1,275 matches
-
am dat seama că „Mutulică“ trebuie să fi fost un marinar surdomut care nu și-a putut dobândi nici o altă identitate. Bietul amărât! Și acum să ne reîntoarcem la Capul Shruff. Fațada dinspre drum nu e prea interesantă, dar prin solitudinea situării ei prezintă o ciudată discordanță. Casa în sine e o vilă construită din cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter și două țuguiuri pe acoperiș. Cărămizile sunt de un roșu închis. Plasată într-o suburbie din Birmingham, casa abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chirie de prin capitalele lumii: am trăit întotdeauna în stupuri, înconjurat de prezențe umane îndărătul pereților. Și chiar când am locuit în acea colibă (cu Fritzie), n-am fost niciodată singur. Aceasta este prima casă care îmi aparține și prima solitudine autentică în care am trăit vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parte din răzbunarea mea. Cât de vulgar, cât de crud era totul; îmi savurez cu lăcomie impresiile, acum când, în sfârșit, m-am desprins de toate, acum când pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găsea cineva sau ceva înăuntrul casei mele. Auzeam acum hârșâitul surd al valurilor, asemenea unor degete care râcâie încet o suprafață moale. Și, în timp ce mergeam pe drumul pustiu și întunecat, m-a săgetat ca un fior rece senzația totalei mele solitudini, a vulnerabilității mele, printre aceste stânci tăcute, în vecinătatea mării înstrăinate, absorbite de sine însăși. M-am gândit să mă întorc la hotelul Raven și să-mi petrec acolo noaptea. Dar părea o idee absurdă; și aveau oare să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțit acest lucru mi-a venit să chiui de bucurie, dar mi-am păstrat tonul liniștit, menit s-o îmbie să vorbească, ferindu-mă s-o sperii. — Hartley, e un miracol, am renunțat la teatru, am venit aici să caut solitudinea, și te-am găsit pe tine... am venit aici pentru tine, acum îmi dau seama... — Dar nu știai că sunt aici... Nu, dar te căutam, te-am căutat întruna. — Nu e posibil să fie așa, spuse, și-și înălță o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și reîntinerind sub vraja libertății, a odihnei, a hranei sănătoase. Suferința [i anxietatea vor pieri de pe chipul ei, și va redeveni relaxată și frumoasă; vedeam aievea chipul ei reîntinerit, strălucind ca o torță din cețurile viitorului. Când părăsisem teatrul, căutasem solitudinea: acum era întrupată în însăși forma acestei Beatrice a mea. Doar aci putea lua naștere pentru mine fericirea: un scop candid, îngăduit, ba chiar un ideal. Oriunde în altă parte o căutasem, se dovedise fie o himeră, fie o formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcea să-i știu atât de apropiați. Hotărâsem ca în acea zi să le cer tuturor să plece. Mă simțeam îndeajuns de tare pentru a-mi traduce în practică hotărârea și, cu toate că, într-un anumit fel, mi-era groază de solitudine, planurile mele nu puteam lua formă decât dacă eram complet singur. M-am îmbrăcat la repezeală și am coborât în bucătărie. Peregrine se și afla acolo, bărbierindu-se. M-a ignorat total, și am ieșit pe pajiște. James se și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Azi a plouat toată ziua și am zăcut în casă. Cu proviziile mele de orez, linte și mere Cox’s Orange ar putea rezista întreaga iarnă. Continuu să-mi păstrez telefonul amuțit. Să fi reușit, până la urmă, să-mi dobândesc solitudinea, așa cum am intenționat de la bun început, și să mă desprind de atașamente? Istoria s-a încheiat? Te poți oare schimba cu adevărat? Mă îndoiesc. Sau dacă se produce vreo schimbare în tine, aceasta trebuie măsurată cu a suta mia parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe pernițele lăbuțelor, tuspatru. Și, ca și voi, pe aceste căi lăsăm În urmă o amprentă olfactivă, pe care doar cunoscătorii, adică tot pisicile, știu s’o descifreze. Mai ales că noi suntem ființe solitare și ne respectăm reciproc solitudinea. Și astfel, dacă În bliduț mi-am băgat năsucul eu, o altă pisică Îl va evita. Va Îndrăzni doar dacă e - precum nepoțica Țuchi În prima seară petrecută În casa mea - din cale-afară de flămândă și puiuț neșcolit. Iar lăbuțele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
singurătatea mea se va multiplica la nesfârșit: o singurătate în acest univers, o alta în universul vecin, altele și mai multe în multe alte universuri. Dar eu sunt obișnuit cu singurătatea deplină printre oameni, aproape sau departe de ei. O solitudine aproape de levitație, o levitație adevărată, dependentă de voința mea. O voință perpetuă ce trebuie să învingă voința celorlalte lucruri din jur. Altfel, quid si nunc caelum ruat?* Urcarea Ex abrupto La început se simțea bine și nimic mai mult. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
locului, orașului, derutantă poate. N-a plecat imediat, deși jazz-iștii erau cântăreți obscuri, anonimi. Dar el îndrăgea jazz-ul și tam-tam-urile africane, muzica live, le simțea ca o chemare obsesivă, poate o chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o lumină îmbietoare, încât cu pași fragezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sunt neștiutori, fiindcă mai târziu nu se știe. Și intuiția a fost bună: fata și băieții au plecat în lumea largă, după cum le-a fost soarta. Bătrânul își dădea astfel de explicații la întrebările sale în momentele de apăsare și solitudine, să se liniștească. Acum dormea ca un copil și visa continuu. Somnul lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a agravat. Totuși, am pornit la drum fără presimțiri sumbre, lăsînd În urmă bariera care marca limitele orașului Chuquicamata. CÎtă vreme ne-am aflat sub privirile locuitorilor din oraș, am avut un ritm incredibil de atletic, dar mai tîrziu, În solitudinea vastă a Anzilor golași, căldura aspră a soarelui care ne ardea cefele și greutatea prost distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
același efect, ar fi trebuit să mergem într-o cafenea la o țigară, să vorbim iar de toate celea. Dar atunci ca și acum, aflasem iar ceva esențial despre poetă și nu știam dacă nu rezolvă tocmai "un exercițiu al solitudinii".6 Până va da de capătul ecuației, să o ascultăm în emisiunea din iulie 2013, când am convins-o să vină în studio. Atunci, am început, direct, tot cu poezie. requiem pentru o duminică pierdută încă o duminică s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
viața noastr) spiritual) nu poate gravita decât În jurul acestor probleme șpoliticeț, când te implici În ele la nesfârșit, nu poți, din punct de vedere spiritual, s)-ți g)șesți timp pentru alte lucruri. Și nici nu poți atinge adev)rata solitudine, care este o condiție și o premis) obligatorie a creației, sursa și forță ei. Ești Împins continuu mai degrab) spre solidaritate, Împins din interiorul ț)u, si nu de vreo constrângere exterioar), deoarece tr)iești de la o emisiune de știri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
al reacției emoționale, pentru c) ai ajuns s) reacționezi În acest mod și s) tr)iești sub tensiune. Reacțiile tale emoționale la orice știre despre pierderi de vieți omenești În Israel, despre doborârea unui avion sunt predeterminate... De aici, absența solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a ajunge s) ai o viat) marcat) de creativitate intelectual)”. În timpul „r)zboiului de șase zile”, Yehoshua spune c) se simțea legat de un mare eveniment, c) se află pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
prezentat Joseph Karo* - o lucrare impresionant), consacrat) marelui jurist și autor al lucr)rii Shulchan Arukh. Karo a mai l)sat posterit)ții niște Însemn)ri personale, denumite Maggid Mesharim. Maghidul era un spirit care Îi vorbea „În liniște și solitudine” raționalistului Karo - o voce l)untric). În secolele XVI-XVII, maghidismul era larg acceptat de cabaliști, care credeau c) demoni sau spirite rele intrau În om și Îl tulburau, dar c) Îngerii preaputernici pot și ei s) între În om și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a accede la o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În America, nu suntem supuși unor asemenea tensiuni, Ins) avem și noi mecanisme interioare, reacționând la stimuli mai Îndep)rtați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Temele centrale din volumul de debut al lui T., Exerciții de adorație (1989), sunt pesimismul ontologic („Lumea nu urmează / Legământul vieții; / Ci își traversează tăcerea / Înjumătățind Creația. Numai eu îmi scriu mie însumi / Scrisori de consolare”), obsesia morții și a solitudinii („Există dintotdeauna o palmă singură / Care închide cele două palme / Și sămânța nu mai ajunge la timp în noi, / În lenta noastră răsucire spre ora - mireasă; / Bem din această palmă / Și după ce-a secat izvorul”). Apelând la surse livrești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
nebuniei pe care o esențializează în titluri: Casa nebunilor (Francisco de Goya, 1812-1818), Nebuna (în varianta originală tabloul se intitulează La folle Monomane du Jeu și se află la Muzeul Luvru, 1820), Don Quijote (Honoré Daumier, 1865-1870), fie sugerează experiența unei solitudini ultime - Țipătul (Edward Munch a creat patru tablouri cu acest titlu între 1893-1910, cel mai celebru se află la Galeria Națională a Norvegiei). Dintre acestea, creația artistului norvegian - manifest al artei expresioniste - revine în dialogul-cadru al narațiunii de șase ori
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
are ocazia pentru prima oară să nareze "povestiri integrale", complexe, în maniera literaturii pulp care îl fascinase în tinerețe. 588 Bradford Wright, op. cit., p. 1. După declarațiile sale, Siegel a conceput primul profil al lui Superman într-o noapte de solitudine, în care stând întins în pat și numărând crăpăturile din tavan, se gândea cât de mult i-ar plăcea să poată zbura. Dimineața s-a întâlnit cu Schuster și au demarat proiectul. Ambii aveau 17 ani. (James Steranko The Steranko
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o reacție față de fracturism. În 2003 devine consilier la Ministerul Culturii. Volumul de debut al lui Ș., Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, apărut în 1995, evidențiază câteva caracteristici: versuri dedicate Basarabiei și neamului românesc, mănăstirilor și satului în declin, familiei, solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
la „Change”, „Art et poésie”, „Caractères” (Franța) și „Ombrela” (Grecia). Poezia lui A. este caracterizată de un lirism intelectual, în care folosirea cu predilecție a noțiunilor abstracte și atenția acordată obiectului ca artefact conturează un univers poetic dominat de tristețe, solitudine și dezabuzare. Volumul de debut al autorului, Lumina pământului (1964), abordând o tematică „obligatorie” în epoca realismului socialist (șantierul, noile cartiere, bucuria muncii), oscilează între o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
Papadat-Bengescu, Henriette Yvonne Stahl și Ioana Postelnicu. În primele schițe și nuvele, a întreprins reușite sondări ale eului, surprinzând momentele de interiorizare tensionată, când nu mai știi „unde e ființa ta și cine ești tu”, ca și sentimentul copleșitor al solitudinii (Dimineață cu vrăbii, Această față a singurătății). După o scurtă pauză, care s-a dovedit fertilă, a reapărut cu două romane, Nisipul memoriei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu) și Dincolo de dragoste (1979), romane ale cuplului. În cel dintâi, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]