630 matches
-
care țipase, se împiedică și cad toate trei, una peste alta, spărgând damigeana cu vin. Aparent, nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
legi" la firea individuală și la împrejurările în care se desfășoară procesul instructiv constituie opera personală a educatorului, creația sa. Metodele care după părerea sa ar contribui cu precădere la asigurarea cutlurii formative sînt cele care stimulează activitatea elevilor: metoda socratică (euristică), metoda intuitivă și metoda practică (a lucrărilor practice). Abordarea metodelor de învățămînt îi permite lui G. G. Antonescu să-și expună punctul de vedere asupra "școlii active", curent larg răspîndit, cum s-a văzut, în întreaga Europă, deci și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
extreme, pentru a adopta singur decizii. 4. Canalul cooperării și al muncii grupul desfășoară o muncă în care se manifestă cooperarea dintre membrii acestuia și educator. În ceea ce privește prezența educatorului în procesul activității educative, Lobrot apreciază că acesta va adopta stilul socratic răspunzînd întrebărilor prin întrebări, se va manifesta într-un mod congruent limitîndu-se să-și dezvăluie propria experiență și va evita expunerea, stimulînd elevii la activitate prin materialul, documentele și instrumentele pe care le va oferi. M. Lobrot a adoptat, deci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dacă nu omul instruit, capabil de analiză, de "disecție" critică? Ani de-a rândul, intelectualii poloni au străbătut țara în lung și în lat, rostind conferințe pe diverse teme, organizând universități itinerante, pregătind societatea pentru schimbările ce se puteau întrezări. Socraticul "cunoaște-te pe tine însuți" implică, în fond, la acest nivel, datoria de a-i lumina pe ceilalți membri ai comunității. Critica e arma lor, instrumentul pe care contează sub unghi cognitiv, ca și în lupta cu prejudecățile, obscurantismul, intoleranța
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ochiul sociologului stau aici în centrul pertinenței sale. Fără îndoială, trebuie să vedem aici influența dublei formații a lui Weber, juridică și economică, două discipline practico-teoretice. Estetica pragmatistă Numeroși filozofi ai esteticii adoptă această poziție pentru a evita aporiile dialogurilor socratice (de tipul: ce sunt "opera de artă", "frumosul", "urâtul"?). Ei preferă să se aplece asupra efectelor calificate drept "artistice", "culturale", pentru a le specifica. Nelson Goodman se întreabă, de exemplu, cum "funcționează" bunurile artistice. Pentru el, esențial este să se
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
De asemenea, Gérard Mauger et alii (1999) propun o tipologie a utilizărilor lecturii: de divertisment, didactică (sfaturi practice, manuale școlare și profesionale), de mântuire (pentru a-ți întemeia convingerile religioase sau politice), estetică. Un alt specialist își pune o întrebare socratică: "Ce înseamnă a citi?" (Chartier, 1985). Pentru a răspunde, trebuie să se studieze literal nu ce este practica, ci ce face ea. Pentru a o "înțelege", este necesar să o plasăm în sistemul actelor pe care le înlocuiește sau le
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de Economie. Evident, veți vedea, nu am riscat să mă iau la trântă cu fiarele junglei conceptuale și nici nu am vrut să privesc cu suficiență cutumele grupărilor ideologice conservate perfect de autosuficiența obișnuințelor. Am găsit mai de folos metoda socratică, a abordării problemelor pe care știu că pot să le rezolv, având conștiința, plină de invidie, pentru că există infinit de multe probleme pe care ar fi trebuit să nu le las spre rezolvare în viața de apoi sau pe seama celor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu operează cu legi ale naturii, universal valabile, chiar dacă știința economică pretinde că a descoperit regularități recurente. Ceea ce descoperă ea este condiționarea a ceea ce se întâmplă ca realitate de mecanica indeterministă a comportamentului uman. Adică este vorba despre o cogniție socratică, ce ar trebui să fie sigură pe faptul că nu are cum să fie sigură (că poate să știe când este sigură și mai ales pe ce să fie sigură). În plus, orice regularitate este specială, ține de contexte irepetabile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizică; se înțelege atunci de ce magia n-a produs decât un număr limitat de miracole, mereu aceleași, în toate timpurile și în toate țările"182. Raționamentul, seducător pentru cei mai mulți dintre noi, este, în cele din urmă, o reiterare a sintagmei socratice: Cunoaște-te pe tine însuți! Neputința științei de a explica întru totul complexitatea ființei umane și a lumii sociale poate avea ca efect și încercarea sa de a reevalua magia și divinația. 7.3.3. Neutralitate În acest caz ne
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
propriile lor scopuri, către calea desăvârșirii de sine: " Chiar dacă intenția celor doi apropiați ai lui Socrate a vizat o necesară instrumentalizare în vederea angajării lor în viața politică, ulterior, deși Xenofon nu pare prea convins, s-au lăsat seduși de ideile socratice, măcar atâta timp cât l-au frecventat; dar această perioadă a reprezentat, putem constata în final, doar un accident de parcurs (în raport cu propriile intenții), motiv pentru care, atunci când au conștientizat pericolul unui derapaj de la proiectul implicării lor în politică, sau dimpotrivă, atunci când
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
2014, p. 130) Revenind, ideea de participare configurează în mod sugestiv relația omului cu divinitatea: zeii ca model perfect pe de o parte, omul care, ca urmare a parcurgerii scenariului paideic, are acces la adevărul limitărilor sale (asta viza moșitul socratic) și nemulțumit profund de lipsa sa de ființă, se încumetă la efortul de a parcurge drumul ieșirii din peșteră, pe de altă parte. Dubla participare dintre model (prin forța sa de atracție) și cel supus formării (prin dorința sa de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de Petru Creția, ST, 1995, 1-2; Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
vizând o mai bună cunoaștere de sine (a ști din ce este alcătuit inconștientul) și utilizarea cunoștințelor respective pentru o mai bună gestionare a propriei vieți. În cele din urmă, interpretarea viselor este determinată de aceeași intenție ca și maxima socratică: «Cunoaște-te pe tine însuți». Persoana are totul de câștigat devenind subiect (și deci activă), decât rămânând obiect (așadar pasivă) al vieții sale psihice. Ca urmare, putem considera că persoanele care își amintesc visele au o predispoziție mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cursuri bine lustruite, ticsite cu cele mai recente noutăți din reviste scolastice groase și costisitoare și cărți ceea ce ar fi, sunt convins de asta, o pierdere de timp. Desigur, recunoașteți că par a cauționa ceea ce, uneori, s-a numit metoda socratică a lui fă-tu-singur sau a descoperirii, sau, în special în Texas, metoda lui Moore. Metoda înseamnă nu să le spui studenților, ci să-i întrebi și, chiar și mai bine, să le insufli dorința să se întrebe ei înșiși să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
purtătoare, totodată, a unor sensuri antropologice clare. Socrate, de asemenea, consacrând filosofic formula delfică prea bine știută, Cunoaște-te pe tine însuți! , în contextul unei "ontologii a cunoașterii", rostea despre om. S-a spus chiar mai mult în privința semnificației demersului socratic, anume că omul apare ca fiind obiectul ca atare al discursului său filosofic, de unde observația că am avea de-a face, prin această filosofie, cu prima realizare în modelul antropologiei filosofice. Apoi, Aristotel în Etica nicomahică propunea termenul antropologos "ceea ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza, Xenofon formulând în maniera dialogică socratică una din cele mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel text, poetul Simonides discută relaxat, dar deseori din unghiuri neașteptate, cu tiranul Hieron, fostă persoană „privată” (deci având privilegiul ambelor experiențe, om de rând și tiran) despre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi distingem instinctiv, grade de adâncime ori de înălțare [s.n.]86. Ion Barbu, care tânjește, socratic, după Adevăr, după înțelegerea reconciliatoare a marilor opoziții - coincidentia opositorum, după un mod "intelectual al Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar Poe, desi îi recunoaște puterea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin intermediul propriei opere. Creația este, pentru fiecare individ, o obligație fundamentală și un act primar, prin care acesta se individualizează și ia parte la alte realități 63. Punctul liminar al oricărui act de creație autentic, rămâne pentru Ion Barbu, principiul socratic - "Știe-te!" - "Gnothi seauton" (Cunoaște-te pe tine însuți), menționat de Platon în Charmides 64. Principiul transcendent la care autorul participa astfel - creația continuă - este identificat de Bergson drept spiritualitate 65, ori divinitate - iar de Barbu drept "Ochi în virgin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Edgar Allan Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un dialog socratic (desigur imaginar), prin care Ion Barbu încearcă să recupereze nexus-ul definitoriu al gândirii poești, pentru a putea stabili astfel o relație directă cu ea. Numai că, schițând figură unui scriitor, de care îl leagă o "chimică afinitate", sporindu-i calitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și filosoful Alexandru Surdu, dl. Florea Fugariu, profesorul nostru de literatură elină, editorul Școlii Ardelene, un oltean foarte ager care a fost mentorul multor scriitori din generația lui Nichita Stănescu, a lansat formula: „Ardelenii nu știu ce e ăla un cal” explicând socratic: „Gheorghe Suciu, de pildă, dacă-l întrebi ceva despre animalul numit cal îți va descrie calul său din copilărie, un cal roșu al unui vecin, calul acela alb sau pintenog, calul dormind în picioare sau păscând dar nu va putea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei socratice deoarece adesea lecțiile lui constau într-un schimb de întrebări și răspunsuri între el și cei prezenți. Se pare că avea dificultăți să producă o lecție închegată. În mod evident, încerca să elaboreze totul din nouă Mi s-a spus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mult de modul de a face filozofie pe care îl ilustrează această scriere. Observația lui Engelmann a fost că dacă în Tractatus găsim întrebări și răspunsuri, apoi mai târziu Wittgenstein ar fi trecut de la forma categorică a propoziției la întrebarea socratică.27 Iar Alice Ambrose, una din persoanele căreia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru, a exprimat opinia că pentru el Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
situații în care noi toți am fost deprinși să le utilizăm învățând limbajul. Filozofii își îndreaptă adesea atenția spre expresii, le examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
povara argumentelor celor care îl contrazic? Sau o confruntare care să se fi terminat cu un acord general? În cazul acesta, trebuie să disperăm? În ciuda tuturor criticilor, nu s-a inventat nimic mai bun pentru a moși adevărul decât metoda socratică, adică maieutica, un dialog în care se succed întrebări, contraziceri, răspunsuri, pentru a ajunge din aproape în aproape la adevăr, la bine, la dreptate. Într-o lume caracterizată de pluralitatea discursurilor, nu întrezărim altă posibilitate pentru a ajunge la soluții
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și moral. Din acest motiv el este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]