629 matches
-
trebuia să afle în propria gîndire limpede acel bun care le condiționa pe toate celelalte și fără de care acestea nu sînt, de fapt, buniri neîndoielnice și sigure 97. Relația lui Socrate cu religia se înțelege cel mai bine prin intermediul legăturii socratice dintre ironie și humor. El a acceptat repre zentările credinței populare, găsind în ele o expresie a încrederii că munca vieții sale nu era zadarnică fără să pună de altfel preț pe o dezvoltare sau o înțelegere mai de aproape
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prin înalta sa idee despre existență ca o mare ordine a lucrurilor, în comparație cu care evenimentele vieții omenești apăreau mici pînă la dispariție. Era oferit astfel un fundal intelectual ce făcea cu putință un humor de un alt timbru decît cel socratic. Platon era însă atît de preocupat de elaborarea acestui fundal și atît de animat de el, încît nu-i mai rămînea timp și putere pentru a pune integral în drepturi legătura psihică dintre acest fundal și trăirile din lumea empirică
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după eleborarea vestitei sale capodopere, își poate privi lucrarea cu humor. În una dintre însemnări, glumește referitor la caracterul pedant pe care îl prezintă incontestabil, în mod parțial, Critica rațiunii; se consolează cu gîndul că pedanteria va izgoni pedanteria. Caracterulsău socratic, care îl facea să prefere o știință (Wissen) independentă și fundamentală atît speculației cît și simplei acumulări de cunoștințe și care punea mai presus filosofarea decît faptul de a avea o filosofie, i-a dat un fundal solid pentru examinarea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
98 Cf. Heinrich Maier, Sokrates, pp. 435 și urm. În contrast cu această poziție, Burnet (Greek Philosophy from Thales to Platon, London, 1914, p. 182) crede că Apologia ar trebui interpretată în concordanță cu Fedon a cărui succesiune de idei o consideră socratică (pp. 193 și urm.). Nu pot descrie nici o concordanță între Apologie și Fedon. 99 Despre importanța lui Platon în istoria gîndirii, cf. Der menchliche Gedanke, § 44-45; § 53. 100 Hans Raeder (Platos philosophische Entwicklung, Leipzig, 1905, p. 208) nu găsește în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și asemănător cu pictura, ca o cale de reprezentare secundară a fenomenelor sufletești. Socrate și-a focalizat preocupările asupra omului, asupra vieții lui sociale, a relațiilor interumane și l-au interesat mai puțin fenomenele naturale. Deosebit însă de sofiști, dialogul socratic stă sub însemnele dictonului cunoaște-te pe tine însuți Aceasta reprezenta o invitație nu la speculația sterilă, ci la aprofundarea problemelor legate de condiția umană, la cunoașterea persoanei, realizată ca raportare la sine. În mod diferit față de vechile concepții asupra
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
termeni de economie, aspecte de legislație, ideologii și atitudini politice, teorii matematice și concepții filosofice. În acest sens, remarcăm spațiul extins dedicat gloselor în corpul publicisticii eminesciene: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"352. Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează rolul profesoral în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
naționalism, libertate, liberalism, conservatorism, putere, socialism ș.a. De cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în schimb, le iau nu ca pe o imagine, ci ca pe un adevăr și constituie, cu o expresie platoniciană, mulțimea, jucărie a iluziilor. Cu vigoarea unei vîrste tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica la tot pasul că discursul filozofic nu cuprinde adevărul, ci amenajază doar o hartă a căutării lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei socratice. într-adevăr, ce definește modernitatea noastră? Nu doar refuzarea oricărui temei transcendent, ci mai ales căutarea contradictorie și, ca atare, fără speranță a temeiului, absența lui experimentată, experiența lancinantă a absenței lui. Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de propria educație. Prin dimensiunea sa socială, metoda activă implică învățarea prin cooperare, respectarea principiilor de muncă în grup și dezvoltarea lingvistică și cognitivă. Predominanța metodei active în noul model curricular nu exclude utilizarea celor tradiționale - metoda dogmatică sau metoda socratică - a căror contribuție la activitățile de structurare a cunoștințelor este de necontestat. între acestea, exercițiul are un statut privilegiat, de metodă prin care se ajunge la formarea deprinderilor. Valorii formative a acestei metode cansacrate i se adaugă multiplele valențe combinatorii
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a acesteia. Mai mult decât atât, autorii subliniază că, în ceea ce privește pacienții cu boli cronice amenințătoare de viață, valorile se pot schimba, deci discuțiile despre valori ar trebui să fie revizuite periodic, mai ales atunci când starea pacientului se schimbă semnificativ. Autonomia socratică subliniază importanța grijii și leagă astfel conceptul autonomiei de fragilitatea existențială și vulnerabilitatea pacienților. Elementul central nu este o etică a responsabilității personale și a autodeterminării, ci o etică a grijii și a interdependenței. Autonomia drept consimțământ negociat se referă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
a fost considerată ca un ajutor real ce putea fi dat filosofiei și științei. Socrate pare a fi "inventatorul" inducției. El o utiliza pentru a defini noțiuni clare ce țineau de domeniul filosofiei. Un exemplu al lui Xenophon descrie metoda socratică: la întrebarea "ce este nedreptatea?" se dădeau răspunsuri ce ar fi putut fi înscrise în două tabele. Primul cuprindea cazurile de nedreptate: "a frustra pe cineva de bine, a-l frustra de libertate, a-l vătăma, a-l omorî"79
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nedreptatea înseamnă să faci rău altuia"; definiția este prea largă, așa că avem nevoie de cazurile de justificare din tabelul al doilea. Forma finală a definiției este: "nedreptatea înseamnă să faci rău prietenilor, spre a le cauza daune"81. Metoda inductivă socratică este o inducție incompletă și reprezintă de asemenea o primă parte din metoda pe care o va dezvolta ulterior Bacon. La Aristotel, inducția este o cale spre (epapogé) o înaintare de la lucrurile singulare la universale. El subliniază că nu se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mod direct ). prezent A ................... prezent B absent A .................. prezent B A și B nu sunt concomitente, deci existența căldurii nu depinde cu necesitate de existența lumii corespunzătoare razelor Soarelui sau a Lunii. Până acum, metoda inductivă baconiană seamănă cu cea socratică. Acesta în încercarea de a identifica adevăratul sens al unui termen apela la un număr de definiții pozitive, identificate de către Teodor Dima72 cu tabula presentiae și un număr de definiții negative ce reprezintă tabula absentiae. Dar cele două tabele nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fi în stare să înșeli pare o dovadă de ascuțime sau de putere, fără îndoială a vroi să înșeli trădează fie răutate, fie slăbiciune, și prin urmare nu revine lui Dumnezeu"165. Chiar dacă ideea istețimii ne aduce aminte de discursul socratic care susținea ideea că înțelepciunea reprezintă și puterea de a înșela 166, din punct de vedere moral falsitatea este o lipsă imposibil de atribuit Divinității și atunci trebuie să identificăm alte surse ale cunoașterii, căutarea în acest sens realizându-se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi distingem instinctiv, grade de adâncime ori de înălțare [s.n.]86. Ion Barbu, care tânjește, socratic, după Adevăr, după înțelegerea reconciliatoare a marilor opoziții - coincidentia opositorum, după un mod "intelectual al Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar Poe, desi îi recunoaște puterea de a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin intermediul propriei opere. Creația este, pentru fiecare individ, o obligație fundamentală și un act primar, prin care acesta se individualizează și ia parte la alte realități 63. Punctul liminar al oricărui act de creație autentic, rămâne pentru Ion Barbu, principiul socratic - "Știe-te!" - "Gnothi seauton" (Cunoaște-te pe tine însuți), menționat de Platon în Charmides 64. Principiul transcendent la care autorul participa astfel - creația continuă - este identificat de Bergson drept spiritualitate 65, ori divinitate - iar de Barbu drept "Ochi în virgin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Edgar Allan Poe, a căror "climă" îi este atat de familiară scriitorului român, încât poate pretinde drept de proprietate asupra unor din elementele ei, si, folosind o "recuzita" preluată din diverse texte poești, "Veghea lui Roderick Usher", este un dialog socratic (desigur imaginar), prin care Ion Barbu încearcă să recupereze nexus-ul definitoriu al gândirii poești, pentru a putea stabili astfel o relație directă cu ea. Numai că, schițând figură unui scriitor, de care îl leagă o "chimică afinitate", sporindu-i calitățile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe care o avea el că soldat și mercenar, exact ce spunea Socrate, așa cum se pare că se înțelegea sau se prezenta acesta. Pe când Platon da o interpretare dinamică, pleacă de la Socrate pentru a vedea tot ce era în intuiția socratica, dezvoltă un Socrate pe care noi îl numim Platon însă, care este un Socrate, după părerea mea, mai adevărat decât Socratele lui Xenofon" (Coseriu, 1997b, pp. 19-20). Cred că merită să procedăm similar și în cazul lui Hașdeu. Pentru o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în schimb, le iau nu ca pe o imagine, ci ca pe un adevăr și constituie, cu o expresie platoniciană, mulțimea, jucărie a iluziilor. Cu vigoarea unei vîrste tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica la tot pasul că discursul filozofic nu cuprinde adevărul, ci amenajază doar o hartă a căutării lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei socratice. într-adevăr, ce definește modernitatea noastră? Nu doar refuzarea oricărui temei transcendent, ci mai ales căutarea contradictorie și, ca atare, fără speranță a temeiului, absența lui experimentată, experiența lancinantă a absenței lui. Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
statutului entităților matematice și derulează acest demers invocând bibliografia recentă a problematicii. Cercetarea este analitică, cu distincții conceptuale, criterii, nuanțări, cu spargerea problemelor în sub-probleme și cu răspunsuri contextualizate. Stilul este parțial interogativ și antrenant, iar cercetarea avansează progresiv, aproape socratic, iar când te aștepți că problema (problemele) a(u) fost rezolvată(te), autorul constată că nu este satisfăcut și deschide un alt punct de vedere. Autorul spune la un moment dat în legătură cu importanța problemei aplicabilității că la ea nu răspund
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
noțiuni referitoare la istoria filozofiei, la doctrine: Școala eleată, Școala epicuriană, Școala ioniană, Școala sceptică, Școala peripatetică, Școala din Milet, Școala din Baden etc. Un anumit grad de echivoc pare să creeze pluralul generic Școli în sintagme de tipul Școli socratice. Dezambiguizarea sensurilor se realizează la nivelul definiției de dicționar, printr-o cunoaștere de detaliu a filozofiei grecești: "denumire generică dată de unele școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate: 1) Școala megarică, întemeiată de Euclid din Megara; 2
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
despre cunoaștere și adevăr, despre virtute și conduită morală ne-au parvenit prin intermediul discipolilor săi, în speță prin scrierile lui Platon și Alcibiade, primul dintre aceștia extaziat de arta maieutică și oratorică a maestrului: ,,parcă asculta glasul sirenelor”. În viziunea socratică, răul provine întotdeauna doar din necunoaștere și ignoranță, dar și din absența virtuții, ultima trebuind să fie în fapt cea dintâi calitate a omului. Miezul preocupărilor sale era omul virtuos, iar atingerea acestei calități era condiționată nemijlocit de cunoașterea binelui
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
re-cunoașterea permanentă: ,,A te cunoaște pe tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare înțelepciune în fața căreia toate celelalte trebuie să stea în urmă.” Cunoașterea binelui și diferențierea acestuia de tot ceea ce este rău se putea înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode originale, maieutica, fundamentată pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în două etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]