33,499 matches
-
în care politică naționalistă iresponsabilă a aprins fitilul butoiului cu pulbere care-a explodat în martie 1999. Or, pentru asta nu poate fi învinuit Occidentul! Dimpotrivă. Bunăstarea evidență a țării vecine, prosperitatea de necomparat cu a nici uneia din țările "lagărului socialist" se datoreaza tocmai Occidentului! În vremuri în care noi nu puteam călători nici măcar în... Iugoslavia, sârbii băteau în lung și-n lat mapamodul, făcând, încă din anii '60, afaceri la care noi nu puteam nici macar visa. Perfect racordați la modul
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de vulg, si, schimbîndu-și deviza, executînd un amețitor viraj istoric, se repezi din nou asupra lui, desi altfel: "Epatons le proletaire!" La noi, personajul, potrivind mereu politică cu modă, a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o zi, pe strada. Ce curios, seamănă cu strămoșul sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
legăturile scurt, introducând vize și închizând ermetic granițele, iar N.A.T.O. ar fi scutită să-și complice existența adăpostind la sân un popor incapabil să se debaraseze de reflexele sale comuniste. Într-adevăr, cum să aduci la putere un partid socialist pe care nu-l bagă în seamă nici macar Internațională Socialistă?! De altfel, testul Kosovo ne arată cum oscilam și la capitolul - ieri mirific, astăzi jalnic - al dorinței de integrare în structurile nord-atlantice. Obișnuiți, din mosi-strămosi, să umblam cam pe trei
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
O. ar fi scutită să-și complice existența adăpostind la sân un popor incapabil să se debaraseze de reflexele sale comuniste. Într-adevăr, cum să aduci la putere un partid socialist pe care nu-l bagă în seamă nici macar Internațională Socialistă?! De altfel, testul Kosovo ne arată cum oscilam și la capitolul - ieri mirific, astăzi jalnic - al dorinței de integrare în structurile nord-atlantice. Obișnuiți, din mosi-strămosi, să umblam cam pe trei cărări, astăzi ne-am trezit visând la a treia cale
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
nu se consideră un oportunist: " Însusindu-mi realmente, cu bună credință, punctul de vedere marxist-leninist în problemele artei și adoptînd, în orice discuție, prezumția onestității preopinenților, nu puteam pretinde a fi mai calificat în a interpreta - nedogmatic - principiile estetice ale realismului socialist decît Sorin Toma, Ștefan Voicu, Nestor Ignat, Traian Selmaru, Ion Mihăileanu. Fără cedări nu putea publică, de altfel, nimeni, nici macar Arghezi, necum un biet ătînăr critică". Deci scrie tot ce i se cere, de la cronici ample la note semnate cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
politicianistă, pentru a-și consolida puterea în fața adversarilor, a fost căutarea de către Gheorghiu-Dej, în 1955 și după aceea, a "caii românești" de socialism. Dar mai înainte, de teama debarcării, a intensificat, la culme, teroarea de tip stalinist. Așa-numitul "naționalismul socialist", în august 1959, avea trăsături șovine, anulîndu-li-se minorităților naționale și drepturile avute pînă acum. Interesantă este analiza rădăcinilor politico-economice ale Declarației P.M.R. din aprilie 1964, care nu ignoră instinctul primitiv de autoconservare politică față de Kremlin cu tendințe monolitice. Oricum, "identitatea
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
decît în 1938. Și, de asemenea, țăranii beneficiau de o rețea școlară mai bine pusă la punct. În sfîrșit, sătul era împăcat cu el în 1962". După declarația din aprilie 1964 "regimul a urmărit fuzionarea ănationalismului burgheza și a ăpatriotismului socialistă în conceptul de ăinteres națională". Și Gheorghiu-Dej a izbutit să cointereseze politicii sale țările occidentale, pentru a se putea delimită de sovietici. A fost mai abil și siret decît se crede îndeobște. În replică, în 1963-1964, N.S. Hrusciov amenință România
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
care a trebuit să trăim. Și chiar dacă n-am scris noi Mitrea Cocor sau Bărăgan sau Desfășurarea ori Lumină vine de la Răsărit, în adâncul sufletului, lectură acestora, forțată de programele școlare și de alte forme ale constrângerii organizate numită "educație socialistă", se răzbună, se transformă, se transfigurează, ne face complici cu timpurile, cu cele mai murdare gesturi ale oamenilor de atunci, cănd existăm și noi. Răsfoim cărțile Anei Selejan despre Reeducarea prin prigoana ori Literatura în totalitarism 1955-1956 (cea mai recentă
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire mătăsoase, catifelate, de el. De proletcultism, de realism socialist, de evadarea în cultură, de tot ce am fost și, vai, nici nu mai suntem.
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
două războaie, secretarul portului Constantă. - Cînd și în ce împrejurări v-ați desăvîrșit vocația de artist plastician? Ce maeștri, modele ați avut? - De la vîrsta de 24 de ani, cînd am devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, am aprofundat principiile "realismului socialist" sub atentă îndrumare a consilierilor sovietici. Pentru lucrarea de diplomă în Bellearte, îmi dăduseră tema "primirea trupelor sovietice", pe care am tratat-o anecdotic, cu un copil care își pune cască unui soldat rus - lucrare, de altfel respinsă de Maxy
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
respinsă de Maxy, la prima expoziție românească de la Moscova. Timp de douăzeci de ani m-am străduit să ajut revoluția cu arta mea, dar rezultatul a fost acela de a o fi trădat. Nu-mi intra în cap că "realismul socialist" nu trebuia să reflecte realitatea așa cum este, ci cum ar fi trebuit să fie, conform directivelor Partidului. Nu reușeam să confund optimismul obligatoriu cu suferințele poporului meu. Deși de origine burgheza, "nesănătoasă", în anii stalinismului nu m-au dat afară
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
i-am avut profesori pe Camil Ressu și Ciucurencu. Că toți artiștii din generația mea - îndrăgostiți de Andreescu și Luchian, de Van Gogh și Gauguin, de Cesanne și Matisse - ne uităm chiorîș la "luminoasă" artă sovietică imitata de "maeștrii" realismului socialist. - În această conjunctură, se putea face, totuși, ceva? - Pe la mijlocul anilor ^60, am incercat un fel de democratizare a Uniunii Artiștilor Plastici, cu un grup de artiști, mai ales dintre elevii lui Ciucurencu - tentativă naivă, care a dat faliment, din motive
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
am cunoscut la Paris, în 1979, pe Mircea Eliade, cu care am vorbit îndelung. Îi datorez în bună parte hotărîrea mea de a renunța la abstractism (la care aderasem după fugă din țară, pentru a mă "vindeca" de coșmarul realismului socialist) și a ma dedică unei arte cu caracter spiritual. Cu doi ani înainte, restaurasem la Gallese, unde locuim, o biserică romanica din anul o mie, pentru a-mi face doar un atelier. Dar n-a fost așa: locul m-a
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
m-a ajutat să rezist în propriul meu exil. - Dar dintre intelectualii italieni? - În Italia m-am împrietenit cu intelectuali care mergeau împotriva curentului, ca filosoful Rosario Assunto - bine cunoscut în România prin cărțile lui de estetică traduse. Cu idei socialiste - evident, un socialism utopic - (ceea ce explică publicarea lui în țară înainte de 1989), nu putea accepta degradarea comunistă a idealurilor de justiție și de libertate. În perioada teroarei culturale a stîngii, a avut curajul să o înfrunte, plătind și el, că
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
viața omului, care-i scurtă, se topește în universul indiferent". Ironia la adresa filosofiei revoluționare și a efectelor sale e fără cusur. Soluția? Ar fi "o carte a muncitorului", "o carte care nu știm dacă a fost scrisă de un educator socialist", care însă "ar trebui pusă în mîinile lui înainte de broșurile însărcinate să traducă marxismul în vocabular curent și rapid și să facă un socialist complet în trei săptămîni". Scopul său ar fi acela de a-l învăța pe cititor "înainte de
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît de lucid în actul analitic și atît de plastic-exact în scriitura, autorul Pravilei de morală practică
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
de cizma puterii bolșevice etern triumfătoare?! Din acest punct de vedere, regimul Constantinescu e infinit mai pervers decât cel al antemergătorului: în stupizenia și inflexibilitatea să, Ion Iliescu a avut măcar tăria să nu se despartă niciodată de "nobilele idealuri socialiste". Scoțând pe gură un discurs de cu totul altă natură, oamenii președintelui actual pășesc voinicește pe aceleași cărări primejdioase ce duc direct în prăpastie. Să ne ferească, așadar, Dumnezeu de naivitatea și prostia omului de bună credință! Albeața care li
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
drept lider pe Grigore Vieru, viiază în condiții social-istorice specifice, radical deosebite de cele din România; provincia istorică a Basarabiei smulsă de Stalin din trupul României, după cum se știe, a făcut parte din U. R. S. S., sub numele de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, fiind supusă unui cumplit proces de deznaționalizare, de rusificare forțată. Generația resurecției din Basarabia nu își pune prea multe „probleme moderniste” înainte de 1990, aici problema fundamentală constituind-o lupta pentru salvarea și cultivarea limbii române, pentru păstrarea identității
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Noul cinematograf german": Wim Wenders cu Buena Vista Social Club și Werner Herzog cu Mein Liebster feind. ăncheiem remarcând că, la categoria Cel mai bun operator european sunt nominalizați, printre alții, trei directori de imagine ce aparțin unor cinematografii foste socialiste: Alexei Fyodorov (Rusia, pentru Moloch), Lajos Koltai (Ungaria pentru La Legendă del Pianista. Sull'Oceano & Sunshine) și Yacek Petrycki (Polonia, pentru Günese Yolculuk). Oare, când vom remarcă printre nominalizări și numele unor cineaști români? (fie ei regizori, operatori, actori, scenariști
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul socio-politic respectiv nu se putea vorbi în nici un caz de autonomie estetică, atât etnicul, cât și sacrul fiind desfigurate de ideologia ateista și naționalistă a regimului comunist
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
Ambele ar fi culturi ale fragmentului, colajului și pastișei, la care ajung, evident, prin filiere și din motive diferite. Postmodernismul presupunea diversitatea opțiunilor aducând referințe multiple care făceau aluzie la pluralismul cultural și la legitimitatea oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după care forțele sociale și-ar fi exprimat programul politic prin artă, iar o construcție realist socialistă trebuia, în aceste condiții să
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după care forțele sociale și-ar fi exprimat programul politic prin artă, iar o construcție realist socialistă trebuia, în aceste condiții să țină cont de solidaritatea de clasă, transistorică, si sa se constituie într-o mărturie vie a faptului că istoria a făcut până la urmă dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
țină cont de solidaritatea de clasă, transistorică, si sa se constituie într-o mărturie vie a faptului că istoria a făcut până la urmă dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind sfârșitul fericit al istoriei, realismul socialist nu putea decât să recicleze o gamă foarte largă de stiluri arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
Alex. Ștefănescu Ultimii doi ani de realism socialist LA SIBIU, departe de agitația sterilă din capitală, Ana Selejan continuă să exploreze colecțiile de ziare și reviste din primele decenii de după război, pentru a reconstitui, printr-un laborios montaj de citate, viața literară de atunci. Cel mai recent volum
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
de altcineva în momentul de față, nici măcar de cei ce incriminează retoric literatura proletcultista. Datorită tenacității cercetătoarei din Sibiu, putem reciti rapid un capitol - grotesc - de istorie literară. În anii 1957-1958 se duce, practic, ultima campanie de impunere a realismului socialist că doctrina literară unică. Campania va continua și în 1959, dar nu va mai avea atâta brutalitate. Apoi, după 1971, va începe o nouă epoca de dirijare dictatoriala a literaturii, fără să se mai folosească însă drept stindard sintagma "realism
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]