992 matches
-
am rămas nemișcată, mi-am închis ochii strâns și mi-am închipuit că eram în pat, și Aidan era întins lângă mine. Tot ce trebuie să fac e să întind mâna și o să te pot atinge. O să fii cald și somnoros și semitumescent și o să îmi încolăcesc brațele și picioarele în jurul tău fără să mă trezesc cu totul. Imaginea era atât de amănunțită și de convingătoare încât îi simțeam mirosul și mai că mi s-a părut că îi aud respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ros. Într-un fel sau altul, fără să-mi dau seama, cele două unghii lipsă îmi crescuseră la loc. La cinci și cinci după-amiază, Jacqui a ieșit în sfârșit la lumină. — Unde ești? am întrebat. — În pat. Avea o voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Sună-l. —Cât e ceasul? M-am uitat la ceas. —Opt și douăzeci. E prea devreme? Nu. Cred că abia așteaptă vești de la tine. Era foarte îngrijorat. M-am crispat de rușine și am ridicat receptorul. A răspuns o voce somnoroasă: Sunt Kevin. —Kevin, sunt eu, Anna. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare așa de rău că te-am lăsat baltă așa. Am luat-o pe câmpii. —E în regulă, a zis. Și eu am luat-o razna când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la clasa întâi și mai ești și machit, nu e obositor deloc. Selina era atentă, cât se poate de prezentă și corectă în ogeacul curat ca un pahar, ca și cum planul fusese deja închegat. Pe suportul din camera de zi, flori somnoroase. Am sărutat-o. Gura ei a evitat-o pe a mea. Avea o respirație metalică la care se adăuga un iz de ou. Deci târfa ovulează, mi-am spus eu. Problema e că - de obicei, când i se întâmplă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dați niște explicații. În această clipă, instinctul mi-a șoptit că ar fi fost cazul s-o iau eu însumi din loc. Dar cu o mișcare domoală a mâinii lui care atârna leneșă, șoferul deschise portiera pentru pasageri, zâmbindu-mi somnoros. — Și dumneavoastră, domnul, spuse el, vă puteți ține nenorociții ăia de bani. Dar va trebui să-mi dați cincizeci. Și douăzeci pentru prietenul meu din spate. Taxă de călătorie. În cele din urmă am plătit nemțește, Martina și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ne mai întâlnim deseară? Cu drag, Martina. După ce am folosit baia, cam cu economie, am coborât scările gol. Shadow moțăia pe o dâră descrisă de buchetul razelor de soare. Mi-a arătat că a luat notă de prezența mea dând somnoros din coadă, ca un egal al meu - salut, amice. Am început să-mi pun în ordine costumul închiriat. Costumul meu închiriat arăta de un clovnerism și mai festiv în lumina crudă a zilei. Sunt sigur că nu putea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
totul o lungă teorie. O, când va fi un cântec de alte primăveri?!... Matinală Auroră violetă Plouă rouă de culori - Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o roză sângeroasă - Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tău încet, Bat cu-o roză sângeroasă - Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i adormit - Ca în vise s-a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-a petrecut totul. Ignatius Gribb își făcea somnul de după-amiază, reușind astfel să doarmă din nou în timpul unui eveniment important. Elfrida și Vultur-în-Zbor erau la leagăn. Mai precis stăteau pe iarbă, sub frasinul de care acesta era agățat. Erau somnoroși din cauza mâncării și a vinului, dar a doua sincopă i-a trezit pe deplin, zguduindu-i. I-a lovit ca un șoc electric. Existența nici unei ființe vii nu putea fi întreruptă și apoi reluată fără ca efectele ei să fie simțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat. Nu îmi pasă ce mănânc atâta timp cât e de mâncare. Nici în ruptul capului. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dimineața, când mergeam la școală, cum stătea pe o bancă în grădina Băii Publice, mereu pe aceeași bancă de pe aleea ce ducea spre Catedrala care tocmai se înălța pe atunci. Stătea absentă, parcă aștepta ceva sau pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau răsucitul de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
haine și bagaje. Nu știu, n-a venit! - răspunde Radu și iese și el pe culoar la Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Aranjați-vă ținuta! Toți Își pun la loc În șliț ce stătuse până atunci afară. Drepți! Toți iau poziția de drepți, dar unele șlițuri ar trebui din nou aranjate. La revedere! Să trăiți, tovarășe căpitan! În urma lui se aude vocea somnoroasă a lui Zare: Cum Îl cheamă pe ăsta, mă? La Valencia oamenii din popor mâncau orezul cu lingurița, ceilalți se serveau de furculiță. În timpul războiului civil, lingura și furculița devin simboluri de clasă așa cum pot fi regăsite În cântecul revoluționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noptiere. Cutii cu haine de femei în dreptul ușii, lângă o valiză nou-nouță. Audrey căscă, îl sărută pe piept, ca și cum ar fi fost ora de culcare, apoi căscă din nou. Buzz o întrebă: — Iubito, Mickey te-a lovit vreodată? Un cap somnoros scuturat ca răspuns. — Vorbim mai târziu. Vorbim mult mai târziu. — Te-a lovit? — Nu, doar pe bărbați. Alt căscat. — Nu vorbim despre Mickey. Ți-amintești pactul nostru? — Da, mi-l amintesc. Audrey îl strânse de mână și adormi. Buzz ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
organisme sufletești, ca și făpturile fizice, prezintă anemii, rahitisme, degenerări de ansamblu - și unele, ca al Lenorei, leziuni brusce. Gândul lui Mini, culcat subt lumina lunei, voi să se salte, pentru a aproba pe Nory, dar nu putu; era prea somnoros. 25 . . . Cuvintele, faptele, oamenii astfel evocați treceau pe dinaintea lui Mini ca un film, ușor învăluit. Cu o secundă de oprire, trăsura coti șoseaua spre dreapta. Verva feministă a lui Nory se întrerupse. Fu iar tăcere și toate trei rămaseră atente
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar pe moment nu știe ce semnificație are. Totul pare să se fi schimbat. Lumea devine brusc agitată. Prea multe trebuie să înțeleagă deodată. Nu se simțea așa, cu câteva minute în urmă. Era mult mai adormit. Asta este, era somnoros chiar când îl îmbrăcau. Acum, de ce s-or fi apucat să facă așa ceva? Asta-i o întrebare. Trebuie să fi avut un motiv. Apoi, Pran trece printr-un moment în care întrezărește răspunsul și în răspuns, zace o idee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]