3,003 matches
-
calc și curățenia o facem de obicei amîndoi. Rep.: Ce-ți place să faci atunci când ai timp liber, fără să punem la socoteală scrisul și cititul care, la tine, sunt deja o profesie? De asemenea, care-s micile tale plăceri solitare? I.N.: Timpul meu liber e cînd ajung la cosmetică sau la coafor. Acolo e plăcut, undeva zumzăie un gen incert de muzică, se aud voci, afli povești, dacă stau întinsă aproape că ațipesc de fiecare dată. Mă mai uit și
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
Biblioteca este opera lui Dumnezeu * Cartea a fost, este și va fi inacesibilă * Interpretarea ideală: interpretarea unei cărți în toate cărțile! * Inchizitorii Bibliotecii * Scriem și citim opere imperfecte * Există o carte-cheie? * Prostia suntem noi? * Secretul: sclav și stăpân * Biblioteca „iluminată, solitară, infinită, inutilă, incoruptibilă, secretă” * Ordinea cărților * Drama opțiunii * Adevărul la persoana I * Suntem autorii dușmanilor noștri * Labirintul invizibil al scriitorului * De ce a ales Iuda, abuzul de încredere și delațiunea? * Dumnezeu s-a făcut om până la infamie * Orice tip de sacrificiu
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
amorfi și vânturi fără milă, Ochii tăi luzi, letargici, triști, uimiți. Se simte iz de putregai în noi, O lume geme de nemărginire, Nu mai suntem decât o amăgire... Adio, deci, cumplitelor erori. Din trupurile noastre fericite, Simt, inima lipsește... Solitară, Pierdută e pe veci, sub cer de vară, Pe plaje calde, aspre, despletite. Te simt departe, ninge peste ieri... Adio, deci... Nu întreba nimic!... Am transformat iubirea-n simplu tic, Doi pelerini nostalgici, efemeri. Se-adună norii...Toamna-și intră
DESPĂRŢIRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373789_a_375118]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CĂLĂTORI SINGURATICI Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eram călători solitari pe potecile anilor apuși străbăteam bărăganul destinului măsurând pânzele orizontului pictate cu dureroase tăceri. Cu priviri obosite în jur percepea foșnetul vieții; perechi de mici vietăți ale câmpiei, din vizuini aruncau curioase priviri, mici străluciri dintre tufișuri țepoase la acele
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții, să le-adune suspinele inimilor și patimile iubirilor torcându-le toate-n fuior nesfârșit de argint, cu raze de lună împletind destinele și patima solitarilor. Referință Bibliografică: CĂLĂTORI
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții, să le-adune suspinele inimilor și patimile iubirilor torcându-le toate-n fuior nesfârșit de argint, cu raze de lună împletind destinele și patima solitarilor. Referință Bibliografică: CĂLĂTORI SINGURATICI / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
au îmbătat de arome iritate pervertite cuvintele s-au aruncat în marea de furtuni cetacee posedate de o mie de oratori au anatemizat cei mai frumoși ani ca niște delfini eșuați pe o plajă înfășurați în plasa (ultra)sunetelor albatroși solitari au însoțit corăbii de iubire s-au strecurat perfid printre Scyla și Caribda sintaxei au recompus un milenar exod așezându-se apoi obedient la mine în buzunarul drept cuvinte de argint celeste cuvinte-demoni (ne)tereste Referință Bibliografică: Exod / Angi Cristea
EXOD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349233_a_350562]
-
POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Povestea unui copac În anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , călătorii osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , călătorii osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016. Povestea unui copac În anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
doar un nonșalant amic. Și dacă ești doar vântul, nestatornic și golit de sentimente, de ce te doare, când rece e sărutul, de ce refugiul îl găsești, în lacrimi și regrete. Și dacă ești doar puf de păpădie, doar fumul de țigară solitar, doar macul cu petala-i purpurie, de ce ești trist? de ce iubirea-ți lasă gust amar. Referință Bibliografică: Suflet trist / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă
SUFLET TRIST de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385104_a_386433]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PRIN CODRII SECULARI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului PRIN CODRII SECULARI Mă pierd prin codrii seculari, Ca gândurile să le împânzesc, Mă alătur altor solitari, Cum aș putea să mă opresc? Cu toate că merg înspre tăcere, Aș vrea să întrevăd infinitul, Am o deosebită plăcere, Să îndepărtez sfârșitul. Îmi înfășor un brâu de stele, Preluate din Pajiștea Albastră, Te numeri și tu printre ele, Frumoasă mușcată
PRIN CODRII SECULARI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384644_a_385973]
-
explica adevăratele cauze. Ei subliniază faptul că tinerii nu doresc să își asume obligațiuni de niciun fel. Sunt numeroase cazurile în care, în loc să se preocupe de lucruri utile, care cu adevărat le-ar dezvolta personalitatea, talentul, mulți tineri se distrează solitari ori în mod organizat prin anumite localuri ”la modă” ori alte locații ascunse, dar cunoscute numai de ei. Firește, pe cheltuiala părinților, de regulă, ori pe bani furați sau obținuți din mici afaceri murdare, tâlhării ori alte fapte prevăzute de
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
azi îți este mâine; În van te-amăgești, codalbă, De acum s-a stins amor... Vers tresară-n foaia albă, Frânte-s aripi, frânt ți-e... zbor; Se cutremură-n în sertar Vise ce te-au zgâlțâit, Astăzi doar un solitar, Poți cel mult părea smintit Când mi te bântuie spaimă Că ți-e munca în zadar, Nu cerși nimărui faimă Poeziei fă altar...! Iar dactili, iambi sau trohei Să dezlege mi s-or zbate Poate doar niște mișei Prin aburii
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
visele mele pline doar de riduri. Parcă aud cum susură izvorul și dacă aș ajunge lângă dânsul l-aș bea din pumni, fiindcă mi-am spart ulciorul și mi-aș spăla cu apa-i vie plânsul. Stau derutat pe stânca solitară ce peștera durerii o astupă și inima care-a-nceput să doară parcă ar vrea-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire, când nici ecoul nu îmi
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e drept, solitarii, emigranții Matei și Natașa, își unesc singurătățile într-un cuplu fericit (Hobby-ul anticarului Jason). O însemnătate aparte o are spitalul, locul în care ființa umană uită brusc nimicurile ce o preocupă zilnic, și în zadar, uită iluziile care îi
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
pluta. În amplul capitol final - intitulat Din pivniță lui Kafka în mansarda lui Cioran - al unui superb volum de Ion Vartic - Cioran naiv și sentimental, apărut la Editură Bibliotecă Apostrof în anul 2000 -, autorul marchează subtile apropieri dintre cei doi solitari hiperlucizi, dornici să se retragă din lume în ei înșiși și în visul involuției. Vartic scria: „Kafka, locuitorul îndrăgostit al pivniței și al vizuinii, gândește complementar cu locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a solitarului în câmpul mereu limitat și adesea absurd al viețuirii și al speranțelor iluzorii... În România, mai mulți oameni de cultură și scriitori se opun predării religiei în școli. Dvs. ce părere aveți despre decizia BOR de a introduce această materie
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă.... XVIII. CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și pînă-la litoral
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari trădări de țară.Nelegiuți cu numele spurcat,Purtînd sămînța șarpelui în vene,Cu toți dușmanii țării-au pactizat,Punînd infam peceți pe anateme.De la Nădlac și pînă-la litoral
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să moară; a fost, cândva, spaima Stațiunii; pe terasa Teatrului, Actorul pregătește Marele său spectacol, ultimul, iar la Primărie se verifică listele de impozite. Teatrul este, de fapt, desființat din lipsă de fonduri! Dar Actorul a ținut, până de curând, solitar, trei spectacole pe săptămână! Un smintit! Și nu e singurul în Stațiune. Filozoful, de pildă, se ocupă, de mulți ani, numai de creșterea iepurilor. Vrea să demonstreze, prin comparație, că oamenii s-au născut buni, dar au devenit agresivi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
instaureze în salonul comun ordinea/dezordinea pe care o tot propovăduiesc. Vor sfârși strângându-se de gât unul pe celălalt. Dezbinarea lor e vitală pentru obște. Niște fuduli. Unul mai cu moț decât altul. Mai invidios și mai inteligent. Mai solitar. Mai slab. În armonie, ar conduce nu o stațiune, ci o țară. Alăturându-și alții, ar domina planeta! Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză, la notele de plată, neachitate cu lunile, pentru curent, apă, gaze, tv? La pantofii găuriți? Nu mai cumperi cărți; una la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește, și Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]