583 matches
-
galbeni, bani pe care acesta și-i va recupera de la locuitorii satului. Măsură această a fost de ordin general, căci la 30 aprilie 1618, domnitorul îl silise și pe Enache postelnic să-i plătească tot 100 de galbeni pentru o slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
o școală mixtă. În 1925, comuna Munteni-Buzău deja apăruse: ea era formată doar din satul de reședință (ca și astăzi), avea 1745 de locuitori și făcea parte din plasa Căzănești a județului Ialomița. În 1952, comuna a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, reînființat.
Munteni-Buzău, Ialomița () [Corola-website/Science/301246_a_302575]
-
Gheorghe Doja și Perieți (Vest) și municipiul Slobozia (Est și Sud). Pe plan local altitudinea variază între 23-44 m Stațiunea se află la o altitudine de 30 m pe malul lacului Amara. Pe calea ferată, cea mai apropiată gară este Slobozia Veche - în orașul Slobozia - gară accesibilă pe liniile Țăndărei-Slobozia-Urziceni (la 62 km de acesta) și Călărași-Slobozia.. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă Slobozia (7 km) de Buzău (84 km). Climatul este continental de stepă, cu veri călduroase
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
omenești pe teritoriul ocupat astazi de orașul Amara, înca din perioada neoliticului târziu (obicte de ceramică specifice culturii Boian - faza Giulești); Arealul a fost atestat documentar încă din timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
2390 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Slobozia a aceluiași județ, formată doar din satul de reședință cu 2610 locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat, și a primit și satul Gura Văii, fost la comuna Mărculești. Două obiective din comuna Sudiți sunt incluse în lista monumentelor istorice din
Comuna Sudiți, Ialomița () [Corola-website/Science/301253_a_302582]
-
1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 - 1918 și 1940 - 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns legată de cea a Sloboziei . La 1688 este cunoscută ca un ,cadalâc“ al satului ,Neagra”, ce-și vindea hotarul și părți din sat domnitorului Brâncoveanu , acesta slobozindu-i pe locuitori de bir mărunt , miere , ceară și fân . MORFOSTRUCTURA SATULUI Vatra satului este elementul care reflectă
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
1,91%). Pentru 3,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Râpile", făcea parte din plasa Tazlăul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Slobozia Mielului, Râpile, Pătrășcani, Motocești și Păltinata, având în total 2774 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 46 de elevi și șase biserici ortodoxe (două în Râpile și câte una în Borzești-Clăcași, Borzești-Răzeși, Pătrășcani și Slobozia Mielului), iar
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
școală mixtă cu 16 elevi la Gropile, două biserici ortodoxe la Gropile și una catolică la Capota. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ; comuna Râpile avea 3012 locuitori în satele Motocești, Pătrășcani, Râpile și Slobozia Mielului, în vreme ce comuna Gropile avea 1820 de locuitori în satele Capota, Gropile, Păltinița de Jos și Păltinița de Sus. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, comuna și satul Râpile a
Comuna Gura Văii, Bacău () [Corola-website/Science/300674_a_302003]
-
considerați ca simpli „tolerați”. De asemenea, Biserica Ortodoxă nu era recunoscută de statul maghiar, fiind și ea numai tolerată. Pământurile românilor erau acaparate pentru a înzestra cu ele mânăstirile catolice. De aceea cum se auzea că se întemeiază în Moldova „slobozii”, adică sate noi cu scutire de dări și munci, pentru un anumit număr de ani, românii ardeleni treceau granița. În adoua jumătate a anilor 1700, ca urmare a înăspririi oprimării și a constrângerii din partea bisericii unite, mii de familii părăsesc
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Slobozia Bradului (în trecut, doar Slobozia) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Slobozia Bradului (în trecut, doar Slobozia) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Mavrocordat care, la 5 august 1746, a abolit robia. Toponimia locului este astfel strâns legată de acest moment istoric: robii țigani, adunați sub un brad înalt din prejma bisericii au primit vestea dezrobirii lor și de aici, numele localității de Slobozia Bradului (slobozire = eliberare). Comuna se află în partea de sud-est a Subcarpaților Vrancei, în zona de contact cu Câmpia Râmnicului, 33 km distanță față de Focșani și la 10 km față de Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Slimnic. Pe la extremitatea
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Câmpia Râmnicului, 33 km distanță față de Focșani și la 10 km față de Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Slimnic. Pe la extremitatea sa sud-estică trece șoseaua națională DN2, care leagă Focșaniul de Buzău. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Slobozia Bradului se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt romi (70,39%), cu o minoritate de români (21,78%). Pentru 7,83% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Obrejița s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Slobozia căpătând structura actuală. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, deja denumită "Slobozia Bradului", comuna a trecut la județul Vrancea. În comuna Slobozia Bradului se află situl arheologic de interes național de la Coroteni. Aflat de-a lungul râului Vărzaru, în spatele fostului sediu al CAP, el cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Boian, o
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
sine stătătoare, comuna Slobozia căpătând structura actuală. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, deja denumită "Slobozia Bradului", comuna a trecut la județul Vrancea. În comuna Slobozia Bradului se află situl arheologic de interes național de la Coroteni. Aflat de-a lungul râului Vărzaru, în spatele fostului sediu al CAP, el cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Boian, o așezare și o necropolă din Epoca Bronzului atribuite culturii Monteoru
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
al doilea sit arheologic de la Coroteni, aflat în punctul „Cetățuia” și cuprinzând urmele a două așezări una eneolitică (cultura Boian) și alta din Epoca Bronzului (cultura Monteoru). Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură și se află în satul Slobozia Bradului: biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a schitului Rogozu, datând de la începutul secolului al XIX-lea; și biserica „Sfântul Nicolae” datând din 1808 și aflată la nord de sat, lângă fostul IAS.
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
malul drept al râului Râmnicul Sărat, cu o populație de peste o mie de locuitori. Satul Râmniceni se află în componență comunei Măicănești din anul 1968. Până în anul 1968 a deținut statutul de comună, având în componență mai multe sate: Râmniceni, Slobozia Boțești și Satu Nou, care făceau parte din fostul raion Brăila, Regiunea Galați. Localitate de hotar între Țară Românească și Moldova, aflat în zona de interferente culturale, lingvistice și etnice dintre cele două mari regiuni. Satul, fostă reședința de comună
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
o leagă spre nord de Broșteni. Primul duce spre sud la Cârligele, Cotești și Urechești (unde se termină în DN2), iar al doilea duce spre sud-est la Cârligele și Golești (unde se intersectează cu același DN2) și mai departe la Slobozia Ciorăști. La Râmniceanca, din DJ205B se ramifică DJ205S, o altă șosea județeană care se intersectează la Vârteșcoiu cu DJ205C și duce mai departe spre est la Câmpineanca și Focșani (unde se termină în DN2D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i ("unde-i") va fi voia pren Țeara Rumânească (cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui țării), iară el să treacă. I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab (= Neagoe Basarab
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
(n. 30 aprilie 1953, Slobozia Mare, Vulcănești) este o poetă basarabeancă din Republica Moldova. Poeta și eseista , s-a născut la 30 aprilie, 1953, în familia lui Vasile și a Ecaterinei Trifan.După absolvirea Școlii medii din Slobozia Mare, își continuă studiile la Facultatea de Biblioteconomie
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, episcopul Vincențiu Grifoni al Sloboziei și Călărașilor și Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea s-a construit o biserică nouă, de mari dimensiuni, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care a fost realizată în
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
97,13%). Pentru 2,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna a apărut pentru prima oară în 1931, prin separarea recent creatului sat Traian din comuna Smirna a județului Ialomița. În 1950, comuna Traian a fost transferată raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, dar a fost imediat desființată, satul ei component fiind arondat comunei Grivița. Comuna s-a reînființat în 2003.
Traian, Ialomița () [Corola-website/Science/302057_a_303386]
-
catastiful isprăvniciei și a se arăta atârnătoare de-a-dreptul de visterie, plătindu-se birul de-a-dreptul către ea, moșiile lui din Ilfov: Tâncăbești, jumătate, Dragomirești, jumătate, Pupăza și Hagi-Gheorghe. Dumnealui are dreptul de a chema străini și de a face cu dânșii slobozii pe moșii; va fi îndatorat numai a plăti pentru ei birul, numărând zece case de moșie; ei vor avea aceleași înlesniri, pe care le-au încuviințat prin aceasta locuitorilor de pe acele moșii, primirea străinilor fiind în favorul visteriei țării". În
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
și astronom român basarabean, care a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Eugen Grebenicov este un nume cunoscut pe mapamond dar aproape necunoscut în Basarabia, patria lui. La Moscova îl știu toți intelectualii. La Slobozia Mare, Republica Moldova localitatea în care s-a născut, când rostesc numele lui se strânge din umeri. Cei mai mulți dintre consătenii acestuia nu cunosc aproape nimic despre acest matematician celebru. În timp ce Chișinăul se preface a nu fi auzit de Grebenicov, Universitatea din
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
harta cerului, alcătuită de astronomi găsim și câțiva aștri sau formațiuni planetare care poartă numele unor români: Acestea sunt numele celor 12 mari români care au devenit nume în astronomie. Doar unul dintre ei e în viață: Eugen Grebenicov de la Slobozia Mare, localitatea de lângă Vulcănești, Basarabia, unde n-a fost invitat măcar o singură dată, de când asteroidul Grebenicov seară de seară trece pe deasupra acestei localități de lângă Prut. Poate că neamul nostru e genial în a ști să-și renege fii. Când
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]