650 matches
-
sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Anisie! Numai să nu te mânii prea des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu mai era pe măsura amurgurilor de iunie care, în orașul nostru, îndepărtează orizontul. Florile pe piețe nu mai ajungeau boboci, se deschideau înainte și, după vânzarea de dimineață, petalele lor acopereau trotuarele prăfuite. Se vedea limpede că primăvara își sleise puterile, că se risipise în miile de flori care se deschideau pretutindeni în grădini și că acum avea să ațipească, să se strivească încet sub dubla apăsare a ciumei și a căldurii. Pentru toți concetățenii noștri, acest cer de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc, sleit de puteri dintr-odată. Ce mă sfătuiești? — Califul nu ți-a lăsat nici o altă instrucțiune, nici o posibilitate de Înțelegere? Mi-a spus că, dacă n-ar exista cu adevărat nici un mijloc de a evita această căsătorie, ar dori, drept compensație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi necesară o minune pentru a Împiedica edificiul să se năruie. De ce? Pentru că sipetele noastre sunt goale, ca și În trecut. Fostul regim avea un mod foarte curios de a percepe impozitele, arenda fiecare provincie cine știe cărui individ rapace, care sleia populația și păstra banii pentru sine, mulțumindu-se să extragă din ei o parte ca să-și cumpere protecția la Curte. De acolo ne vin toate nenorocirile. Vistieria fiind goală, șahul se Împrumută de la ruși și de la englezi care, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de vorbă, uite că n-avea și gata!... se sleise. Când să-l găsim, poate, în sfârșit, pe tovarășul Octavian, fotograful exemplar al asociației exemplare, când să punem la încercare, în sfârșit, caritatea doctorului caritabil, să-i declarăm că degeaba încearcă să ne-o strecoare în pat pe regeneratoarea Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucru cu mâna Anei și le uni apoi. "Sânge din sânge..." Simți imediat ceva ce se depărta, ceva care nu mai avea tangență cu lumea asta... sufletul ei! "Și suflet din suflet..." Feodin îl trase înapoi și acest lucru îl slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
simți când moare cineva apropiat. Dar e de mii de ori mai tare! Și ăsta era abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice. Pieptul i se ridica din nou și cobora înapoi. Respira. Trăia! Era minunat. Era grozav! Era tot ce își dorise el vreodată. "Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață. Victor a sosit de la magazin unde se Întărise cu o cinzeacă de rom și o găsi pe Maria incapabilă să spună ce s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ar fi acum gângavă; Simt labe-mpleticite de lup, fugind prin mine, Colți de mistreți, rupându-mi azurul din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
mi dau putere să merg mai departe... și merg. Stiu că trebuie să merg și știu că voi ajunge, doar că aș dori să ajung mai repede și oboseala să nu mă domine atât de mult. Seara ajung la Arudy, sleit de puteri, stors ca o lâmâie, dar mulțumit și fericit. Găsesc cazare la parohie, aproape de biserică, deși pe drum îmi era teamă că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
A fost și o zi destul de răcoroasă și parcă nu-mi vine să cred că nu mă mai înmoaie, nu mă mai încovoaie canicula, inamicul meu invizibil, dar prezent peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean este un mic oraș pe malul râului Nive și forfotește de pelerini. Impactul meu a fost foarte puternic, o trecere radicală de la solitudinea care m-a însoțit mereu de când am pornit, de la Genova, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sesizeze poliția. Pur și simplu l-au pontat absent nemotivat și, după trei zile, i-au desfăcut contractul de muncă. Atunci m-am hotărât să merg acasă la Vișinescu. Ți-am spus ce am găsit acolo. Inspectorul rămase tăcut. Era sleit de puteri. Oboseala își spunea cuvântul, îl durea capul și își simțea pleoapele grele. Câteva ore de somn i-ar fi prins foarte bine, înainte de a porni din nou pe munte. Urma o noapte grea. Trebuia să închidă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aici! spuse el repede. Absolut de acord cu tine, numai că nu văd cum am putea să o facem. Poți să te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat de două pârâiașe limpezi ce se uneau și-și amestecau apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape că acopereau pajiștea verde și care o îmbia parcă să descalece și să se odihnească. Ea a sărit de pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mie îmi place ca varietatea să fie cât mai mare. E ceva care mă excită După așa ceva, Londra mi se pare insipidă și fără consistență... Acum hoinăream prin lumina galbenă a băncilor închise, a municipalității și a afacerilor proaste, toate sleite de munca de peste zi. De ce nu sunt băncile la fel de diverse și apte de improvizație ca toate celelalte afaceri americane? De ce nu putem avea o Mike's Bank World? Nu știu de ce, dar mă simt mai în siguranță. N-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă întâlnesc cu ea. Eu, la operă. Otello. Abia aștept. N-am mai fost niciodată la operă. Crezi că s-ar putea să descopăr că e lucrul care mi se potrivește cel mai bine? Martina îmi dă puteri. De ce mă sleiește Doris de puteri? Exact același sentiment îl trăiesc uneori când citesc Banii. Citesc Banii și abordez și celelalte cărți pe care mi le-a dat Martina Einstein. Trebuie să ai încredere în el. Să cercetezi lumea și să-i descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită de puteri, stătea sprijinită de spătarul banchetei în spatele capului său. Cu penisul pompând fără rost în vulva ei învinețită, Vaughan se lăsă să cadă pe banchetă. Își pierduse deja interesul pentru tânăra femeie care, în timp ce-și trăgea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi și poemele „Vino cu mine la țară“ (Tzara), „Dintr-o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și perna de lacrimi e udă. Tristețea își pune amprenta pe ochi, Pe zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis. Visează căsuța-așezată-ntre tei, Cu flori de mușcată n ferești, Măicuța în poart’așteptând pe poștaș S aducă scrisoare cu vești, Flăcăii la horă, tractoare pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Îl descumpăni. O trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu, nebun? N-ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]