636 matches
-
se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase. Vedem dar că sofisma are aproape totdeuna izvorul ei într-un interes al situației și că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul diversiunilor artificioase. Vedem dar că sofisma are aproape totdeuna izvorul ei într-un interes al situației și că, p[r]in puterea lucrurilor, nu există orator politic care să se suie la tribună fără ca vro sofismă să [nu] se urce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
create pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, "roind" în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care, în gândirea elină, conlucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a "ființei oricărei ființări".2 Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot felul de probleme și apoi să le dărâmi în felul sofiștilor (p. 178). Dionis cel Bătrân se teme de capacitatea filosofului de a-i picura în suflet otrava îndoielii omorându-i voința, puterea și gândurile (p. 179) și e nemulțumit când acesta îl determină să facă anumite declarații prin arta sa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări ale credințelor religioase ale căror faze interferează adesea (p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și mie o țigară ?”, forța vocii lui, lipsită de stridență, ba chiar muzicală, deturna imediat centrul de aten ție al celor prezenți. a-l servi pe Paul cu o țigară devenea imediat mult mai important decît continuarea unei discuții despre sofiști sau despre abilitatea cu care anaxagora demonstra că inteligența era cauza universului. Dacă Paul cerea o țigară, cu vocea lui unică, timbrată, extrem de plăcută auzului în ciuda unui zaț de autoritarism, dacă Paul cerea, deci, o țigară, el trebuia servit numaidecît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sau doar coroana ei) ar fi fost ridicată la cer, devenind constelația Aridela („care se vede de departe”). Căzând în capcana acestor date și a altora similare, Lucian din Samosata a dat mitului o interpretare pseudoraționalistă (improprie, de altfel, ironicului sofist grec). Într-o lucrare atribuită lui, Despre astrologie, autorul credea că Dedal, inițiind-o pe Pasiphae (soția lui Minos) în tainele astrologiei, a făcut-o să se îndrăgostească de această știință și chiar de „Taurul celest, care strălucește printre stele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citit, te socotești dispensat de a învăța.” Jean Jacques Rousseau 251. „Marea greșeală a celor ce studiază e de a se încrede prea mult în cărți și a nu folosi destul fondul propriu, fără a se gândi că, din toți sofiștii, rațiunea noastră e aproape totdeauna aceea care ne înșeală mai puțin.” Jean Jacques Rousseau 252. „Cartea să ne fie nu numai un prieten, ci și un adversar; să ne înțelegem, dar și să ne disputăm. Numai așa lectura ne va
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred că Aristotel se arată prea prudent în această privință, prea temător. Probabil că ajunsese îngrozit de câte i-a fost dat să audă din partea unor heraclitieni de duzină sau a unor simpli sofiști. Cu toate acestea, nu se poate ignora cazul vorbirii ludice sau al celei figurate. Nici intenția speculativă a unor afirmații proprii lui Heraclit din Efes și Zenon din Elea. Cu atât mai puțin situația aporetică a gândirii. Desigur, nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect i-ar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). s-a înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în nici un fel exprimată. Las deoparte și faptul că exem plele date, dacă sunt scoase din context, nu ilustrează absolut nimic. Propoziția
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un argument neo bișnuit: „Dumnezeu se poate preschimba în orice, neîn cetând să rămână precum era.“ Este o afirmație ce pune la încercare logica aristotelică. De fapt, Tertulian cultivă gândirea antino mică, însă cu totul altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce l-ar fi tulburat peste măsură
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu joc. Însă a spune: „ceea ce nu este este, întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu urmări anumite programe de televiziune) conduce la apariția unei rupturi între noi și cei ce ne înconjoară (sau pe care îi înconjurăm), determină serioase dificultăți de comunicare. Și la urmă tot noi ne enervăm că nu suntem înțeleși! Continuatorii sofiștilor sunt avocații. Măcar de-ar avea tot atâta elocință. ٭ Individului aflat într-o profesie intelectuală creierul nu-i mai aparține; el lucrează astfel cu cea mai personală parte a lui. Dumnezeu a dat omului cuvântul spune Biblia. Ființa a dat
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
putea vedea în Grecia Antică izvoarele științei contemporane. De altfel, discursul despre științe și domeniile lor este unul des întâlnit la Aristotel. Cel ce urmărește să aibă succes într-o discuție poate fi considerat în universul de discurs antic un sofist. Spre deosebire de sofist, filosoful vine să transmită înțelepciunea sa, să învețe pe alții, să-i deschidă către a ști, și nu să-i închidă înfrângându-i. Dintr-o perspectivă aristotelică putem considera omul inautentic drept o persoană alcătuită numai din accidente
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în Grecia Antică izvoarele științei contemporane. De altfel, discursul despre științe și domeniile lor este unul des întâlnit la Aristotel. Cel ce urmărește să aibă succes într-o discuție poate fi considerat în universul de discurs antic un sofist. Spre deosebire de sofist, filosoful vine să transmită înțelepciunea sa, să învețe pe alții, să-i deschidă către a ști, și nu să-i închidă înfrângându-i. Dintr-o perspectivă aristotelică putem considera omul inautentic drept o persoană alcătuită numai din accidente, căreia îi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
putut scrie și la care renunțasem, și în același timp (pentru mine și pentru alții) un catalog indicativ de atitudini existențiale ce duc la tot atâtea căi blocate. Prietenul știutor și-a amintit schema alternativelor binare, folosite de Platon în Sofistul, pentru a defini pescarul cu undița: de câte ori o alternativă este exclusă, cealaltă se bifurcă în două noi alternative. A fost suficient acest citat ca să mă împingă spre căutarea schemelor care, după această metodă, ar da socoteală de itinerariul conturat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
filozofie, în gândire, și așa a și debutat în viață; vezi cum a plecat de la liceul din Brăila.“ Nae Ionescu se folosește frecvent de argumentele cuiva pentru a-i dovedi contrariul, fapt care i-a atras adesea calificativul nedrept de sofist. În realitate, era doar un procedeu logic, iar el era un logician mai bun decât cei pe care îi contrazicea. Tot lui Băncilă îi datorăm o interesantă observație asupra originalității Profesorului: „El nu are un sistem de filozofie. Originalitatea lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii și-au împărțit între ci diversele regiuni ale Greciei, exact ca marile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau artificiale care nu sunt decât o palidă umbră a celor dintâi. Imitația este așadar o construcție dirijată de recunoașterea ordinii raționale a formelor, precum și a înrudirii formelor reale cu formele perfecțiunii ideale, cum se poate citi în dialogul numit Sofistul. Pentru Aristotel, artistul este un educator, dar în același timp un eliberator al omului de obsesiile și forțele răului și pasiunilor. El este autorul celebrei teorii a catharsis-ului, a purificării prin artă. Discutând despre cauzele satisfacției produse de reprezentarea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Ceea ce contează este ce vor ține minte oamenii ― Și ce crezi că vor ține minte despre mine? ― Că ai abjurat, bineînțeles. Că ai retractat un adevăr. ― Există, oare, ceva mai adevărat decât viața? ― Constat că ai fi fost un bun sofist... ― Mi-ar plăcea ca lumea să țină minte adevăratul motiv pentru care am fost arestat de inchizitori și forțat să abjur. Ei au știut ce am vrut să spun susținând că pământul se învîrtește. Au înțeles că, în fapt, puneam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu are existență. Spiritul este expresie, nu existență, fiindcă în spatele cuvântului stă spiritul, și nu existența, după cum spune însuși Zhuang Zi. * Să scrii în continuare despre oameni nu mai are nici o relevanță; nu faci altceva decât să sporești agonia generală. * Sofistul Favorinus îl întreabă pe tânărul gânditor cinic De monax, celebru în vremea cezarilor: „Unde ai găsit tu, Demonax, forța de a trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de aur (n.t.). 27 eu am consumat mai mult ulei de candelă (citind) decât voi vin (în limba latină) (n.t.). 28 Gorgias (485-373 a.Ch.), retor și filosof grec, discipol al lui Empedocle, considerat unul dintre cei mari sofiști (n.t.). 29 Nu aceasta este calea de a mă întoarce în patrie (citat în limba latină din Epistola XII a lui Dante) ( n.t.). 30 Bologna, cunoscut ca orașul porticurilor ce se întind pe câteva zeci de kilometri (n.
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dintru început de evoluția politico-religioasă. Ne surprinde faptul că nici pe durata persecuțiilor, nici pe cea a perioadei de formare a Bisericii de stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]