941 matches
-
pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu. Filmul apare ca un mutant moldovenesc al oltenescului, mult prea oltenescului Nea Marin Miliardar (1979) al lui Sergiu Nicolaescu, cu precizarea ca Amza Pelea avea totuși farmec. Legiunea străină cade în sordidul pe care regizorul își propune să-l investigheze ca fenomen, marcă a lumii rurale, a cîta oară, dizlocată din făgașul ei de iluziile occidentale și meschinăria potentaților de la întreprinzătorul Marcel la organele locale foarte vocale. Din registrul dramatic către care
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care criticul le extrage din reliefarea valorilor a contrario. Coabitarea grotescului cu sublimul, a existenței sordide cu "extaza" spirituală îl determină să vorbească, pe bună dreptate, de "înscenări" în care "caricaturalul devine vehiculul paradoxal al Geometriei"(așa cum se întâmplă în Nastratin Hogea la Isarlîk sau Domnișoara Hus). Ar mai fi multe lucruri de spus, căci aproape
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
nu sunt niciodată banale. Asta în contrast cu decorurile, complet lipsite de culoare locală (doar accentul îți aduce aminte că acțiunea e plasată în Australia, în rest ar putea fi orice țară, mai puțin una tropicală), dar cu lipsa compensată prin abundența sordidului. Nu chiar ca în Gegen die Wand, dar pe aproape. Se pare că München va trebui amânat pe cronica viitoare, dar, în compensație, promit să îi dedic o pagină întreagă. Spielberg merită asta, fie și numai pentru obiectivitatea politică a
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
se sprijină pe beția senzațiilor. Un acoperiș ruginit îi sugerează vopseaua roșie sau sîngele „ca-n mansardele pictorilor parizieni/ îmbătați de culoare și alcool”, ducîndu-i fantezia și mai departe, spre „gîturile lungi ale femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul” (Cadru în cadru). La fel cînd evocă ceasurile petrecute la Biblioteca franceză, într-o ambianță semiclandestină, deoarece acolo „libertatea era măsurată cenzurată drămuită”, băută însă, consolator, „împreună cu mirosul salcîmilor/ cu parfumul dulce al
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
acest mod, deși, ca migranți la a doua generație, au aceeași problemă ca pakistanezul din Ae fond kiss. Nu că regizorul Fatih Akin ar miza totul pe personaje. Singura constantă se plasează la nivelul mizanscenei, decorurile sunt mereu înecate în sordid și murdărie. Sibel din Gegen die Wand e fostă actriță de filme porno versus Atta Yaqub din Ae fond kiss, fost manechin. Dar ea joacă excelent, în timp ce el face un rol la fel de emotiv ca o cărămidă. Tot în cadrul acestui festival
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
comiterea de acte violente, în cadrul unui studiu comandat de Guvernul german. "Le-am proiectat acelor persoane o serie de scurtmetraje și am măsurat undele cerebrale pe care le emiteau în acele momente. Atunci când în filme erau prezentate scene brutale și sordide, subiecții nu arătau niciun fel de emoție. În acele zone cerebrale în care se formează pentru oamenii obișnuiți sentimentele de compasiune și milă, în cazul lor nu se petrecea nimic", a explicat Gerhard Roth. Acea masă întunecată, aflată în partea
Specialiștii au descoperit "zona răului" din creier by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65020_a_66345]
-
nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar mai da seama de avantaj. Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
seama de avantaj. Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
Sorin Lavric Rămîne o chestiune nelămurită dacă o temă sordidă, ca cea a mahalalei, poate da naștere unor capodopere literare. Estetic vorbind, problema pare a fi prost pusă, căci reușita unui text literar nu stă în lumea din care se inspiră, ci în talentul celui care o descrie. Potrivit acestei
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
caractere, dar aduce cu o mlaștină în care, cine a apucat să intre, cu greu va mai ieși. În această melasă umană nu există perspective de ameliorare, ci doar șansa evadării. În plus, mahalaua nu are mistere, ci doar enigme sordide. Un univers fără arcane stăpînit de complicități tăcute. Dar în toate se simte o vigoare fără rigoare și niște obiceiuri fără ceremonii, se simte o ierarhie fără valori și un trai fără virtuți. Un tărîm al malformațiilor și al patologiilor
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
fac parte din aceeași categorie. Altfel spus, lumea mahalalei nu poartă înțelesuri universal valabile, și asta tocmai din cauza lipsei unui orizont filozofic. Dar cartea Georgianei Sîrbu este peste nivelul romanelor pe care le comentează, grație fineței ochiului cu care privește sordidele arătări ale maidanului orășenesc. Pînă la urmă nu contează mahalaua, ci reacțiile pe care le provoacă autoarei. Te încîntă tresăririle Georgianei Sârbu, nu obiectul analizei ei.
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și singurătate". În consonanță cu acest ritual al reducției existențiale, nu șovăie a-și minimaliza, în unele împrejurări, și arta, declarînd, în 1927, într-un interviu acordat lui I.Valerian
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
oamenilor care trăind în preajma animalelor împrumută ceva din felul lor de a fi în principal ignorarea regulilor ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
al Constantinopolului, unde se juca soarta Țărilor Române și unde se afla sediul real al puterii politice. Partidele boierești aflate în dispută pentru scaunul Moldovei, Brâncovenii și Cantemireștii, uzează de aceleași metode: cumpărarea pe bani grei a demnitarilor turci, intrigile sordide, loviturile sub centură, calomniile cu efecte devastatoare. Conflictul se încheie printr-un compromis temporar, prin revenirea pe tron a lui Antioh Vodă. Relatînd în detaliu confruntările de la Constantinopol, Dimitrie Cantemir, naiv, pare a nu realiza lumina mai degrabă nefavorabilă în
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
formalitățile pentru internare și până la consumabilele pentru laboratorul de endoscopie, inima institutului, totul poartă amprenta hazardului și a organizării de tip colhoznic. Bijuteria de farmacie pe care Institutul o avea a fost dezafectată, în locul ei rămânând acum o cameră goală, sordidă, din care țevi insolente ca și decidenții ies obraznice din pereți; asistentele trebuie acum, pe lângă drumurile făcute pentru a duce analizele în patru locuri diferite din spital, să se deplaseze prin curte, cu condicile în mână, indiferent de condițiile meteo
Sfârșitul TRAGIC al celui mai mare spital din România. Dezvăluiri despre un final trist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62093_a_63418]
-
noștri. Ne ducem viața în peșteri, în case de țară, în hoteluri oarecare și chiar în orașe - sugerate uneori, nicicînd descrise. Călătorim pe jos, cu trenul, cu autobuzul (care e, frecvent, în pană), cu o barcă sau cu trenul (înțesat, sordid). Dăm tîrcoale pînă aproape de bîrlogul ursului și vedem - sau ni se pare că vedem - animale - fabulos-gigantice. Mergem pe poteci întunecoase și pustii. Auzim apeluri disperate (la iubire), în singurătatea nopții. Sînt cuvinte spuse prea devreme, prea tîrziu, replici ratate și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
cea despre corporalitatea feminină sunt cele mai la îndemână. Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului, un roman peste medie al unei scriitoare discrete, reprofilate pe proză, care pare să aibă multe de spus. Premiul USR (care, de data aceasta, a mizat pe un outsider, nu pe
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
seceta politică actuală, singura veste bună dată românilor. Vorba vine: câți dintre degustătorii de manea, pleșcarii gratuităților la transportul urban, zelatorii minciunii stângiste sunt interesați cu adevărat de aflarea adevărului despre trecut? Când prezentul lor e atât de cenușiu, de sordid și nevrozant, la ce bun să-și încarce memoria cu numele unor vechi torționari ai Securității? Poți să le spui de mii de ori acestor biete epave ale tranziției că starea lor jalnică de azi e strâns legată de crimele
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru a-și începe lucrul la carte, Houellebecq constată mulțimea turiștilor arabi veniți la “tratament”. Dintr-o dată austeritatea regimului lor de viață i se pare o mare ipocrizie. Cinismul sordid al unora dintre afirmațiile lui Houellebecq este desigur voluntar. Nu se poate omite însă o remarcă esențială: atitudinea reprobabilă a autorului este o reacție (a cărei formă de manifestare se află la latitudinea subiectului...) la aseptizarea vieții, mentalității, discursului oficial
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Stoian a precizat că nu se retreage doar din Antenă 1, ci din întreaga lume tabloida. Nu regret cei patru ani de la Antenă, am plecat de la OTV după ratinguri istorice, cu Capatos am scris istorie din nou, chiar dacă subiectele erau sordide. Acum plec definitiv nu numai din Antenă, ci și din lumea tabloida, care se învârte că un câine în jurul cozii. Lumea tabloida așa cum e ea acum e la amurg și va apune curând", a mai scris Mircea N.Stoian pe
De ce a plecat Mircea N. Stoian de la "Un show păcătos" () [Corola-journal/Journalistic/22258_a_23583]
-
amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură ostentativ amorală) și estetică, promotoare, cu sistem, a ceea ce se numește estetica urîtului. Poetul declară cu nereținută umoare luciferică: "viața își cere drepturile ei nemernice" (Nedumerire). Ca și: "intrăm cu
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
și sublim, de a înnobila efortul autorului și de a stabili punți de comunicare cu un cititor pentru care toate aceste preocupări maniacale rămân, pur și simplu, ininteligibile. Și e inevitabil să fie așa: cititorul intră în contact cu lumea sordidă prin intermediul „investigatorului privat”, mai precis prin codul moral sugerat de acesta. Philip Marlowe nu e un simplu instrument împrumutat din repertoriul clasic al literaturii. El e rezultatul unui dublu conflict - „pe de o parte, înfruntarea dintre detectiv și criminal, pe
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
iar cei ce stăruie în ele fie sunt luați în râs, fie îți îneacă viața în băutură ori în alte vicii și mai rușinoase..." Exoticul și luxuriantul, medivalul și grotescul (romanul e plin de atrocități), ero(t)icul, licențiosul și sordidul sunt liniile pe care epicul avansează concomitent. Numai numele corabiei stîrnește melancolii: La Nuestra Seńora de la Soledad. Cu bagajul său lingvistic, documentar în sensul larg (inclusiv paremiologic), Nicolae Strâmbeanu s-a instalat într-una dintre cele mai pretențioase teme literare
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
fantasy original, dar deconcertant pentru Viața și faptele lui Ilie Cazane, care ar fi trebuit nu doar să marcheze, ci și să prefigureze ceva. În primul său roman, Răzvan Rădulescu nu este câtuși de puțin neorealist, eventual cu decupaje al sordidului mizerabilist, înfășurat într-o intrigă subțire și un limbaj rudimentar unificator; nici, la extrema cealaltă, un ficționar fantast, desenându-și cu minuție figurativă și stilistică straturile și nivelurile unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
de articol legat de sex: „Douăzeci de feluri de a te îmbrăca sexy până în cincizeci de ani!", „Și-o mai trag Beattie și Blanko?", „Bărbații care mă fac să am orgasm, de Gwendoline", „Șaizeci de celebrități vă povestesc cele mai sordide secrete de alcov". Uitasem de fata de afară, numai că în momentul plecării am văzut-o din față. Privirea ei dură și sfidătoare sugera că nu era o pribeagă neajutorată. Asta m-a făcut să mă opresc, amețit și fără
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]