! " Nu poți sluji la doi stăpâni odată: și lui Dumnezeu și lui Mamona!" a orăcăit el. Iată-mă și "slugă"! se vaicăre Ștefan, de parcă l-ar fi apucat măseaua. S-a iscat o dihonie între Slăviții Palatini, se hărtănesc ca dulăii care au apucat același ciolan: "Care dintre ei e mai mare peste Ștefan și Moldova lui?" Ce-i de colea, să ai "slugă", un "atlet al lui Hristos"? îl zădărește și Vlaicu. M-am închinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să ne-nghită, răbufnește Ștefan. Îți vine să urli! strigă Mihail. Urlă! Că tot nu te aude nimeni! Suntem prea mici, glasul nostru n-ajunge departe, îl încredințează Ștefan. Ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata!! strigă Țamblac violent. Nu-ți ajunge?! Nu mai vreau!! I-au tăiat capul, oftează cu durere Ștefan. Și... și mult s-a mai întristat "Slăvitul Comediant" în fața tăvii cu capul însângerat al ultimului "Împărat al celei de-a doua Rome". Ba, chiar a făcut puțină filozofie despre nimicnicia omului și a vieții. Și a vorbit rar, ca scribii să nu scape un cuvânt, s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca biserica să poarte pictură interioară și a adus zugravii pe care i-a văzut pictând Golia. După săvârșirea picturii a pus să se scrie grecește: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeescul și preacinstitul acesta templu al sfântului și slăvitului mare martir Georgie purtătorul de biruință, prin ajutorul bănesc și cheltuiala prea evseviosului și prea strălucitului domnitor Domnul Io Vasile Voievod. Apoi s-a zugrăvit de prea evseviosul și prea strălucitul fiul seu Domnul Io Stefan Voievod, domnitor a toată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Eseurile sale cunosc numeroase ediții și aprecieri remarcabile. Este onorat cu titlul de "Cavaler al Ordinului Sfântul Mihail", este bătută celebra medalie purtând deviza lui: "que sais-je?" În 1592 pleacă în ultima "călătorie", lăsând și o ultimă însemnare: "Cea mai slăvită capodoperă a omului este viața trăită așa cum trebuie". Iată pe scurt evocarea unei uriașe personalități. Era o seară calmă, într-o toamnă târzie, nu mai rețin din care an, când m-am întâlnit cu o carte pe coperta căreia era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse cu nonșalanță și, până la urmă, poate, o dreaptă articulație a capului În armonia Întregului, un persiflaj, ba poate chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și ieșirea În „alt regn”, o formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și zaibăr decât de slova scrisă. d.m. Cârâieli scriitoricești bucureștene Cu câteva notabile excepții, scriitorii au fost, sunt și vor fi exclusiviști, egoiști, suficienți și ceva de genul „laudă-mă gură/ că ți-oi da friptură”. Chiar și În mult slăvita epocă de aur inaugurată de lingăii personali ai lui Ceaușescu, se iscau scandaluri monstruoase Între slujitorii cuvântului scris, numai că ele nu puteau ajunge În mediul public datorită vigilenței cenzorilor care nu permiteau sub nicio formă vreo abatere de la celebra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de analiză specifice hermeneuticii strucurale și relaționale. IDILA COPILĂRIEI CU LUMEA Din primele pagini care ne vorbesc despre copilăria sa, suntem introduși într-un mediu care respiră religiozitate și dreaptă-credință. Orașul natal este Poltava și este numit a fi „prea slăvitul oraș malorusian”, părinții sunt „evlavioși și ortodocși”, despre tată, Ioan, aflăm că era protopop al Poltavei, iar despre mamă, Irina, că avea să devină ulterior, monahie. Scriitorul Paisie îl plasează pe copilul Petru, al familiei Velicikovski, întrun mediu în care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
poposesc. Și câte zile-oi mai avea Acolo Te voi aștepta Spălând mereu cămașă mea. Gânduri de la Izvorul Tămăduirii Sfântă Maica Preacurata Apă vie nesecata Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io Constantin Băsărab Voievod, Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumănească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Șerban Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Verșuri politice 8 asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Io Costandin Băsărab Voievod, Prea luminatului, prea înălțatului și prea slăvitului, den mila lui Dumnezău Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slăvitului și blagocestivului Io Constantin B. Basarabă Voievoda, în [Mineie], Buzău, 1698-1699, reed. în BRV, I, 366. Traduceri: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688 (în colaborare); Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
aceasta: - Omule, te-ai străduit cu adevărat de-a lungul vieții tale să-ți descoperi, să-ți urmezi adevărata chemare, vocația?! Iar mulți oameni sărmani, evident, ar putea răspunde cu uimirea În suflet: - Dar bine, Doamne sau... Domnule, Dominus, Prea Slăvite, apăi că nu mi-o spus nimeni până amu că aș avea dreptu’... și-apoi, să fiu iertat, ce-i asta... vocație, chemare?! Este oare aceeași „chemare” de care l-am auzit odată pe popa al nostru vorbindu-ne Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de această poruncă mântuitoare și de cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de-a treia zi, de înălțarea la ceruri, de șederea cea de-a dreapta, și de cea de a doua și slăvită iarăși venire", cât și în promisiunea făcută de Hristos ucenicilor săi la Cina cea de Taină: "Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
amvon în literatura română veche. Pentru Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, carte apărută la București în 1691, frații Greceanu au compus și predosloviile: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarab Voievod, de mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească, „o prefață-dedicație” către domnul protector, și una, Cătră de bine voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile politice - sunt asemuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
noblețe la întruchipările puse în circulație de scriitorii cei vechi greci și latini. Cu un an înainte, în 1692, G. scrisese în grecește prefața la Slujbele Sfintei Paraschiva celei Nouă și a Sfântului Grigorie Decapolitul. SCRIERI: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Radu Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
însă, anul 1330 marchează, după însăși spusa regelui învins, începutul campaniilor Ungariei, ca putere catolică împotriva tătarilor, sub a căror vasalitate se aflau voievozii Țării Românești și ai Moldovei. Carol Robert făcuse cunoscută Vaticanului „fericita înaintare a oștilor regale și slăvită biruință împotriva tătarilor”, dar a socotit Posada o „nenorocire care s-a întâmplat din pricina unei curse mișelești... la întoarcere”, fără a adăuga că dezastrul a fost așa de mare, încât a căzut în luptă și vicecancelarul, care păstra pecetea regală
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pacea vă iubiți de-a pururi Și va fi dragoste-ntre voi. Așa pe ucenici adesea Duios Iisus îi învăța. Și nu s-a auzit vreodată Mai blândă voce ca a Sa. Și cântă pururi mărire Și slavă biruinței lui. Slăvit să fie-ntotdeauna În veci numele Domnului. Nu mai fi trist o suflete dragă Nu mai fi trist o suflete dragă Și nu-ți face inimă rea Căci se va schimba viața degrabă Te iubește Iisus, nu uita. Ai tu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pământului românesc, izbucnind ca o emanație firească și puternică a întregului popor muncitor din această țară a Românilor. Jubileul tău e pentru toată suflarea din Republica Socialistă România un prilej de sărbătorească manifestare a neclintitei unități naționale în jurul tău, Partid slăvit, și de adânc devotată recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut și desăvârșit în cele cinci decenii de aprigă existență și de activitate creatoare.“ (Steaua, anul XXII, nr. 1, 1-15 mai 1971) 156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]