641 matches
-
de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind realizat cu intenția de a manipula și, de aceea, el este atent alcătuit și greu de combătut. Unii dintre gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el este atent alcătuit și greu de combătut. Unii dintre gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este alcătuit cu un anumit scop și, de aceea, sînt deseori activate pentru susținerea laturilor pragmatice ale enunțurilor. Ca atare, limbajul oratoric, juridic, politic sau religios, recurge deseori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este alcătuit cu un anumit scop și, de aceea, sînt deseori activate pentru susținerea laturilor pragmatice ale enunțurilor. Ca atare, limbajul oratoric, juridic, politic sau religios, recurge deseori la sofism, prin alegerea premiselor favorabile și considerate deja demonstrate sau cu valoare axiomatică, deși în realitate lucrurile nu se prezintă astfel, precum și prin ierarhizări favorizante ale premiselor și faptelor. Identificarea și explicarea lor prin a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui A. conține destulă candoare pentru a dizolva din fierea lui M. Și, până la urmă, în ciuda faptului că femeia îl înșală, ea este cea care duce actul până la capăt. Nu m-au putut convinge pledoariile lui M. împotriva sinuciderii: simple sofisme. El este, în cele din urmă, cel slab... Marin Mincu, Intermezzo. Aurora, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Eu, nemții și Dracula Florin L|Z|RESCU Un ziar din Germania mi-a cerut să scriu un articol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
muzicieni, pictori. Mă ajută mai mult în munca mea. Și totuși este o frază a lui Doris Lessing care mi-a plăcut mult: „Doar un scriitor poate înțelege un alt scriitor“. Dar când am întâlnit-o, mi-a vorbit de sofism și de bomba atomică. Persoanele care m-au influențat cel mai mult sunt femeile care au binevoit să mă iubească. 01 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Acasă Florin L|Z|RESCU N-am putut vedea niciodată Occidentul cu ochii unui imigrant român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ființe însuflețite ; si folosirea unei ființe însuflețite în locul unui lucru neînsuflețit. Pongs numește primul tip de metaforă Beseeltypus, iar pe cel de-al doilea, Erfiihltypus. Primul însuflețește sau personifică; cel de-al doilea empatizează. 41. În legătură cu comentariul lui Ruskin despre "sofismul antropo-morfic", vezi Modern Painters, Londra, 1856, voi. III, partea 4. Exemplele citate exclud comparația, deoarece aceasta nu amestecă faptele naturale cu evaluarea emoțională. Despre ereziile polare ale antropomorfismului și simbolismului, vezi excelenta lucrare a lui M. T. L. Penido, Le
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, lucrare ce-și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu în raport cu romantismul sau postromantismul e soluționată de Th. Codreanu printr-un sofism: Eminescu nu e un romantic întârziat, ci un postromantic, dar "unul dintre primii redescoperitori ai romantismului într-o vreme când interesul pentru romantism era în vădită scădere"; stânjenitor este însă faptul că demonstrarea acestui punct de vedere ingenios se bazează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a-l lămuri, ci invocat obsesiv, ca și cum lupta celor care trăiesc acum ar fi doar cu trecutul, nu și cu ramificațiile unui regim ce a irosit o decadă. Dar din contiguități biografice nu se poate deduce, decât cu prețul unui sofism regretabil, că noua "corectitudine politică" ține tot de trecut. Iar dacă cineva își propune să demaște corsetul "corectitudinii politice", atunci operația trebuie dusă consecvent mai departe, gândind complet ceea ce este. Nu sunt singurele amendamente de adus la referințele volumului Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primele două, Categoriile și Despre interpretare, Aristotel analizează elementele discursului și dintr-o perspectivă ontologică, chiar dacă țintește să construiască un instrument (organon) "logic" cu ajutorul căruia să descopere greșelile produse în argumentare, în fond, să dezvăluie erorile logice ale sofiștilor (adică "sofismele"). Tocmai pentru atingerea acestui scop, Aristotel implică în discuție conceptul adevărului, singurul criteriu în baza căruia putem decide dacă un produs al gândirii reprezintă o eroare; produsele gândirii sofistice trebuiau testate pe temeiul adevărului, pentru că ele păreau a cuprinde erori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lucrurilor. Traseele preconfigurate ale logicii substituie ființa logos-ului, păstrând din acesta, întru administrare și instrumentalizare, doar "forma" sa. Cel care deține astfel de trasee (structuri, principii, reguli, scheme operaționale etc.) este destul de sigur în privința ocolirii greșelilor de gândire (sofismelor), deși el nu este apărat decât împotriva erorilor ce pot surveni pentru această gândire-instrument (gândire-administrator). Faptul că logica a ajuns la "formalism" este cu totul firesc pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul discursivității, pe temeiul cărora sunt formulate problemele "logice" semnificative, apar structurate dihotomic, adică pe structura diferenței speciilor contradictorii, dar ele conțin un sens predeterminat care devine evidență pentru gândire, rostire, făptuire; iată astfel de structuri "arhetipale": a) raționament corect sofism; b) cunoaștere veritabilă cunoaștere părelnică; c) formă logică obiect real; d) real aparent; este admis însă un "prim principiu": noncontradicția. Toate aceste opoziții contradictorii vor fi ilustrate în partea următoare, de aplicații, a lucrării; 4) corespondența între două naturi diferite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la acestea, raționamentele corecte ale "științei", singurele călăuze absolute ale adevărului. Topica, cel de-al treilea compartiment al logicii-organon dintre cele vizate, are în vedere raționamentul cu premise probabile (raționamentul dialectic și raționamentul eristic, acesta din urmă, relativ diferit de sofism gr. sophisma, raționament incorect, dar cercetat, într-o oarecare măsură, doar pentru a indica, printr-o regulă negativă, limita de valabilitate a argumentului, adică a raționamentului dialectic).52 În plus, Topica cercetează și "predicabilele" (definiția, propriul, genul și accidentul; amintite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul eristic, cel care, datorită aparenței de probabilitate proprie premiselor, se apropie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de probabilitate proprie premiselor, se apropie de raționamentul dialectic (din premise cu adevărat probabile), iar prin ceea ce sunt, de fapt, premisele sale pot fi enunțuri fals probabile și prin "tehnicile" care se pot îndepărta de regularitatea logică, se apropie de sofism (raționamentul incorect sub aspect formal, în genere). Înțelegem din aceste poziții ale topicii în normarea tipurilor de raționamente din premise probabile (cu adevărat sau numai în aparență probabile), că ea (topica) și analitica își intersectează domeniile tematice, chiar și cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi dat și obiectul ei ca atare (ea însăși realizată, și nu doar ca un simplu concept, care poate rămâne fără un obiect potrivit), atunci conceptul acesta este unul sofistic, iar manipularea lui rațională (rațiocinantă, de fapt) creează alte sofisme, adică o cunoaștere aparentă. Pe de o parte, în fiecare din aceste instanțe ale teoriei lui Kant despre fenomen și aparență își anunță prezența și anumite sensuri non-judicative, semnalate mai sus. Pe de altă parte, materialul, substanța, "obiectul" prelucrat pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea este, înainte de toate, organon. Nevoia unui instrument cu ajutorul căruia să poată fi distinsă, în modalitate "tehnică", știința de părere constituie aici motivația acestui tip de proiect. Și trebuie distins între cele două, pentru că părerea este sursa erorilor logice, a sofismelor, și nu trebuie să fie luată drept știință. În perspectivă istoric-naturală însă, distincția în cauză este formulată ca atare înainte de Aristotel, în cadrul Școlii eleate, de către Parmenide, așa cum a fost arătat în capitolele anterioare. Eleatul, precizând obiectul științei (ceea-ce-este, ființa), indică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme”. După cuvântarea rostită de Constantin Stere, Ion Buzdugan a dat citire, în limba română, Declarației Blocului Moldovenesc, după care aceeași declarație a fost citită în limba rusă de deputatul Cijevschi. Au urmat luările de cuvânt. Ajungându-se la problema votării
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
țintește și ajunge temperamentul lui critic este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă și aprins până la urmă atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta, care este și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tot un mod de a diminua sinistrul bilanț. De asemenea, pentru a exonera regimul Antonescu sau, În general, orice autoritate românească, se socotesc supraviețuitorii ca tot atâția „salvați”, iar „salvatorii” sunt tocmai cei care i-au omorât pe ceilalți. Sau, sofismul cel mai respingător> se obiectează că majoritatea evreilor de a căror moarte au fost acuzați românii fuseseră exterminați În Transnistria, deci Într-o regiune care, cel puțin formal, nu era România. Deci: Holocaust În România? Nici pomeneală. Dar, se va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
număr de persoane, de aceea acest lucru izolează iar rezistența pe care o conștiență o opune inconștientului ca și subaprecierea acestuia este o necesitate istorică a evoluției noastre. Temeiurile întunecate ale subconștientului nu trebuie să fie negate prin ignoranță și sofisme. În suflet există numeroase taine despre care nu știm nimic. Intelectul ar putea fi Diavolul ca spirit al aerului. Libertatea gândirii în afara dogmei este zămislirea haosului și cuvintele magice, oculte și mistice, pot fi adesea intermediate în întunericul luminat doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerută de nimeni, ci impusă prin forță și neamului românesc. După prima declarație m-a condus până la ieșire un ofițer mai tânăr. Scuza partidul pentru greșelile pe care conducătorii lui le-au făcut față de unii ca mine. Mă gândeam la sofismul pe care-l învățase la școala de partid: Acuzând conducătorii partidului, încercați să scuzați partidul de oprimarea dezlănțuită în numele lui asupra întregii țări, care a distrus elita spirituală a neamului. Ce mai putem face acum?!, zise recunoscându-și parcă vina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]