770 matches
-
și de dincolo de hotarele acesteia. Numele popular al acestei zile, Sînziene, nu este altceva decît Ziua Sfîntului Ioan, cu transformările fonetice produse de-a lungul timpului de denumirea latinească (Dies) Sancti Iohannis, care s-a suprapus peste sărbătorile păgîne ale solstițiului de vară, de celebrare a zînelor bune, ale cîmpului și ale pădurilor. Foarte rezistente în timp, tradițiile, datinile, obiceiurile asigură continuitatea între generații și epoci, trecînd de la asimilați la asimilatori, ca însemne ale locurilor, dar și de la o comunitate la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ai lui, cînd românii care ne numim se vor uita, neamul trecut și la Carte ca să ai de unde veni către el, se luminează, prea devreme pentru lunga noapte a acestui veac Păunescu! sonet în care capete de sfinți se coc solstițiul de vară, cu lumina îi zic nopții pe nume, cu ea puterea să te înveți cu răul, azi duminică, slujbă la biserică, acolo se ține bătaia pentru bine într-un mod văzut! despicătură de gol înălțimea în sfîșiere de nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de lumină, pistă de decolare hiperbolică, cu Înălțare în Sadovenian, Bulboaca, Crasna, două mii de vasluieni a treia stație de cînd coborîm puștanii, la Bulboaca eram puștoaik, mai multe venim aici, Moldova artă de tineri, anul nou dacic de acum-oricum-oricînd înainte de solstițiul de iarnă, Roșiești căciulă pe fîntînă, Banca primeniri peste nivelul dotărilor, le arăt întîi locul, cercul marcat alb, cu punct în mijloc, acolo stai la semnalizat, urmezi linii de ghidaj pînă la clădire, militărie, lucrurile nu le mișcă modernitatea, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
decizie ecleziastică -, cînd, chiar și astăzi în țările anglo-saxone, copiii costumați în fantome și în schelete nu-i lasă în pace pe adulți dacă aceștia nu și răscumpără liniștea cu ajutorul unor daruri mărunte. Înaintarea toamnei, de la începutul ei pînă la solstițiul ce marchează salvarea luminii și a vieții, este însoțită așadar, pe plan ritual, de un demers dialectic ale cărui principale etape sînt : revenirea morților, comportamentul lor amenințător și de hărțuire, stabilirea unui modus vivendi cu cei vii, constînd într-un
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acum 19 secole, a adus acestui pământ numai necazuri. Unul, de loc de neglijat, a fost dezacordarea de ritmurile cosmice, strict observate și respectate până atunci, adică suprapunerea peste calendarul local, care Începea cu atât de desul pomenit de mine solstițiu de iarnă, al celui oficial, valabil pentru un Întreg imperiu, dar care Începea la o dată anapoda, care nu semnifica nimic, nici măcar fundarea Romei, aceea fiind pe 23 aprilie, chiar dacă nici urmă n’avea de vreun Gheorghe ci doar de predecesorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se suprapunea astfel entropia cosmopolitismului. Trebuia adăugat deci ceva pentru a obține reacordarea. Iar acest popor, de atunci obligat la a găsi mereu reacordări, a umplut perioada 1-23 martie, adică până la primul eveniment astronomic notabil, chiar dacă nu la fel de evident precum solstițiul, echinocțiul de primăvară adică, cu ceva de genul „teritoriului nimănui“, ceva nedecis Între iarnă și vară, cu cele 9 sau 12 babe, plus tot atâția „moșnegi“, ceva mai blânzi. À propos de acest număr: pare-mi-se că un total
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
18, acoperă mai bine diferența până la 23 martie, cu atât mai mult cu cât calendarul iulian, oficialul imperiului, cam rămânea În urmă, echinocțiul căzând pe atunci de fapt pe 24... Într’adevăr, Soarele Începe să câștige acum terenul pierdut la solstițiul trecut: deja - vreau să spun la echinocțiu - ziua a egalat noaptea. Iar aceasta pentru că Terra, aceea pe care se manifestă anul, este acum cea mai bogată În energie „inteligentă“, În negentropie. À propos: un astfel de moment va fi și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noaptea. Iar aceasta pentru că Terra, aceea pe care se manifestă anul, este acum cea mai bogată În energie „inteligentă“, În negentropie. À propos: un astfel de moment va fi și la toamnă, prin septembrie, dar la fel de nesemnificativ cum este și solstițiul de vară, căci toamna excedentul de energie nu promovează, ca acum, viața, ci moartea, vegetală cel puțin, după cum vara nu e un anotimp regenerativ precum iarna, ci unul care apropie viața - vegetală cel puțin, dar esențială pentru toată lumea ca „ștecher
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zisele sărbători băbești, ale acestei perioade, care vor culmina cu Paștele, el Însuși socotit după echinocțiul primăvăratec. Negentropia momentului, excedentul energetic carevasăzică, va Îmboldi ziua să crească În paguba nopții devenind, din egală În acest moment, majoritară; dar atunci, la solstițiul de vară, impulsul „startului“ se va fi epuizat urmând, firesc, declinul. Atunci, la solstițiul de Sânziene, Natura va atinge cel mai sărac energetic moment al anului; iar oamenii, vreau să spun nativii zodiilor din preajmă, Gemenii sau mai degrabă Racul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după echinocțiul primăvăratec. Negentropia momentului, excedentul energetic carevasăzică, va Îmboldi ziua să crească În paguba nopții devenind, din egală În acest moment, majoritară; dar atunci, la solstițiul de vară, impulsul „startului“ se va fi epuizat urmând, firesc, declinul. Atunci, la solstițiul de Sânziene, Natura va atinge cel mai sărac energetic moment al anului; iar oamenii, vreau să spun nativii zodiilor din preajmă, Gemenii sau mai degrabă Racul, vor fi așișderea, adică numai buni ca să se Înțeleagă de minune cu alde mine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oamenii, vreau să spun nativii zodiilor din preajmă, Gemenii sau mai degrabă Racul, vor fi așișderea, adică numai buni ca să se Înțeleagă de minune cu alde mine. Dar echinocțiul de acum are un corespondent așișderea, În cel de toamnă, iar solstițiul Sânzâienilor În acela iernatec. Dreptu-i, excedentul energetic al toamnei nu folosește vieții ce se dezvăluie ochilor noștri, ci alteia, aflată În slujba morții, vegetale cel puțin, dând apă la moară descompunătorilor din sol. Dar tot așa de drept e că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În acela iernatec. Dreptu-i, excedentul energetic al toamnei nu folosește vieții ce se dezvăluie ochilor noștri, ci alteia, aflată În slujba morții, vegetale cel puțin, dând apă la moară descompunătorilor din sol. Dar tot așa de drept e că „oboseala“ solstițiului de iarnă devine un slujbaș al vieții, tot a aceleia vegetale, chiar dacă indirect, prin pregătirea unui sol după dorința ei. Așa că, mă gândesc dacă nu cumva anul nostru calendaristic n’ar trebui să fie doi, unul de vară și altul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de ani. Și trecem, Într’adevăr, hotarul dintre două astfel de ere deși la un atât de lung ciclu nimeni nu poate spune dacă momentul e 31 decembrie - mai corect ar fi fost 21, ca moment al unui fenomen astronomic, solstițiul -, dacă a trecut deja sau abia urmează să vină, la scara câtorva zeci de ani. Părăsim o eră, aceea a Peștilor care, ca și zodia omonimă, a fost oscilantă, nedecisă, Între era Berbecului, pe care Iisus a părăsit-o, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trăim pe o planetă albastră - o face cel mai ușor, În „obediența“ sa: anume, energia liberă, cum Îi spun eu, negentropia cum i-ar spune un filosof, conținută de apă urmează o sinusoidă, cu maximele la echinocții, iar minimele la solstiții. Firesc s’o facem și noi, căci pe două treimi suntem apă, ba uneori chiar mai mult. Relația om-cosmos - parcă cineva spunea că omul e un microcosm - e una pur ecologică: organism-mediu. Așa vorbind, omul se acordează cu ciclurile cosmice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gemenii, compatibilități aflate oarecum Într’un plan, mai dezvălui una. Este vorba de maxima compatibilitate, aceea dintre un excedent și un deficit la nivelul biocâmpului: Berbecul, excedentar, cu Racul sau Capricornul, deficitari. Sau, altfel spus, Între un echinocțiu și un solstițiu. Și mărturisesc că-mi duc viața - de vreo treizeci de ani - lângă un Săgetătoro-Capricorn... Omul este extrema evoluției animale. Faptul se vede și În contextul acestei discuții. Vorbeam de excedent și de deficit energetic? E o chestiune relativă, căci deficitul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prisos, fie ea duh. Dar lasă-l să facă asta acolo, la munte, păstrându-i aceluia puritatea, pe lângă că, prin rădăcini, Îl consolidează ca o armătură vie. Asta, adică un absorbant de energie, mai lipsește În casa asta, la vremea solstițiului, momentul cel mai sărac În negentropie, adică energie liberă al anului. Dar sunt și eu, un exportator de negentropie, care să compensez. Și am nevoie de ceva care s’o absoarbă. Bine Moti, dar nu uita că pe vremea când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar nu uita că pe vremea când strămoșii mei sanctificau bradul tu nu erai pe aici. Cel mult Îți făceai bagajele, sătul de atâta negentropie emanată de papirusul Deltei Nilului. Pentru egipteni, care și ei adorau Soarele, sursa vieții, momentul solstițiului nu era o problemă, cu bogăția de papirus, dar pentru dac, care voia să ajute același Soare să depășească momentul critic al crugului, trebuia altceva. Un soi de papirus, adică o plantă monocotiledonată, negentropică În sine. Adică grâul. Dar, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obiceiul nostru vechi, adevărat și folositor, grâul din strachină. Gata Cristi. Vezi că au Început să ne sosească prietenii. Pregătește-te de sacrificiu și de veselie pentru a trece adevăratul prag dintre ani; dintre milenii nici pomeneală, căci viața continuă: solstițiul. Iar mâine, să-mi spui „La mulți ani!“ Eu, părăsind vraja, Îți voi răspunde doar cu un „Miau!“. Și cu o gheruță care să te Îmboldească la muncă. Dacă vrei, spune i viață. „Meridian“, 27 decembrie 2000, ora 11,51
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de prin secolul al XVII-lea, am introdus grâul de toamnă, mai productiv, dar mai Îndelung ocupant și secătuitor al țarinii. E vorba de interpretarea dată de tine datinilor de Anul Nou. Și ai dreptate plasându-l dintotdeauna iarna, la solstițiu, nu cum cred alții. Adică toamna - Întruchipată de seara Ajunului - se ară, iarna - odihna de noapte a gospodarului care nu știa nici de Revelion, nici de artificii și alte alea - solul se reface pentru ca primăvara - dimineața Sorcovei - să fie semănat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reușit. Moti a fost chemat la viață și va fi iarăși prezent la microfon. Dar nici o clonă nu e perfectă: poate că Moti va fi mai trist; păcat, căci pisica trebuie să fie mereu cum vrea ea, adică veselă... 42. Solstițiu Să-mi fie de bine: tocmai am savurat un șoricel cu pretenții de radiofonist. Miau! Semn că sunt iertat pentru absența din auzul domniilor voastre. De fapt, am fost luat de urechi pe motiv că sunt un pisoi murdar... Pe legea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
meu e și numai al meu. O mică neînțelegere... - Lasă Moti excesul de scuze. Nu-ți stă În caracter, pisică neagră ce ești! Mai bine zi ce-ai pregătit pentru tăifăsuiala de astăzi. - Care e zi mare pentru tine, păgânule; solstițiul, adică adevăratul An Nou. Chiar sunt curios ce-o să-mi aducă Zamolxe: tot banala bucată de parizer? - Decât blasfemii, mai bine mi-ai recomanda ce să aduc În casă: un brad ori un molid, care i mai verde și mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trage să moară. Dar Îți amintesc că agonia exacerbează caracterul, În acest caz biocâmpul deficitar, bradul devenind un fel de „gaură neagră“ pentru biocâmpul tuturor din jur. Care, culmea, “lucrează“ taman În cel mai mai sărac energetic moment al anului, solstițiul. Ar trebui ca În acest moment să cauți compania unor excedentari. Ca mine. Sau ca vâscul, așa cum fac, Încă de pe vremea galilor, franțujii. Niște deficitari, aș spune eu, chiar dacă ei sunt atât de delicați cu mine numindu-mă „pisică de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
grăunțe de grâu. Dacă n’ai, poți pune orice cereală: mei, orz, secară, ovăz, ba chiar gazon ori veneticul porumb. Plăntuțele ce vor crește sunt, cu toatele, cele mai excedentare dintre plante. Lângă această „ikebană“ vei trece cel mai bine deficitarul solstițiu. Bașca că vei avea În preajmă ceva viu, mai mult În plină dezvoltare deci, de ce nu, augural pentru trecerea În noul an. Dar nu uita onorariul pentru consultanță: Dacă tu te destrăbălezi cu o vodcă, vreau și eu o... valeriană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ascunde... Sine ira et studio, dar asta au făcut-o cândva unii, impunând unei lumi păgâne creștinismul. Ca valah - căci numele de român Îmi exclude congenerii rămași pe afară - am Încercat să-mi păstrez identitatea negentropică: sacrificând un porc la solstițiul de iarnă dar și sânziene la acela de vară, roșind ouă la echinocțiul de primăvară și spărgând nuci la acela de toamnă. Respectând astfel un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
satului, centru al așezării sătești și vatră a primei case cu care s-a început construcția unui nou sat, vine imediat în importanță vatra casei, locul unde se gătește, se încălzește, se descânta, se vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe vatră, de Anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]