2,513 matches
-
El s-a angajat în ostilități cu Portugalia. Prima ceartă cu portughezii a fost stabilită în 1382 și mai târziu, pe 14 mai 1383, atunci când s-a căsătorit cu Beatrice de Portugalia, fiica regelui Ferdinand I al Portugaliei. La moartea socrului său din 22 octombrie 1383, Ioan a încercat să pună în aplicare pretențiile soției sale la coroana Portugheză. Criza din 1383 - 1385 a fost o perioada de tulburări civile și anarhie în Portugalia. De asemenea, el a trebuit să se
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
a fost primită prost în multe orașe portugheze. Leonor a fost mereu considerată a fi o intrusă trădătoare care intenționa să uzurpe coroana portugheză pentru Castilia și să încheie independența Portugaliei. La rugămintea lui Ioan, atunci când a aflat de decesul socrului său, Leonor a ordonat aclamarea lui Beatrice, deși Ioan nu a recunoscut-o în mod expres ca regentă. Rebeliunea națională condusă de Maestru al Ordinului de Aviz, a dus la o criză care avea să dureze din 1383 până în 1385
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
(20 iunie 1726 - 9 februarie 1759), "Mademoiselle de Conți" la naștere, a fost o prințesă franceză, care, prin căsătorie, a devenit Ducesa de Chartres (1743-1752), apoi Ducesa de Orléans (1752-1759) după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans a fost bunica monarhului francez Louis-Philippe
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
fost fiica Contelui de Barcelona. Henric a fost numit Conte al Portugaliei, un comitat la sud de Galicia, greu de condus din cauza incursiunilor și atacurilor frecvente ale maurilor. Împreună cu soția sa Teresa, coregentă a Portugaliei, a ținut piept atacurilor, în numele socrului său. Din acea căsătorie au rezultat mulți copii, dar numai unul, Afonso Henriques (înseamnă „Afonso, fiul lui Henric”), a prosperat. Băiatul, născut probabil în jurul anului 1109, și-a urmat tatăl în calitate de Conte de Portugalia, în 1112, sub tutela mamei sale
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
astfel am cunoscut-o pe ea. Ea s-a îmbolnăvit... am căutat-o... Aveam un prieten acolo și-mi spunea “las-o în pace că-i fată cuminte!” Un alt coleg, de la secția evreiască, vine la Botoșani, îl întâlnește pe socrul meu și-i zice: “măi, îl cunoști pe Solo Juster?” “Aaa, pe derbedeul ăla, bețivul, fustangiul?” Erați un Don Joan? Nu eram un Don Joan, dar nu mi-au lipsit femeile. Erați un june frumos... Nu. Ea era frumoasă, să
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
nu o va mai înveseli. Frederic al II-lea, chiar a doua zi după întâlnirea de la Brindisi, stăpân pe situație, l-a deposedat pe Jean de Brienne de drepturile sale și s-a proclamat rege al Ierusalimului, cu toate protestele socrului său. Iolanda era nemângâiată, nobilii din Siria cuprinși de stupoare, principii europeni așteptau încordați ce va urma. Noua calitate obținută de împăratul german în mod abuziv nu-l făcea mai scrupulos în privința cruciadei, pe care o amâna pentru a patra
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
a mutat la Budapesta, după anexarea Transilvaniei de Nord, devenind unul din liderii evreimii maghiare, președintele organizațiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionistă o începuse la Cluj, unde funcționa și un "Comitet de salvare" ("Vaad Hatzala") din care făceau parte Kasztner, socrul său, Josef Fischer, președintele Consiliului Evreiesc, Ernst Marton, redactorul-șef al ziarului "Uj Kellet", Hilel Danzig, fost deputat în Parlamentul României ș.a. După război, Rudolf Kasztner a fost acuzat de Rudolf Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii "Protocolului Auschwitz" că
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
trecut în Cehoslovacia, ajungând la Praga și apoi, cu sprijinul legionarilor aflați în Germania, s-a refugiat la Berlin. În 1940, după accesiunea la putere a Mișcării legionare, ea se reîntoarce în România și se stabilește la Huși, în casa socrilor. În primii ani după venirea la putere a regimului comunist, Elena Ilinoiu nu a fost pe lista neagră a persoanelor urmărite de noul regim. A fost obligată să restituie automobilul Buick care îi fusese pus la dispoziție de Ministerul Înzestrării
Elena Ilinoiu Codreanu () [Corola-website/Science/323304_a_324633]
-
E posibil ca acest efort să fi fost fatal, Infanta a murit de epuizare la 5 februarie 1884, la vârsta de 40 de ani înainte ca soțul ei să devină rege. Fratele mai mare al soțului ei, Albert, a succedat socrului ei ca rege al Saxoniei și treptat a devenit clar că el și soția lui Carola de Vasa nu mai puteau avea copii. Era de așteptat ca într-o zi fiul cel mare al Mariei Anna să urce pe tron
Maria Ana a Portugaliei () [Corola-website/Science/321979_a_323308]
-
un loc important la curte Franței. În timpul domniilor regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea el a deținut poziția de "Grand Maître de France". A luptat în Războiul de Șapte Ani și a avut distincții servind împreună cu socrul său Prințul de Soubise. A fost Guvernator de Burgundia și general în armata franceză. După căderea Bastiliei, în 1789, a părăsit Franța împreună cu fiul și nepotul său de teama unui posibil arest sau deces. Decizia s-a dovedit una bună
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
la curtea lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său. Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița Ilinca, angelica fiică a trădătorului Irimia Golia. Mezinul suferă cel mai mult, dragostea lui transformându-se într-o patimă mistuitoare. Urmăriți îndeaproape de
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
A fost dascăl la “Jâna pe Olt” Jina. S-a căsătorit cu Maria (Crișcuța), fiica preotului unit Dumitru Anton din Năsăud. Se pare că a fost dascăl în Năsăud între 1797-1804. După moartea preoții din Leșu, a fost îndemnat de socrul său să meargă la Blaj, unde a fost hirotonit, iar în 1805 a fost numit preot în Leșu. În 1835 Leșu figurează printre parohiile decanatului și vicariatului Rodnei, condus de Ioan Mărian, păstorit de preotul Daniel Mălai, care are în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Gane, cu aga Grigore Gane, cu Maria (căsătorită Hermeziu) și cu Agafia, Singlitichia și Sevastia (ce s-au călugărit mai târziu). Toți frații erau oameni de cultură. În plus, Ienache Gane era cumnat cu poetul Constantin Stamati, Dimitrie Gane era socrul scriitorului Costache Negruzzi, iar postelnicul Matei Gane a fost tatăl scriitorului Nicolae Gane. a avansat până la rangul de comis. A fost pasionat de literatură și a scris versuri, precum și cărțile de popularizare "Floare din sfintele scripte" (Iași, 1850) și "Pashalion
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
un singur fiu: Lennart, Duce de Småland și mai târziu Conte Bernadotte. La început, căsnicia a mers minunat. Maria a cumpărat o casă în Suedia, a adăugat suedeza celorlalte cinci limbi pe care le vorbea și a devenit populară suedezilor. Socrul ei, Gustav VI, aprecia "efervescența, șarmul și neconvenționalitatea ei." Ocazional se juca cu fiul ei; a scris o carte cu alfabetul ilustrat pentru Lennart care a fost ulterior publicată. Totuși, în cele din urmă, căsnicia s-a destrămat când Maria
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
Les Quesnoy. Ca parte a tratatului Ludovic i-a promis mâna propriei lui fiice, Ana, cu Champagne și Ponthieu ca zestre, însă căsătoria nu a avut loc. În același timp Carol a obținut capitularea teritoriului Ponthieu. Revolta din Liège împotriva socrului și cumnatului său, Ludovic de Bourbon, prinț-episcop de Liège, și dorința de a pedepsi orașul Dinant, a intervenit pentru a distrage atenția de la afacerile cun Franța. În timpul războaielor din vara precedentă, din Dinant s-a răspândid zvonul fals că prințul
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
sora regelui Ioan I al Ungariei). Cum dinastia Jagiellon era catolică, Joachim al II-lea i-a promis lui Sigismund că n-o va obliga pe Hedwig să-și schimbe religia. Odată cu moartea tatălui său Joachim Nestor (1535) și a socrului său Sigismund (1548), Joachim a trecut treptat la Reforma protestantă. La 1 noiembrie 1539, el a primit Împărtășania sub ambele tipuri în biserica Sf. Nicolae, un act care a indicat un anumit grad de simpatie cu noile idei religioase. Totuși
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
de fapt soția lui Tassilo. Pe de altă parte, i se atribuie lui Tassilo o căsătorie cu Imma (d. cca. 750), cu care ar fi avut doi copii, Grimoald și Swanahilda. Prin aceasta din urmă, Tassilo ar fi fost astfel socrul majordomului francilor Carol Martel. Dat fiind că Swanahild era cu siguranță nepoată a ducelui Odilo de Bavaria, se deduce că acesta din urmă ar fi fost cumnat cu Tassilo. Tassilo era deja decedat în 719, ca și toți ceilalți frați
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
Stephanie a trebuit să părăsească Franța. Napoleon nu avea un moștenitor legitim propriu. A adoptat-o pe Stephanie și a numit-o "prințesă franceză". Căsătoria a avut loc la Paris, la 8 aprilie 1806. La 25 iulie 1806, noul ei socru a devenit Mare Duce de Baden. La 10 iunie 1811, Karl Ludwig Friedrich i-a succedat bunicului său la tronul ducatului de Baden. El și Marea Ducesă Stephanie au avut patru copii:
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați ca împărat și împărăteasă. Apoi, Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
de Vendôme. La 20 octombrie 1548, la Moulins, s-a căsătorit cu Ioana a III-a regină a Navarei, fiica regelui Henric al II-lea de Navara și a Margaretei de Angoulême (sora regelui Francisc I al Franței). După moartea socrului său, la 25 mai 1555, el a devenit rege al Navarei. Ca șef al Casei de Bourbon, el a fost primul prinț de sânge. Prin căsătorie a devenit conte de Foix, de Bigorre, de Armagnac, de Périgord și viconte de
Antoine de Navara () [Corola-website/Science/324764_a_326093]
-
otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din 1600 de piese de aur, în timp ce Bayazid
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
ei Maximilian în 1514. La 22 iulie 1515, Maria și Ludovic s-au căsătorit la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena. Din cauza vârstelor lor fragede, s-a decis ca noul cuplu să nu trăiască împreună încă vreo câțiva ani. În 1516, socrul Mariei a murit iar Ludovic și Maria au devenit regele și regina Ungariei și a Boemiei. Maria s-a mutat la Innsbruck unde și-a finalizat educația până în 1521. Maria a călătorit în Ungaria în iunie 1521, la trei ani
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
de Sulică potcovaru'!), deci pe vremea lui Ceașcăîmpușcat, un vătaf al său, Titi-Par, (primsecretar, funcție nu glumă!), primește în audiență un pârlit, și el slugă tot la împărat: - To'arășul, știți, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îți dai și dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, șoareci, șobolani, mâța, și asta a dracu, a mâncat mai știu eu ce, că
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
-n cele ce sunt, și mâine, vor râde la soare...” Omul nostru, slugă la statul lui Ceașcă-Împușcat, cu otravă în suflet, a râs și a plâns, a plâns și a râs un timp îndelungat, până când, în cămăruța sa, cinci copilași, socrul și soacra, porcul și capra, javra, calul și vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la tovarășul prim, Titi-Par, s-a prezentat
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]