1,510 matches
-
drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă misterioasă. Gândinduse cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În vis o căutase un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. Frumusețea fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente. Deasupra stau creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă conținând două lumi. Colegele mele de clasă erau la fel de puțin mirate de trăsăturile lor extravagante ca o știucă de solzii săi. Păreau să fie o specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din brațele balansoarului. Avea pantaloni scurți, atât de scurți Încât i se vedea marginea buzunarelor și a costumului de baie. Eu aveam un șort kaki și o cămașă albă. În fața noastră, apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de colo colo. ― În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl cunoaștem ne-a adus deunăzi o pradă uluitoare. Și acum știm că acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La această indicație regizorală, Zora, În costumul ei de cauciuc, cu solzi de paiete verzi, strălucitoare, se cufunda În bazin. Costumul Îi venea până În talie, lăsându-i pieptul și umerii goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era celestă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre ei În mâini, le tăie capetele și Îi curăță de solzi, asta cât Marjorie se chinui să prindă și ea unul, apoi În cele din urmă, reuși să prindă un biban Îi tăie capul și-l curăță. — Nu trebuie să le scoți Înotătoarea de pe spate. Merge și așa ca momeală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
burgundul își trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia, odată ieșiți de pe cărare, apărură în luminiș să se convingă că erau feriți de surprize. Călăreau pe cai întru totul deosebiți și purtau un splendid echipament de luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Faceți loc pentru ordalie! 23 Cu gesturi rapide și eficiente, dictate amândurora de obișnuința de a folosi armele, cei doi adversari se pregăteau de confruntare. Lui Mataurus nu-i trebui mult ca să scoată din bagajul comandantului său splendida armură cu solzi de metal și să-l ajute să o îmbrace. Cât despre Gualfard, care deja și-o pusese pe a sa, el își luase în plus un coif de fier și un scut mare, rotund, și aștepta cu nerăbdare sfârșitul pregătirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un brâu, de un verde strălucitor. Bărbatul, care, se vedea limpede, era comandantul armatei dușmane, trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îndreptă către ziduri, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi. încet, încet, pe măsură ce se apropiau de bastion, găseau drumul tot mai aglomerat cu oameni înarmați, căci, după ce încetase atacul dușmanului, apărătorii se odihneau. Printre ei, datorită inconfundabilelor armuri cu solzi, alcătuite prin îmbinarea între ele a unor păci de corn sau a unor unghii de animale, Sebastianus recunoscu mulți alani. între războinicii aceia, descoperi, însă, și câteva femei și numeroși tineri, care le aduceau hrană și apă și îi însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl avea, după obiceiul poporului său, vopsit blond, dar la rădăcină, acolo unde creștea, se vedea că avea o cu totul altă culoare; îl purta strâns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, în câteva clipe, după ce trecuseră de cotul străzii, zăriră turnul la nu mai mult de o sută de pași. Era multă mișcare acolo. Circa douăzeci de oameni, dintre care unii, cu părul bond și purtând scuturile și armurile în solzi tipice pentru războinicii lui Sangiban, se luptau, printre înjurături și zăngănit de săbii, alții erau deja a pământ, iar alții încă se agitau înfrigurați în fața camerei de gardă a turnului, unde se afla marea roată dințată ce comanda podul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
biruie așa ușor, atunci se înșeală! Ajunși la o sută de pași de baricadă, hunii își încetiniră caii, iar apoi se opriră. Din rândurile lor, Sebastianus văzu înaintând, pe un frumos cal european, un războinic cu o platoșă magnifică din solzi. Ținându-și animalul la pas, hunul înaintă spre care, urmat la mică distanță de ai săi. Chipul său sever, împodobit de mustăți lungi și subțiri, privirea atentă, ațintită asupra baricadei și chiar și ținuta sa nu erau noi pentru Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din tabăra Filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat, și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 5. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ziua aceea n-a mai fost nici bărbat, dar nici pește nu era. Lângă coaste i-au apărut branhii, inima lui caldă a început să pompeze un sânge nefiresc de rece, iar vârfurile degetelor au prins să-i sclipească din cauza solzilor argintii. Omul-pește a început să bântuie malurile râului, icnind în căutarea apei și ajungând să cunoască mai bine somonii decât oamenii. Când, în sfârșit, soția s-a întors la el, trupul femeii n-a mai izbutit să-l încălzească. Brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la vâltorile de la Rainier. O sclipire argintie iscată dintre copaci i-a atras atenția. Și-a dat seama că era vorba de un bărbat, dar, noaptea, cutele de pe gât unei creaturi par a fi branhii. Plurile pielii iau formă de solzi. Drew a clipit; și lui îi plăceau poveștile frumoase, dar nu era așa de prost pe cât credea tatăl lui. Din păcate și spre epuizarea lui, Drew cunoștea realitatea. Apa râului Salmon era excesiv de poluată; în anii 90, mina Grouse Creek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a dat bărbatului branhii și aripioare de pește. Se spune că omul a supraviețuit; dar, după asta, niciodată n-a mai putut să se îndepărteze de râu. Trebuia să se întoarcă la apă în fiecare zi, ca să-și răcorească solzii și să bea din ea. Când femeia pe care o iubea s-a întors să-l regăsească, bărbatul devenise de nerecunoscut, era mai mult pește decât om. Femeia a trecut pe lângă el și nu și-a mai dat seama cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spusă de Drew la focul din tabără, dar, în întuneric, i s-a părut că pielea lui Zach sclipea. A văzut o strălucire iridiscentă, iar degetele i-au alunecat peste coastele ca niște branhii. Zach i-a mângâiat brațele, iar solzii din palmele lui au gâdilat-o; Jina nu izbutea să vadă printre degetele bărbatului, ca și când fiecare era legat de celălalt printr-o membrană. Când l-a sărutat, Jina a început s-audă din nou râul, cu toată că albia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]