5,168 matches
-
pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
radioului Pacific împrumutat de la Casa de Cultură-singurul mod de a te distra într-un oraș mort ca acela (de televizor nici nu mai vorbesc, urma să-mi achiziționez unul Lux, în rate, după vreo câțiva ani). Așadar stăteam cu Mona sorbind liniștiți cafeaua, într-o lumină cât mai difuză, obținută prin camuflarea becului veiozei cu un ziar îngălbenit, aproape maroniu de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Jur pe oala ceea din brațele lui Costache - da’ plină cu vin - că-i adevărată cum vă văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă urechile și să nu adormiți până n-oi striga eu „stingerea”! Ca de obicei, Pâcu a sorbit o gură zdravănă din ulcica cu vin. După ce a așezat-o pe masă, a prins să grăiască: Întâi și întâi, Măriuțo, să nu tragi cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Adicătelea după ce îți asculta povestea - s-a grozăvit Pâcu. Ia dă-i brânci, logofete, că prea ne porți cu vorba - l-a zorit din nou moș Dumitru, în râsul celor din jur. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. A sorbit o gură de vin și a privit din fugă la cei din jur. După ce s-a dumirit că toți stau cu urechea ciulită, a zâmbit satisfăcut și a pornit: Povestea asta o să vă aducă aminte de pe când erați și voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o chemat la Ceruri, întâi pe Vasile Căpitanu și apoi pe Ion Prispă... Dar...” Dar ce, moș Pâcule? - a întrebat repede Mitruță Ogaș, care sorbea fiecare vorbă a lui Pâcu. Află, măi mânzule, că tu ești primul care și-a revenit din fiorii povestirii... Celorlalți încă le mai lasă gura apă după căpităneasă. Apoi să nu crezi că mie nu mi-a lăsat gura apă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața cu dosul palmei, apoi a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu mare încetineală, a dus-o la gură, sorbind din ea cu vădită lene... Și ce răspuns a dat țiganul când s-a întors de afară? - a întrebat Mitruță. Stai să vezi. Intră țiganul în casă, după ce a zăbovit o bună bucată de vreme afară și, cu o mutră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
3 : 9 = 666, numărul Fiarei, Q.e.d.), Însă acesta a trecut neobservat din pricina lipsei de interes a publicului. O grupare paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului de arbuști, luptă eroic În apărarea colțișorului de rai. În timpul Încleștării, Hef Își pierde cordonul de la halat, iar câteva fotomodele, fecioria. Când bătălia părea pierdută, iar fitilurile de dinamită sfârâiau deja, Bruce Willis și toți cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoșilor din mine,/ și din duhori și drojdii și sângiuri uterine/ mă îmbiam luminii să
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
cu degetul paragraful care o interesa cel mai mult. Era vorba despre cunilingus: un cuvînt nou pentru Christina și cam dificil de pronunțat. Autorul susținea că „folosirea tubului de lapte condensat este clasică; se unge interiorul labiilor și apoi este sorbit cu limba, de jos În sus. Unele femei, a căror sensibilitate clitoridiană s-a atenuat Într-o oarecare măsură, preferă să Înlocuiască laptele cu dulceață de mure sau de coacăze...“ — Ei, ce părere ai? Întrebă Naggie, după ce Christina Își ridicase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică și aș lăsa-o naibii de revoluție, zice Sena sorbind primul cu mare atenție ca să nu se ardă, e prea frig afară. Dacă o ține tot așa o să ne congelăm pînă ajungem la Iași, zice Petrică, jucîndu-se cu butonul care reglează temperatura. Orice acțiune cere sacrificii, zice Monte Cristo, credeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să gîndești liber, își amintește încă un citat Bătrînul, pe care-l reproduce din memorie cu voce tare. Foarte, foarte pesimiste vorbele astea, dacă te gîndești că vin din mintea unui tînăr de douăzeci de ani, adaugă, în timp ce Poștașul își soarbe ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adică crezi c-ai fi în stare să-i pui pistolul la tîmplă, să preiei comanda unității și să mă urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l vadă cineva, îi făcea vînt în coșul de gunoi. — Cînd pot să arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sumă, să-și ridice banii, să-și facă calculele la caiet, să vadă cum stă. Își trăgea mai întîi sufletul, își punea apoi o ținută de casă mai lejeră și începea să despacheteze. Părințelul o privea pe furiș din bucătărie sorbindu-și printre dinți cafeaua naturală fără de care spunea că nu poate să adoarmă, uneori o mai lua și peste picior, dîndu-și cu părerea că mult n-o să mai țină, că ceva tot o să se întîmple, o să se pună taxe, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc afectat. — Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-am fost niciodată acolo. Nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini aromat, pe care tocmai îl pregătisem pentru noi amândoi și cred că mă consideram cel mai norocos om din lume. În clipa aceea eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]