623 matches
-
că așteptarea îi încărcase bateriile cu energie negativă, Olga viră abil către o estompare a inflamării ce putea duce la aprinderea unui conflict: - Hai, iubi, să încercăm să încălzim climatul înainte de a ne copleși, că altfel riscăm să devenim două sloiuri de gheață. Alex alungă printr-un simplu gest al mâinii cele câteva clipe de tăcere. Scopul invitării Olgăi era de a lămuri definitiv statutul relațiilor dintre el și ea. Privindu-l din când în când, Olga citi pe chipul lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de tine și de noi, de vremuri când același măr mușcam zâmbindu-ne, apoi îmi presărai ușor în păr petale albe și trifoice să mai zic ... într-adevăr mi-e dor de tine și de noi. Că ne sunt inimile sloi e, astăzi, crudul adevăr. Ne cheamă timpul înapoi, dar viața trece în răspărce să mai zic ... într-adevăr ... De când iubesc De când iubesc mi-e pasul mai încet și ochii mai senini, mai visători, vorbesc puțin și mai nimic concret, ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd să iau aer. — Asta nu-i a bună, zice în glumă Monte Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se întîlnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi dat seama, chestie de aură, puncte energetice, karma, transmigrație, reîncarnare, se gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la colțuri din cauza frigului, și își trase batista din buzunar. Te-ai găsit tocmai tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cel mai îndepărtat, incapabil să vorbesc. Eram în impas. Fata își masă gâtul. Privirea îi deveni ca de gheață. Se ridică din pat și începu să se îmbrace, stând cu ochii pe mine, iar privirea i se transformă într-un sloi și mai rece, și mai pătrunzător. Era o căutătură pe care știam că n-aș fi în stare s-o egalez, așa că mi-am scos insigna LAPD - numărul 1611 - și i-am arătat-o. Îmi zâmbi. Am încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de final, urmat imediat de distribuția unui nou episod, pe un fundal de piramide făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă. Când am dat cu ochii de „Emmett Sprague, regizor-secund“, mi-am încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
idee fixă de cum mă sculam, să mă învârt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să-l omor când îl surprindeam spionându-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: „Domnule sculptor, nu te mai învârti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te înșeli. - Și dacă instinctul nu mă înșeală? - Nu cred că instinctul vorbește acum. Analizezi prea mult doar partea negativă a poveștii și uiți de sentimente. - Care sentimente? Nu vezi că nu mai simt nimic? Cred că și un sloi de gheață e invidios pe temperatura mea. - Atunci de ce începi să te topești la fiecare apropiere a lui? - Tu nu înțelegi!? Nu mai e emoția aceea care mă făcea să tremur doar la gândul că-mi va declara dragostea lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
decid ei moartea Romei și o scriu în rune, Presun de argint și zale pun pe caii ca furtune - Astfel se gătesc de ducă pentru drumu-ndelungat. Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind de asprul vicol al morții cei de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles Cu ochii cei de ghiață ai morții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mers destul de bine la audiție, dar n-a putut să-și dea seama ce credea regizorul. Regizorul e Melanie Marsh. N-am cunoscut-o, dar se zice că e foarte bună. Helen mi-a spus că era impasibilă, ca un sloi de gheață. Ceea ce, în traducere, însemna că Melanie Marsh nu avusese nici o reacție atunci când Helen flirtase cu ea. Poate că o să-i dea rolul lui Helen, fata pe care n-o plăcea nimeni. —Oricum, spuse Janey cu o insistență discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-i așa? Zise Helen, trăgându-și un scaun pe locul din fața mea, la masă. Ei, salut, Sam! spuse, observându-mă. M-a surprins plăcerea adevărată din vocea ei. De obicei, Helen mă întâmpina cu la fel de multă căldură ca un sloi de gheață venit de pe coasta Groenlandei. Cu mintea mea cea brici, îmi dădui seama că se simțea nesigură în mijlocul atâtor oameni care păreau să se cunoască de când lumea și că era atât de fericită că vede un chip cunoscut încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
farfuria lângă scaun. Ești bine, iubita mea, știi că așa e. O să fii ca nouă mâine, scumpo. Ai mai avut și altă dată dureri din astea, nu? Io nu prea-s genu’ emotiv. Denisha zice că-s rece ca un sloi de gheață, da’ nu prea a avut ea niciodată creier, cred io. Da-i drept că mă jenez un pic când mă uit la Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu credință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe toți în vatră Inima în mine-i moartă, Păru-n cap mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-am făcut de capul meu Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mor, Că gândesc că-i boala lor, Ese afară pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brațe o mocineață Și sărut un sloi de ghiață. 127 Până fusei la maica Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]