1,199 matches
-
-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum dădu ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu aprinseră nici o torță, pentru a împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vremuri. Și ne-a demonstrat imediat, cam ce fel de sfânt este el. A pornit un val de anateme și blesteme asupra noastră, de te-ai fi așteptat dintr-o clipă în alta, să se reverse peste noi cazanele cu smoală ale Gheenei. Unii, știind cam ce pățise cu el, la Costești, popa Dădănogu, priveau în jur căutând din ochi cea mai scurtă și sigură cale de ieșire, fiindcă pe geam nu era de chip, deoarece ne aflam la etajul trei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre blocurile cartierului, în norul de fum și mirosuri. În fața clădirii de cărămidă, o izbi inscripția. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urmărirea lui Tavi în săptămâna de dinainte de Paști. Chiar în noaptea de Înviere a anului 1980, Tolea își pierde mințile și este internat în clinica doctorului Marga. În acea noapte caldă de aprilie, Bucureștiul era cufundat într-un întuneric ca smoala (Ceaușescu interzisese iluminatul public, pentru „economisirea“ energiei electrice), dar, după slujba de Înviere de la miezul nopții, străzile se umplu de mii de oameni cu lumânări aprinse în mână, așa cum cere vechea tradiție ortodoxă. Acest final sugerează că Manea a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-ar fi ales praful, idiotul, cică bestiile astea mici și periculoase ar avea tot dreptul asupra noastră... Păi, ia încearcă de slăbește numai puțin hăturile și ești mâncat. Cazi printre copilași cu capu-n jos ca-n cazanu’ cu smoală dată-n clocot, de unde nu te mai scoate nici dracu’. S-au mai văzut, de altfel, în școala asta suferinzi de boala domnului Ogrinjan, amintiți-vă d-ăla care, tot așa, nu mai putea de dragul copiilor și l-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuvenit să remarce că doamna Petronela își schimbase costumația și arăta mai tânără în cizmele și pantalonii și geaca aia de piele neagră ce-i puneau în valoare o siluetă de puștancă. Lucea pielea pe ea de părea unsă cu smoală, și tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis că-i luase capul foc. Un bici și o furcă i-ar mai fi trebuit ca să fie o tartoră, a îmblânzitoare de draci. Se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși nu părea a avea mai mult de șaptesprezece ani, era copia la indigo a unui fan vechi al formației Siouxsie and the Banshees: păr negru ca smoala, pielea aproape cadaveric de albă, buze date cu ruj de culoarea prunei uscate, fără pic de considerație pentru conturul lor original. Tom se cutremură. — Nu, mersi. Având În vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Așa că suntem chit, gata socoteala.” Am tăcut amândoi câteva clipe, după care el și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
schimbă lucrurile cu vremea. Atunci inima bate și-atâta tot. Printre altele, tata era și administratorul blocului. Biroul pentru munca lui de administrator se afla deasupra apartamentului nostru, pe acoperișul întins ca-n palmă și căptușit cu un strat de smoală. Lumea vorbea că, din când în când, câte o femeie se încuia acolo înăuntru, cu el. Eu nu știu dacă o fi fost adevărat. La cină venea totdeauna la timp. În serile călduțe de vară, când la televizor se transmiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și căscaserăm gurile de uimire, ne aplecam în față toți trei și ne trăgeam înapoi, după cât de dramatică era lupta. Prin deschizătura cămășii zăream perna de grăsime de pe burta lui Toni. Pe ea creșteau multe fire de păr negru ca smoala. Încercam să-mi întipăresc totul în minte, ca să le povestesc mai târziu mamei și tovarășilor de joacă. Bărbații care urcau în ring erau îmbrăcați numai pe jumătate. Tot ce aveau de prisos pe ei sfâșiau, din simplul motiv că turbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai există nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce voi muri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sucit și m-am răsucit în pat toată noaptea, sac neputincios de ciolane aburite de transpirație. Afară nu mai există nimic, niciodată. Oricât ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
n-am observat-o până ce nu a ridicat mâna înmănușată grosolan și a șters o porțiune din geamul aburit. Tocmai mă uitam afară prin pata devenită transparentă, când tramvaiul a intrat în pasaj și pata s-a făcut neagră ca smoala pe fondul alb al restului geamului. Ei bine, pata reproducea perfect profilul lui Goethe din cunoscuta umbră chihezească. Totul era acolo: nasul drept pornind direct din fruntea oblică, peruca terminată cu codiță, buzele ferme, bărbia rotundă..." Deci, să n-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Chinezu, Luci, Marian-Marțianu-Marțaganu-Țaganu-Țacu, cel care acum vreo doi ani s-a însurat cu o vânzătoare de la cofetărie, Jean de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar avea mania de-a povesti oricui despre vaporul Titanic, care, zicea el, era mai înalt decât trei blocuri puse unul peste altul și avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și împărțiri cu litere, după ce și eu, în sfârșit, mă juram că am văzut o stafie, treceam la lucruri serioase. Să fie adevărat că acel cuvânt foarte scurt pe care îl găseam scris pe gardul de beton sau zgâriat pe smoala vreunei țevi de canalizare înseamnă că toți oamenii mari... Și atunci toate cântecele pe care le cântam cu atâta plăcere: "Selene-ene-a, fuge baba-n pijama/ Selene-ene-a, moșul fuge după ea" etc., nu se refereau la același lucru scîrbos? Ba da
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo, printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căci simțeam că dragostea mea se va întinde mult în timp. Cum să ne despărțim și să n-o mai văd niciodată? În pijamaua mea cu iepurași am ieșit încet din cameră, am traversat în vârful picioarelor holul negru ca smoala și-am deschis ușa de la intrare. M-au izbit deodată în față sutele de mii de stele răsfirate pe cer, arzând și scânteind în toate culorile, între ele, declinând pe boltă, marea cometă alburie își flutura pletele prevestitoare de cataclisme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa pe două mânuțe de copil, iar la coadă avea falduri ca de pește cu voal. Dispăru repede, îngropîndu-se în pământ. Doar coada roză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat, fără ferestre. De aproape era sinistră: o mare cutie de scânduri date cu smoală. Avea la mijloc o ușă deschisă, în pragul căreia sfârșea și cărarea mea. Umbra mea se proiecta într-acolo ca un ac indicator, negru și vibrând. Am înaintat șovăind până în fața ușii. Era o mare ușă stacojie, înăuntru - un întuneric
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și cumpără la urma urmei un pian, să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]